Elementele patrimoniului
| Comentarii |
|
elementele patrimoniului, dacă patrimoniul cuprinde drepturile şi obligaţiile cu conţinut economic ce aparţin unei persoane, deci care pot fi exprimate în bani, aceasta înseamnă automat înlăturarea din cuprinsul lui a drepturilor personal-nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la nume, dreptul la onoare, dreptul la reputaţie etc. împrejurarea că atingerea adusă unui asemenea drept s-ar putea concretiza într-o creanţă în despăgubiri, adică într-un element activ al patrimoniului, nu este de natură să pună în discuţie această înlăturare. Spre exemplu, atingerea adusă dreptului la onoare al unei persoane prin afirmaţii calomnioase despre acea persoană poate conduce la obligarea celui care le-a făcut la plata, către cel al cărui drept subiectiv personal-nepatrimonial a fost atins, a unei despăgubiri. în patrimoniul acestei persoane vom găsi dreptul de creanţă împotriva autorului faptei ilicite, în cuantumul stabilit de instanţă sau de părţi. Dar această creanţă apare ca urmare a atingerii dreptului personal-nepatrimonial care, în această calitate, rămâne întotdeauna în afara patrimoniului, aşa cum este cazul tuturor drepturilor subiective ce aparţin acestei categorii.
în al doilea rând, când vorbim despre clasificarea elementelor patrimoniului, nu avem încă în vedere nici cunoscuta clasificare a drepturilor subiective patrimoniale în drepturi reale şi drepturi de creanţă, deşi este evident că acestea dau conţinutul patrimoniului.
în sfârşit, spre deosebire de alţi autori, nu avem în vedere nici clasificarea bunurilor care, după părerea noastră, constituie materie de cercetare pentru teoria raportului juridic civil şi are a fi analizată la obiectul acestuia atunci când se vorbeşte despre obiectul derivat al raportului juridic civil.
Dacă drepturile şi obligaţiile cu conţinut economic îşi pierd identitatea, „se topesc" în cadrul patrimoniului, nu mai puţin drepturile alcătuiesc ceea ce denumim activul patrimonial, iar obligaţiile pasivul acestuia. Deci cuprinsul patrimoniului, ca expresie contabilă, este dat de un activ şi pasivul corespunzător.
Activul patrimonial cuprinde toate drepturile subiective ce au valoare economică, deci exprimabile în bani. Astfel, poate fi vorba despre: dreptul de proprietate asupra anumitor bunuri, dreptul de superficie asupra unui teren, dreptul de uzufruct asupra unor bunuri, acestea ca drepturi reale; dreptul de a se restitui suma împrumutată, dreptul de a folosi bunul împrumutat de cineva, dreptul de a primi preţul asupra lucrului vândut cuiva, dreptul de a utiliza energia electrică în urma încheierii unui contract de furnizare a acesteia etc., ca drepturi de creanţă sau drepturi personale.
La rândul său, activul, din punct de vedere economic, poate fi împărţit în capital şi venituri. Capitalul reprezintă expresia valorică a unor bunuri ce fac parte din patrimoniul unei persoane. El poate fi productiv, adică producător de venituri - un imobil care a fost închiriat şi produce chirii, un număr de acţiuni reprezentând participarea la constituirea capitalului social al unei societăţi şi care vor produce dividende, un număr de obligaţiuni cumpărate de la o societate care le-a emis şi care vor produce dobândă, o sumă de bani împrumutată unei anumite persoane şi care şi ea va produce dobândă -, sau neproductiv, cum ar fi o bibliotecă de cărţi, un imobil locuit de proprietar etc. Nimic nu împiedică titularul să schimbe natura acestui capital şi să îl facă din productiv neproductiv sau din neproductiv productiv. Spre exemplu, la expirarea contractului de închiriere, proprietarul nu mai închiriază imobilul sau, invers, se hotărăşte să închirieze o parte din imobil pe care el însuşi o locuieşte.
La rândul lor, veniturile reprezintă resurse periodice care sunt realizate de o anumită persoană şi care fac să intre în patrimoniul acesteia valori apreciabile în bani. Veniturile pot avea origine diversă. De regulă, ele constau în sume de bani obţinute prin exploatarea unui bun productiv, cum ar fi chiriile încasate prin închirierea unui imobil, dividendele produse de acţiunile unei societăţi comerciale, dobânzile unor sume împrumutate, salariul etc. Dar veniturile pot consta şi în bunuri în natură, cum ar fi produsele obţinute prin arendarea unei suprafeţe de teren.
Pasivul patrimonial cuprinde datoriile, obligaţiile evaluabile în bani pe care le are o anumită persoană. Datoria poate consta în obligaţia de a da, adică de a transmite sau a constitui un drept real, în obligaţia de a face, adică de a executa o prestaţie pozitivă, sau în obligaţia de a nu face, adică de a nu face ceva, ceea ce, în lipsa acestei obligaţii, ai fi putut să faci’.
Bibliografie: Corneliu Bârsan - Drept Civil. Drepturile reale principale
