Forma mandatului
| Comentarii |
|
forma mandatului, contractul de mandat „poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală”. Acceptarea mandatului poate rezulta şi din executarea sa de către mandatar (art. 2013 alin. 1 Noul Cod Civil).
Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. Astfel, împuternicirea nu produce efecte decât dacă este dată cu respectarea formelor cerute de lege pentru încheierea valabilă a contractului pe care reprezentantul urmează să-l încheie (art. 1301 Noul Cod Civil).
Mandatul este tacit când rezultă din împrejurări care fac neîndoielnică voinţa părţilor (nu trebuie confundat cu mandatul aparent).
În absenţa unui refuz neîntârziat, mandatul se consideră acceptat (tacit) dacă priveşte actele a căror încheiere intră în exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta şi-a oferit serviciile fie în mod public, fie direct mandantului (art. 2014 alin. 1 Noul Cod Civil). în aprecierea actelor respective, se va ţine seama, între altele, de prevederile legale, de practicile statornicite între părţi şi de uzanţe.
în raport de întinderea actelor juridice ce urmează a fi încheiate, mandatul poate fi general sau special (art. 2016 Noul Cod Civil).
Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze „numai acte de conservare şi de administrare” (art. 2016 alin. 1 Noul Cod Civil). Rezultă că, în acest caz, împuternicirea dată mandatarului este numai procuratio omnium bonorum.
Mandatul special este acela în care mandatarul este „împuternicit expres”, pentru o singură operaţie juridică. Astfel, pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres (art. 2016 alin. 2 Noul Cod Civil).
Mandatarul trebuie să încheie acte juridice în limitele puterii sale de reprezentare. în caz contrar, mandatarul care acţionează fără a avea împuternicire sau cu depăşirea puterilor conferite, nu produce efecte între reprezentat şi terţ (art. 1309 alin. 1 Noul Cod Civil).
Dacă însă, prin comportamentul său, reprezentatul l-a determinat pe terţul contractant să creadă în mod rezonabil că reprezentantul are puterea de a-l reprezenta şi că acţionează în limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala faţă de terţul contractant de lipsa puterii de a reprezenta.
Mandatarul care, neavând împuternicire ori depăşind limitele puterilor care i-au fost încredinţate, „răspunde pentru prejudiciile cauzate terţului contractant care s-a încrezut, cu bună-credinţă, în încheierea valabilă a contractului” (art. 1310 Noul Cod Civil).
Mandantul poate ratifica contractul încheiat în numele său, cu depăşirea (sau lipsa) puterii de reprezentare, respectând formele cerute de lege pentru încheierea sa valabilă. în acest caz, terţul contractant poate însă, „printr-o notificare, să acorde un termen rezonabil pentru ratificare, după a cărui împlinire contractul nu mai poate fi ratificat” (art. 1311 alin. 2 Noul Cod Civil).
Ratificarea are efect retroactiv şi se transmite moştenitorilor.
