Efectele speciale ale contractelor sinalagmatice
| Comentarii |
|
efectele speciale ale contractelor sinalagmatice, principiul reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor părţilor în contractele sinalagmatice, enunţarea efectelor speciale ale contractelor sinalagmatice.
Principiul reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor părţilor în contractele sinalagmatice.
Trăsătura specifică a contractelor sinalagmatice constă în caracterul reciproc şi interdependent al obligaţiilor asumate de părţile contractante. Fiecare parte are, în acelaşi timp, faţă de cealaltă parte, dubla calitate de debitor şi creditor. Obligaţia ce revine uneia din părţi îşi are cauza juridică în obligaţia corelativă a celeilalte părţi. De aceea, în contractele sinalagmatice, obligaţiile celor două părţi, nu pot fi concepute una fară cealaltă. Ele sunt interdependente.
Principiul reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor în contractele sinalagmatice este prevăzut expres de Codul civil în definiţia dată contractelor sinalagmatice: „Contractul este sinalagmatic atunci când obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente. în caz contrar, contractul este unilateral chiar dacă executarea lui presupune obligaţii în sarcina ambelor părţi”. Numeroase alte texte legale reprezintă expresia acestui principiu. Avem în vedere numeroasele prevederi legate de executarea contractului şi de efectele neexecutării, de chestiunea riscurilor contractuale şi a suportării acestora, precum şi de o sumă de alte reguli care trebuie considerate consecinţe ale caracterului interdependent şi reciproc al obligaţiilor din contractele sinalagmatice.
Enunţarea efectelor speciale ale contractelor sinalagmatice.
Având în vedere că, în contractele sinalagmatice, obligaţiile fiecărei părţi contractante constituie cauza obligaţiilor celeilalte părţi, neexecutarea prestaţiei promise, din orice motive -culpa debitorului ori cazuri de forţă majoră - produce următoarele efecte sau consecinţe speciale:
a) Regula executării simultane. Obligaţiile reciproce ale părţilor trebuie să fie executate simultan. De la această regulă fac excepţie acele contracte care prin natura lor sau datorită voinţei părţilor se execută altfel. De aceea, art. 1555 alin. (1) noul cod civil prevede: „Dacă din convenţia părţilor sau din împrejurări- nu rezultă contrariul, în măsura în care obligaţiile pot fi executate simultan, părţile sunt ţinute să le execute în acest fel”. Din contract sau din natura sa, poate rezulta că, executarea prestaţiilor uneia din părţi poate să necesite o anumită perioadă de timp. Existenţa acestei perioade de timp, face să se considere că această parte trebuie să îşi exercite obligaţiile prima [art. 1555 alin. (2) noul Cod Civil];
b) Exceptio non adimpleti contractus. Consecinţa imediată a regulii simultaneităţii efectelor contractului sinalagmatic este aceea că, oricare parte contractantă are dreptul să refuze executarea obligaţiei proprii, atâta timp cât cealaltă parte, care pretinde executarea, nu execută obligaţiile ce-i revin din acelaşi contract. Această posibilitate poartă denumirea de excepţie de neexecutare a contractului, exceptio non adimpleti contractus. Ea este reglementată expres de art. 1556 noul Cod Civil şi reprezintă un remediu pentru neexecutarea contractuală. De aceea, acest efect special al contractelor sinalagmatice va fi studiat cu ocazia prezentării răspunderii contractuale şi remediilor pentru neexecutare4;
c) Rezoluţiunea contractului. Tot o consecinţă a reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor din contractele sinalagmatice este şi rezoluţiunea contractului. Dacă una dintre părţi nu-şi execută obligaţiile contractuale, cealaltă parte are dreptul să invoce unilateral sau să ceară în justiţie rezoluţiunea contractului. Această instituţie cunoaşte astăzi o reglementare extrem de complexă şi inovativă, în art. 1549-1554 noul Cod Civil Este remediul pentru neexecutarea contractului cel mai incisiv şi va face obiectul studiului în capitolul dedicat răspunderii contractuale şi remediilor pentru
neexecutare;
d) Teoria riscurilor. Dacă un eveniment independent de voinţa sa împiedică pe o parte să execute obligaţiile, contractul încetează, cealaltă parte fiind liberată de obligaţiile sale. Legat de aceasta se pune şi problema suportării riscurilor contractuale, adică a suportării pierderilor care sunt generate de o asemenea neexecutare fortuită. In esenţă, teoria riscurilor este o urmare a ideii de interdependenţă a obligaţiilor deoarece putem considera că imposibilitatea executării unei obligaţii va avea drept consecinţă lipsirea de cauză a celeilalte obligaţii. întrucât, aplicarea unei soluţii sau alta ţine tot de dreptul remediilor pentru neexecutare (fiind reglementat de legiuitor şi la secţiunile dedicate remediilor - art. 1557 noul Cod Civil şi la cele privind încetarea raportului obligaţional - art. 1634 noul Cod Civil, precum şi la secţiunea dedicată efectelor contractului între părţi - art. 1274 noul Cod Civil), şi acest efect special al contractelor sinalagmatice va fi analizat tot în capitolul dedicat răspunderii contractuale şi remediilor contractului.
