efectele exproprierii, sintagmă ce desemnează consecinţele juridice decurgând din exproprierea pentru cauză de utilitate publică. E.e. sunt următoarele: a) imobilul expropriat trece în proprietate publică şi intră în patrimoniul expropriatorului, liber de orice sarcini, în temeiul hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă; intrarea imobilului în patrimoniul expropriatorului are loc pe data când expropriatorul îşi îndeplineşte toate obligaţiile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de expropriere pronunţată de instanţa de judecată; b) se sting toate drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate (uzufruct, uz, abitaţie şi superficie), precum şi servituţile stabilite prin fapta omului, în măsura în care existenţa lor devine incompatibilă cu situaţia naturală şi juridică a obiectivului urmărit prin expropriere; totodată, se sting şi dreptul de concesiune şi dreptul de folosinţă constituite asupra imobilului expropriat; c) dreptul de ipotecă şi privilegiul imobiliar special care grevează bunul imobil expropriat se strămută de drept asupra despăgubirii stabilite de instanţa de judecată sau prin acordul părţilor; d) se sting toate drepturile personale dobândite de alte subiecte de drept cu privire la imobilul expropriat, ca de exemplu: drepturile izvorâte din contractul de locaţiune, cele generate de contractul de comodat etc. Totuşi, în cazul în care exproprierea are ca obiect un imobil cu destinaţie de locuinţă, locatarii ce deţin legal spaţiile ocupate nu pot fi evacuaţi necondiţionat, ci numai după asigurarea de către expropriator a spaţiului de locuit, potrivit legii, la cererea persoanelor respective; e) se naşte un drept de creanţă în favoarea persoanelor menţionate ca atare prin hotărârea judecătorească de expropriere, drept ce vizează despăgubirile acordate ca o consecinţă a exproprierii imobilului. Naşterea acestui drept are loc pe data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi dobândeşte exigibilitate la data stabilită de părţi sau, în absenţa unei convenţii a părţilor în acest sens, la data stabilită ca termen de plată de către instanţa judecătorească. Termenul de plată stabilit de instanţă nu poate fi mai mare de 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de expropriere. în termen de 30 zile de la achitarea despăgubirilor, tribunalul dă o încheiere prin care constată că au fost îndeplinite integral obligaţiile referitoare la plata despăgubirilor. Pe baza acestei încheieri se eliberează titlul executoriu şi se procedează la punerea în posesie a expropriatorului. în cazul în care exproprierea are ca obiect terenuri cultivate sau cu plantaţii, punerea în posesie a expropriatorului cu privire la acele terenuri poate avea loc numai după culegerea recoltei de către fostul proprietar. Excepţie face situaţia când în valoarea despăgubirii acordate acestuia din urmă a fost inclusă şi valoarea recoltei neculese. în situaţii de extremă urgenţă (cum sunt cele privind executarea unor lucrări ce interesează apărarea ţării, ordinea publică şi siguranţa naţională sau cele create prin calamităţi naturale), instanţa poate dispune, prin hotărârea de expropriere, punerea imediată în posesie a expropriatorului, instituind în sarcina lui obligaţia de a consemna în termen de 30 de zile, pe numele expropriatorului, sumele stabilite cu titlu de despăgubiri. Legea consacră un drept prioritar la închiriere cu privire la imobilul expropriat, pe seama expropriatorului, pentru intervalul de timp dintre momentul punerii în posesie a expropriatorului şi cel al începerii executării lucrării în vederea căreia s-a făcut exproprierea. Acest drept vizează numai ipoteza când expropriatorul a hotărât să închirieze pentru perioada menţionată imobilul expropriat, iar nu şi situaţia în care expropriatorul nu doreşte închirierea acelui imobil [v. şi procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Efectele exproprierii
