Fazele procesului penal
| Comentarii |
|
fazele procesului penal, elemente esenţiale în baza cărora se realizează structurarea părţii speciale a dreptului procesual penal
Partea specială a dreptului procesual penal reprezintă ansamblul dispoziţiilor procedural penale, reglementate de legiuitorul român în Partea specială din Codul de procedură penală (art. 200-5221), acea parte a dreptului procesual penal care stabileşte, structurează şi sistematizează activitatea organelor judiciare penale, urmărind succesiunea actelor judiciare efectuate consecutiv şi interdependent, începând cu o activitate prealabilă esenţială pentru pregătirea condiţiilor care să asigure desfăşurarea următoarei etape, a judecăţii, finalizată cu momentul în care se realizează tragerea efectivă la răspundere penală prin executarea pedepsei stabilite, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti legale şi temeinice de condamnare.
Succesiunea activităţilor efectuate de organele judiciare competente concretizează complexitatea categoriei juridice de proces penal în cadrul căruia îşi găseşte expresia partea specială a dreptului procesual penal.
în aceste condiţii, este evident că, pentru a înţelege modalitatea în care este structurată şi sistematizată partea specială a dreptului procesual penal, trebuie să ne raportăm la fazele procesului penal, deci la modalitatea în care este structurat şi sistematizat procesul penal în desfăşurarea sa progresivă, de la descoperirea infracţiunii şi până la condamnarea inculpatului şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti penale.
Caracterizat prin complexitate şi desfăşurare progresivă, procesul penal presupune desfăşurarea activităţilor judiciare specifice fiecărei etape, ce se desfăşoară printr-o multitudine de acte procesuale prestabilite, expres şi limitativ prevăzute de lege.
în aceste condiţii, acele diviziuni în cadrul cărora se efectuează un complex de activităţi judiciare în mod succesiv, progresiv şi coordonat, în limitele stabilite expres de legiuitor, de către organele judiciare competente, în temeiul unor raporturi juridice procesual penale calificate pentru aducerea la îndeplinire a unor scopuri specifice, pot fi calificate drept faze ale procesului penal ce sistematizează partea specială a dreptului procesual penal.
Structurarea procesului penal în funcţie de mai multe faze este o reminiscenţă a sistemului caracteristic procesului inchizitorial, când, practic, începe să se contureze tendinţa de a sistematiza procesul penal prin introducerea formei preliminare - „investigaţia” (actualmente faza de urmărire penală) - ca etapă distinctivă de judecata propriu-zisă.
Necesitatea sistematizării şi structurării procesului penal, implicit şi a părţii speciale a dreptului procesual penal, este evidentă dacă ne raportăm la nevoia de a simplifica şi grupa ansamblul activităţilor cronologice realizate de organele judiciare.
în literatura de specialitate, unii autori au apreciat că sistemul procesului penal este reprezentat de totalitatea fazelor şi ansamblul etapelor pe care le parcurge procesul penal în modalitatea reglementată de legiuitorul român.
Astfel, sistematizarea părţii speciale a dreptului procesual penal se realizează în limita aceloraşi coordonate în baza cărora este sistematizat procesul penal român.
Structura tipică a procesului penal român presupune parcurgerea a trei etape, faze distincte în raport de categoria de organe şi activităţi judiciare ce se impun a fi desfăşurate în vederea soluţionării cauzei şi aflării adevărului. Astfel, în structura procesului penal distingem ca faze principale:
- urmărirea penală;
- judecata;
- punerea în executare a hotărârilor penale.
Trecerea procesului penal prin cele trei faze reprezintă schema sa tipică. Este posibil ca procesul penal să nu parcurgă toate aceste faze.
Urmărirea penală apare ca acea fază a procesului penal în care sunt efectuate activităţi procesuale premergătoare judecăţii. Judecata presupune soluţionarea propriu-zisă a cauzei în condiţii de contradictorialitate, publicitate, cu respectarea şi aplicarea prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de apărare, activitatea concreti-zându-se în pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice sub aspectul aflării adevărului şi sancţionării proporţionale cu gradul de vinovăţie, exclusiv pe baza materialului probator de la dosarul cauzei. Ultima fază a procesului penal, respectiv punerea în executare a hotărârilor penale, presupune realizarea scopului legii penale concretizat în aducerea la îndeplinire a sancţiunilor penale stabilite în mod definitiv prin hotărârea instanţei de judecată, raportat la modalitatea de individualizare, pentru a asigura restabilirea ordinii de drept vătămate, prevenirea săvârşirii faptelor similare şi, cel mai important, reeducarea.
Fiecare dintre aceste faze ale procesului penal este guvernată de reguli procedurale penale stricte, expres reglementate de legiuitorul român.
Astfel, partea specială a dreptului procesual penal este structurată şi sistematizată în raport de regulile după care se desfăşoară procesul penal în cele trei faze ale sale, respectiv în raport de regulile care studiază la nivel teoretic aspectele legate de desfăşurarea urmăririi penale, judecării şi punerii în executare a hotărârii definitive de condamnare.
Organele de urmărire penală sunt procurorul şi organele de cercetare penală (cele ale poliţiei judiciare şi cele speciale). În cursul urmăririi penale, drepturile omului sunt ocrotite în mod special: măsurile preventive, măsurile
Citește mai mult
asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu, percheziţia, folosirea tehnicilor speciale de supraveghere vor fi autorizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi, care apoi devine incompatibil să soluţioneze cauza pe fond. Acest judecător, la cererea procurorului, procedează şi la audierea anticipată a martorului dacă există riscul să nu mai poată fi audiat ulterior în faza de judecată.Legalitatea probelor administrate şi a trimiterii în judecată sunt verificate în termen de cel mult 60 zile de la sesizarea instanţei de către un judecător în cadrul activităţii de cameră preliminară, eliminându-se astfel posibilitatea ca mai târziu dosarul să fie returnat de instanţa de judecată la procuror.
Judecata revine completului de judecată alcătuit dintr-un judecător în primă instanţă (3 la ICCJ) şi doi judecători în apel (5 la ICCJ).