Numirea tutorelui de către instanţa de tutelă
| Comentarii |
|
numirea tutorelui de către instanţa de tutelă, în lipsa unui tutore desemnat de părinte, instanţa de tutelă numeşte un tutore dintre persoanele apropiate minorului: o rudă, un afin ori un prieten al familiei minorului, ţinând seama de relaţiile personale cu acesta, de aproprierea domiciliilor lor, precum şi de garanţiile morale şi materiale pe care le prezintă cel chemat la tutelă.
Procedura de numire.
Instanţa de tutelă numeşte tutorele în camera de consiliu, prin încheiere definitivă şi numai cu acordul acestuia.
În cazul în care desemnarea tutorelui s-a făcut de către părinte prin contract de mandat, cel desemnat tutore nu poate refuza numirea decât pentru motivele special prevăzute de art. 120 alin. (2). întotdeauna, minorul care a împlinit vârsta de 10 ani trebuie ascultat obligatoriu.
În lipsa unui tutore desemnat, dacă instanţa de tutelă a constituit consiliul de familie, numirea tutorelui se face cu consultarea acestuia.
Încheierea de numire se comunică în scris tutorelui şi se afişează la sediul instanţei de tutelă şi la primăria de la domiciliul minorului.
Drepturile şi îndatoririle tutorelui încep de la data comunicării încheierii de numire.
Cel numit tutore este dator să îndeplinească sarcinile tutelei. Va putea refuza tutela, potrivit art. 120 alin (2):
a) cel care are vârsta de 60 de ani împliniţi;
b) femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani;
c) cel care creşte şi educă doi sau mai mulţi copii;
d) cel care, din cauza bolii, a infirmităţii, a felului activităţilor desfăşurate, a depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar mai putea să îndeplinească această sarcină.
Dacă vreuna dintre împrejurările prevăzute mai sus survine în timpul tutelei, tutorele poate cere să fie înlocuit. Cererea de înlocuire se adresează instanţei de tutelă, care va hotărî de urgenţă. Până la soluţionarea cererii de înlocuire, tutorele este obligat să continue exercitarea atribuţiilor.
