Excepţii de procedură
| Comentarii |
|
excepţii de procedură, mijloace procedurale de apărare pe care orice parte interesată, fără să angajeze fondul litigios al cauzei, le poate invoca, urmărind să întârzie sau să împiedice judecata. E.p. se clasifică:
a) după efectul lor, în: e. dilatorii, care tind la amânarea judecăţii (de exemplu, lipsa de competenţă sau neregulata citare) şi e. dirimante (peremptorii), care tind la respingerea acţiunii sau căii de atac (de exemplu, prescripţia dreptului la acţiune, decăderea din termenul de recurs, neplata taxelor de timbru etc.);
b) după caracterul normei, în: e. absolute, care se bazează pe caracterul imperativ al normelor (de exemplu, autoritatea lucrului judecat, reaua compunere a instanţei etc.) şi e. relative, care se bazează pe caracterul dispozitiv al normei (de exemplu, neregulata citare sau incompetenţa teritorială);
c) după obiectul lor, în: e. de fond, care privesc lipsuri privitoare la exerciţiul dreptului la acţiune sau neregularităţi determinate de neîndeplinirea unor condiţii prealabile sesizării (de exemplu, lipsa calităţii sau capacităţii procesuale, prescripţia, autoritatea de lucru judecat, lipsa reclamaţiei administrative prealabile, inadmisibilitatea acţiunii în constatare câtă vreme se poate cere realizarea dreptului) şi e. de procedură propriu-zise, care privesc, în general, neobservarea regulilor şi măsurilor prescrise de lege pentru buna desfăşurare a judecăţii (de exemplu, litispendenţă, conexitatea, perimarea, incompatibilitatea, recuzarea, nulitatea, necompetenţă etc.). Comparativ cu apărările de fond, e.p. au regim procedural diferit şi dau naştere la consecinţe diferite, astfel:
a) faţă de apărările de fond, e.p. au, în ceea ce priveşte rezolvarea lor, prioritate, instanţa fiind obligată a se pronunţa mai întâi asupra e.p. propriu-zise şi apoi asupra celor de fond care fac inutilă cercetarea fondului cauzei;
b) apărările de fond pot fi puse în discuţie în tot cursul judecăţii, în timp ce e.p. pot fi invocate, în principiu, numai în anumite condiţii, iar unele doar in limine litis;
c) respingerea acţiunii pe baza unor apărări de fond, în caz de admitere a căii de atac de instanţa superioară, atrage reţinerea cauzei în vederea rejudecării fondului, iar respingerea acţiunii pe baza unei excepţii de fond, în aceeaşi ipoteză, atrage trimiterea la instanţa inferioară pentru judecarea fondului; d) hotărârile pronunţate în temeiul apărărilor de fond dobândesc putere de lucru judecat; dimpotrivă, hotărârile prin care se pune capăt judecăţii în temeiul unor e.p. (de exemplu, lipsa de capacitate, prematuritatea acţiunii etc.) nu dobândesc, de regulă, această calitate şi partea interesată, dacă îndeplineşte condiţia pentru care prima acţiune i-a fost respinsă, poate să formuleze o nouă acţiune. Rezolvarea e.p. se face prin respingerea sau admiterea lor:
a) când sunt respinse, instanţa se pronunţă printr-o încheiere inter-locutorie (asupra căreia nu mai poate reveni) şi judecata pricinii continuă;
b) când sunt admise, după caz, trebuie făcută distincţia între admiterea celor care duc numai la
amânarea judecăţii şi se rezolvă printr-o încheiere simplă şi admiterea celor care dezînvestesc instanţa şi se rezolvă, în funcţie de stadiul în care se află pricina, printr-o sentinţă sau decizie [v. şi apărări de fond; ordinea de soluţionare a excepţiilor; nulitatea actelor de procedură; respingerea acţiunii; respingerea recursului; casarea cu trimitere].
excepții de procedură, sunt acele mijloace prin care se invocă anumite neregularităţi procedurale: încălcarea unor norme de competenţă - excepţia de necompetenţă, privind compunerea sau constituirea instanţei - excepţia privind greşita compunere a instanţei, excepţia de incompatibilitate, excepţia de recuzare, a unor norme juridice, privind condiţiile de îndeplinire ale actelor de procedură şi a termenelor în care trebuie efectuate - excepţia lipsei de citare sau a citării nelegale, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia de tardivitate, procedura de judecată - excepţiile privitoare la taxele de timbru, excepţia de perimare ori prin care se solicită luarea anumitor măsuri pentru buna desfăşurare a judecăţii şi preîntâmpinarea unor soluţii contradictorii - conexitatea, litispendenţa.
excepţie procesuală, mijloc procesual de apărare, care constă în invocarea, în cursul procesului, a unor stări de fapt sau de drept, susceptibile să pună capăt sau să întrerupă cursul judecăţii (de ex., autoritatea de lucru judecat, lipsa actului de sesizare a instanţei, prescripţia etc.). În cadrul măsurilor premergătoare începerii cercetării judecătoreşti, preşedintele completului de judecată întreabă pe procuror şi pe părţi dacă au de formulat excepţii (art. 320, C.p.p.).
excepţie procesuală - mijloc procesual de apărare pe care procurorul sau părţile îl pot formula la începutul judecăţii, invocând anumite stări de fapt sau de drept care sunt susceptibile să pună capăt sau să întrerupă cursul judecăţii (de ex., excepţia rei iudicata, excepţia de necompetenţă etc.).
excepțiile procesuale, sunt acele mijloace prin care, în cadrul procesului aflat în curs de soluţionare, partea interesată, procurorul sau instanţa din oficiu invocă, în condiţiile prescrise de lege şi fără a pune în discuţie fondul problemei dedusă judecăţii, neregularităţi procedurale sau lipsuri privind exerciţiul dreptului la acţiune, urmărind întârzierea sau împiedicarea judecăţii în fond. Excepţiile procesuale pot fi clasificate după trei criterii: după obiectul lor, după efectul pe care tind să-l realizeze şi după caracterul imperativ sau dispozitiv al normei încălcate,
a) după obiectul lor, excepţiile procesuale se clasifică în excepţii de procedură şi excepţii de fond.
b) după efectul pe care tind să-l realizeze, excepţiile procesuale pot fi: excepţii dilatorii şi excepţii peremptorii,
c) după caracterul imperativ sau dispozitiv al normei încălcate, excepţiile se clasifică în excepţii absolute şi excepţii relative.
excepție de nulitate, excepţie procesuală imprescriptibilă, prin care i se opune uneia din părţi, nulitatea absolută sau relativă a unui act invocat de către aceasta în susţinerea pretenţiilor sale. Excepţia de nulitate absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, de procuror sau de instanţa din oficiu. Excepţia de nulitate relativă poate fi invocată numai de partea sau de persoana ocrotită prin dispoziţia legală la încheierea actului.
excepții absolute, sunt acele excepţii care privesc încălcarea unor norme imperative. Ele pot fi invocate de orice parte interesată, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice fază a procesului, inclusiv în apel sau în recurs.
excepții de fond, sunt acele excepţii care sunt în strânsă legătură cu pretenţia dedusă judecăţii, cu exerciţiul dreptului la acţiune: excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei de calitate procesuală, excepţia lipsei capacităţii procesuale, prescripţia, excepţia puterii de lucru judecat (litispendenţă), excepţia privind lipsa procedurii prealabile etc.
excepții de neexecutare, dreptul oricăreia din părţile unui contract sinalagmatic de a refuza îndeplinirea obligaţiilor pe care şi le-a asumat, atâta vreme cât cealaltă parte nu-şi îndeplineşte propriile sale obligaţii. Este o măsură preventivă la dispoziţia debitorului, putând fi valorificată chiar în caz de neexecutare parţială şi chiar dacă creditorul nu este în întârziere, dar numai dacă obligaţia corelativă a acestuia din urmă este şi ea exigibilă şi dacă executarea ei nu a fost împiedicată prin fapta debitorului care se prevalează de excepţii de neexecutare. Nu poate fi invocată în contractele economice şi în acele cazuri în care legea, convenţia părţilor sau natura contractului impun o ordine anume în executarea obligaţiilor corelative.
excepții dilatorii, tind la întârzierea judecăţii de fond - amânarea judecăţii, refacerea unor acte de procedură, declinarea competenţei, trimiterea dosarului la o altă instanţă, transferul dosarului de la un complet la altul, judecarea separată de cererea principală a cererii reconvenţionale formulate peste termenul prevăzut de lege etc.
excepții peremptorii, sunt acelea care tind la împiedicarea judecăţii pe fond - anularea cererii, respingerea cererii ca inadmisibilă, stingerea procesului, respingerea cererii ca prematură, ca lipsită de interes, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală sau împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Alte exemple de excepţii peremptorii, care încep prin a avea un efect dilatoriu, împiedică judecarea pe fond dacă partea nu este prezentă la termenul când s-a invocat: ex.: excepţia lipsei semnăturii, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, insuficienta timbrare etc.
excepții relative, privesc încălcarea unor norme dispozitive şi pot fi invocate numai de partea interesată şi numai într-un anumit termen (prima zi de înfăţişare, prin întâmpinare şi oricum, înainte de a se intra în cercetarea cauzei în fond).
