excepţii cambiale, mijloace de apărare ale debitorului împotriva pretenţiilor posesorului cambiei. Caracterul autonom al obligaţiilor cambiale face ca posibilităţile de apărare ale debitorului să fie mai limitate decât în dreptul comun; deoarece dreptul dobândit în temeiul cambiei are caracter autonom, el nu va fi însoţit de excepţiile aferente unui raport cambial anterior. Potrivit legii, persoanele împotriva cărora s-a primit o acţiune cambială nu pot opune posesorului excepţiile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului; în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiile privind nulitatea titlului. E.c. se clasifică în două mari categorii: 1) e.c. obiective: excepţiile care privesc titlul cambial, obligaţia cambială şi condiţiile cerute pentru exercitarea acţiunilor cambiale; excepţiile obiective sunt: a) absolute (excepţiile pe care le poate invoca orice debitor împotriva oricărui creditor posesor al cambiei; ele sunt: nevalabilitatea formală a cambiei; prescripţia dreptului la acţiune; stingerea obligaţiei cambiale prin plata efectuată de tras, confirmată în condiţiile legii etc.); şi b) relative (excepţiile pe care numai anumiţi debitori le pot opune oricăruia dintre posesorii cambiei; aceste excepţii pot fi invocate cu condiţia ca titlul cambial să fie valabil sub aspect formal; intră în această categorie: nevalabilitatea obligaţiei cambiale, datorită incapacităţii debitorului; falsificarea semnăturilor cambiale; neîndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea acţiunilor cambiale; lipsa de reprezentare etc.); 2) e.c. subiective (personale): privesc, în principal, persoana posesorului cambiei ori raportul fundamental; excepţiile subiective sunt: a) absolute (excepţiile pe care orice debitor cambial le poate opune anumitor posesori ai cambiei; asemenea excepţii sunt: lipsa de legitimare a posesorului cambiei; incapacitatea posesorului cambiei de a primi plata ori falimentul acestuia etc.); şi b) relative (excepţii care privesc un anume raport cambial şi deci pot fi invocate între un anumit debitor şi un anumit posesor al cambiei, care au stabilit acest raport cambial; fac parte din această categorie: excepţiile referitoare la viciile de consimţământ; excepţiile referitoare la raportul juridic fundamental, de exemplu, nulitatea raportului juridic fundamental datorită unui viciu de consimţământ; excepţiile întemeiate pe raporturi juridice ulterioare creării cambiei, de exemplu, stingerea raportului juridic fundamental etc.). Potrivit legii, orice e.c. trebuie invocată de către debitor la primul termen de înfăţişare; în privinţa regimului probator, legea impune unele cerinţe specifice privind excepţiile subiective (personale): aceste excepţii vor trebui să fie de grabnică soluţionare şi întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Excepţii cambiale
