Efectele nulităţii căsătoriei
| Comentarii |
|
efectele nulităţii căsătoriei, nulitatea căsătoriei produce aceleaşi efecte, indiferent dacă este absolută sau relativă.
în principiu, nulitatea căsătoriei produce efecte retroactive, ceea ce înseamnă că drepturile şi obligaţiile personale şi patrimoniale dintre soţi nu au existat niciodată. De la această regulă există. însă, unele excepţii.
1. Efectele retroactive ale nulităţii
Retroactivitatea efectelor nulităţii - similară aceleia din dreptul comun - trebuie analizată pe diverse domenii: relaţiile personale dintre soţi, capacitatea de exerciţiu, relaţiile lor patrimoniale, după cum se va vedea mai jos.
în condiţiile în care legea reglementează căsătoria putativă ca şi excepţie de la efectul retroactiv al nulităţii căsătoriei, înseamnă că, practic, acesta se produce pe deplin, faţă de ambii soţi, numai în măsura în care niciunul dintre ei nu a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei lovite de nulitate, adică nu a cunoscut cauza de nulitate a căsătoriei.
Efecte extrapatrimoniale ale nulităţii căsătoriei
Efectul retroactiv al nulităţii căsătoriei afectează relaţiile personale nepatrimoniale ale soţilor după cum urmează:
a) soţii nu au avut niciodată calitatea de persoane căsătorite şi, pe cale de consecinţă, nu au avut nici obligaţiile rezultând dintr-o astfel de situaţie. De aceea, dacă unul dintre soţi s-a recăsătorit până la data desfiinţării primei căsătorii, cea de a doua căsătorie rămâne valabilă, neconstituind un caz de bigamie;
b) soţii redobândesc numele avut înainte de încheierea căsătoriei, dacă acesta se schimbase prin căsătorie, deoarece legea nu prevede posibilitatea păstrării numelui, ca în cazul divorţului, şi nici nu permite aplicarea prin asemănare a dispoziţiilor de la divorţ în această materie;
c) între soţi nu a avut loc suspendarea cursului prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune, potrivit art. 2532 pct. 1 C. civ. [anterior, art. 14 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958], şi a dreptului de a cere executarea silită, căci se consideră că ei nu au fost niciodată căsătoriţi.
d) dacă, până la desfiinţarea căsătoriei, soţul minor nu a împlinit vârsta de 18 ani, după desfiinţarea căsătoriei nu poate păstra capacitatea deplină de exerciţiu dobândită la încheierea căsătoriei dacă a fost de rea-credinţă, deoarece se consideră că nu a fost căsătorit şi nu a avut această capacitate nici pentru trecut, în acest sens, art. 39 alin. (2) C. civ. prevede că, în cazul în care căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exerciţiu. per a contrario, în cazul în care minorul a fost de rea-credinţă la încheierea căsătoriei, adică a cunoscut cauza de nulitate, nu poate păstra capacitatea deplină de exerciţiu dobândită ca efect al căsătoriei.
Efecte patrimoniale ale nulităţii căsătoriei
Efectele nulităţii asupra relaţiilor patrimoniale dintre soţi privesc regimul matrimonial, obligaţia de întreţinere şi dreptul de moştenire.
a) regimul matrimonial nu a existat, fie legal, fie convenţional. Dacă în perioada cuprinsă între încheierea căsătoriei şi declararea nulităţii căsătoriei s-au dobândit anumite bunuri, se vor aplica dispoziţiile dreptului comun în materia proprietăţii comune pe cote-părţi;
b) între soţi nu a existat obligaţia legală de întreţinere, astfel încât, dacă unul dintre ei a prestat întreţinere celuilalt poate să ceară restituirea contravalorii prestaţiilor sale, în temeiul plăţii lucrului nedatorat sau al îmbogăţirii fără justă cauză, după caz;
c) soţul supravieţuitor nu are drept de moştenire. Această problemă se poate pune în cazul în care nulitatea căsătoriei se pronunţă după decesul unuia dintre soţi;
e) nulitatea căsătoriei atrage nulitatea relativă a donaţiei făcute soţului de rea-credinţă (art. 1030 C. civ.).
2. Excepţii de la efectul retroactiv al nulităţii căsătoriei
Situaţia copiilor născuţi dintr-o căsătorie nulă sau anulată
Potrivit art. 305 alin. (1) C. civ. [art. 23 alin. (2) C. fam.], desfiinţarea căsătoriei nu are niciun efect în privinţa copiilor, care îşi păstrează situaţia de copii din căsătorie.
Textul se referă nu la drepturile acestor copii, ci la modul de stabilire a filiaţiei, deoarece - sub aspectul statutului său legal - nu există deosebiri între copilul din căsătorie şi cel din afara căsătoriei. Prin urmare, deşi căsătoria este desfiinţată, filiaţia copilului născut şi conceput până în momentul desfiinţării căsătoriei se stabileşte ca şi pentru copilul din căsătorie, ceea ce înseamnă că acestui copil i se va aplica prezumţia de paternitate, reglementată de art. 414 C. civ. (anterior, art. 53 C. fam.), potrivit căreia „soţul mamei este tatăl copilului”.
Pentru că în această materie nulitatea nu produce efecte decât pentru viitor, art. 305 alin. (2) C. civ. (anterior, art. 24 alin. (2) C. fam.] prevede că, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile dintre părinţi şi copii, se aplică, prin asemănare, dispoziţiile privitoare la divorţ.
Instanţa, pronunţând nulitatea căsătoriei, trebuie să dispună măsurile privind exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi să stabilească şi contribuţia fiecăruia dintre foştii soţi la întreţinerea copilului.
