Excepţii de la opozabilitatea actului juridic civil
| Comentarii |
|
excepţii de la opozabilitatea actului juridic civil, o excepţie de la opozabilitatea actului juridic faţă de terţi o întâlnim în materia simulaţiei. Prin simulaţie se înţelege operaţiunea juridică prin care, printr-un act juridic public, aparent, denumit şi simulat, se creează o altă situaţie juridică decât cea stabilită printr-un act juridic ascuns, secret, dar adevărat (actul ascuns trebuie să se încheie concomitent sau înainte de încheierea actului public). în principiu, sancţiunea care intervine în cazul simulaţiei constă în inopozabilitatea faţă de terţii de bună-credinţă a situaţiei juridice create prin actul juridic secret, precum şi, dacă este cazul, înlăturarea simulaţiei pe calea acţiunii în simulaţie. Aşadar, deşi între părţi (precum şi, ca regulă, faţă de succesorii universali sau cu titlu universal ai părţilor) îşi produce efectele actul juridic secret (real), terţilor de bună-credinţă, în condiţiile care rezultă din art. 1290-1291 C.civ., nu le este opozabil acest act juridic, ci numai actul juridic aparent (simulat); mai mult, terţii de bună-credinţă pot să invoce, în beneficiul lor şi împotriva părţilor, actul juridic secret, prin intermediul acţiunii în simulaţie.
în ce ne priveşte, apreciem că este preferabil ca situaţia unei anumite categorii de avânzi-cauză, anume cea a creditorilor chirografari, să fie considerată excepţie de la opozabilitatea actului juridic, iar nu excepţie aparentă de la principiul relativităţii efectelor actului juridic, întrucât nu este vorba de drepturi subiective civile şi obligaţii civile care să aparţină sau, după caz, să revină unor persoane ce nu au participat, nici direct şi nici prin reprezentare, la încheierea actului juridic şi care nu au nici calitatea de succesori ai părţilor. Situaţia creditorilor chirografari este inclusă uneori în categoria excepţiilor aparente de la principiul relativităţii pe considerentul că dreptul creditorilor chirografari de a ataca actele juridice frauduloase ale debitorului lor, pe calea acţiunii revocatorii, se naşte din lege, iar nu din actul juridic încheiat de părţi, însă, un asemenea drept excede noţiunii de efecte ale actului juridic civil, cu atât mai mult cu cât, astfel cum rezultă din art. 1565 alin. (1) C.civ., efectul admiterii acţiunii revocatorii constă în inopozabilitatea actului juridic atacat.
De altfel, am considerat simulaţia ca excepţie nu de la relativitate, ci de la opozabilitate, iar în cazul simulaţiei poate fi vorba tot de creditorii chirografari ai părţilor simulaţiei, cărora legea le recunoaşte, în anumite condiţii, dreptul de opţiune între a invoca actul juridic aparent (simulat) sau actul juridic ascuns (real).
în categoria excepţiilor de la opozabilitatea actului juridic ar putea fi inclus şi cazul în care, potrivit legii, terţul care ar justifica un interes este îndreptăţit să atace un act juridic (de exemplu, nulitatea absolută a unui act juridic poate fi invocată de orice persoană interesată).
