Excepţia de nulitate
| Comentarii |
|
excepţia de nulitate, mijloc procedural ce dă expresie dreptului persoanei interesate, procurorului sau instanţei de judecată de a invoca nulitatea absolută în timpul procesului, precum şi dreptului persoanei lezate de a invoca nulitatea relativă a unui act juridic, opunând caracterul nul sau anulabil al acelui act, cererii de executare a obligaţiilor generate de el, formulate de către creditorul respectivelor obligaţii. Dreptul de a invoca e.n. este imprescriptibil sub aspect extinctiv, atât atunci când se invocă nulitatea absolută a actului juridic, caz în care şi acţiunea în constatarea nulităţii este imprescriptibilă, cât şi atunci când se invocă nulitatea relativă, deşi, într-o asemenea ipoteză, acţiunea în anulare are caracter prescriptibil. Dreptul de a invoca excepţia de nulitate absolută este recunoscut oricărei persoane interesate, precum şi procurorului. Chiar şi instanţa poate invoca această excepţie din oficiu. în schimb, dreptul de a invoca excepţia de nulitate relativă este recunoscut numai în favoarea persoanei ale cărei interese au fost lezate prin încheierea actului juridic anulabil. în această ipoteză, instanţa, în virtutea rolului său activ, va atrage atenţia părţii îndreptăţite asupra posibilităţii pe care o are de a invoca e.n. Dacă, totuşi, această parte continuă să se complacă într-o atitudine pasivă şi nu ridică e.n., conduita sa este susceptibilă de a fi interpretată ca o confirmare tacită a actului juridic anulabil şi, ca urmare, nulitatea relativă a acelui act va fi astfel acoperită.
EXCEPŢIE DE NULITATE, excepţie procesuală imprescriptibilă, prin care i se opune uneia din părţi, nulitatea absolută sau relativă a unui act invocat de către aceasta în susţinerea pretenţiilor sale. Excepţia de nulitate absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, de procuror sau de instanţa din oficiu. Excepţia de nulitate relativă poate fi invocată numai de partea sau de persoana ocrotită prin dispoziţia legală la încheierea actului.
