Echipolenţa sau echivalenţa actelor juridice procesuale
| Comentarii |
|
echipolenţa actelor juridice procesuale, v. echivalenţa actelor juridice procesuale.
echivalenţa actelor juridice procesuale, aptitudinea unor acte de procedură sau împrejurări constatate de instanţă de a îndeplini - prin echivalare - funcţia şi efectele unui alt act de procedură pe care îl prescrie legea. E.a.j.p. este reglementată de legea procesual civilă, în mod expres, în următoarele două situaţii: a) pentru a determina, în anumite cazuri, punctul de plecare a termenelor procesuale (dies a quo) prin efectuarea altor acte decât acela al comunicării propriu-zise. în acest sens, de exemplu, dacă o parte face apel sau recurs mai înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel, respectiv recurs, iar în cazul în care una din părţi cere să se comunice un act procedural (inclusiv o hotărâre) părţii potrivnice, pe data când respectiva parte face cererea este prezumată a cunoaşte conţinutul acelui act şi comunicarea faţă de ea, dacă nu a fost făcută, nu mai este necesar să fie îndeplinită; b) pentru justificarea posibilităţii de a se putea păşi la judecarea cauzei, deşi părţile n-au fost citate sau citarea s-a dovedit a fi viciată, când acestea, personal sau prin mandatarii lor, se prezintă în instanţă şi
declară că nu se prevalează de neregularitatea săvârşită. înfăţişarea părţilor în instanţă - personal sau prin mandatarii lor - unită cu renunţarea la dreptul de a invoca nulitatea citării echivalează cu realizarea scopului propriu-zis al citării. E.a.j.p. se aplică numai în situaţiile de excepţie prevăzute de lege, care, fiind de strictă interpretare, nu pot fi extinse şi asupra altor cazuri, pe care legea nu le are în vedere [sin. echipolenţa actelor juridice procesuale; v. şi citarea părţilor; termen de recurs; comunicarea actelor de procedură; verificarea procedurii de citare].
