Încetarea mandatului
| Comentarii |
|
încetarea mandatului, A. Cazuri de încetare B. Efectele încetării mandatului
Ca orice alt contract civil, mandatul încetează odată cu executarea obligaţiilor contractate ori la intervenţia altor cauze generale, precum: expirarea termenului, realizarea condiţiei rezolutorii, pieirea bunului etc.
Pe lângă cauzele generale, mandatul poate înceta şi datorită unor cauze specifice lui; astfel, mandatul se stinge: prin revocarea mandatarului; prin renunţarea mandatarului; prin moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului (art. 2030 Noul Cod Civil).
Atunci când are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activităti cu caracter de continuitate, mandatul nu încetează dacă această activitate este în curs de desfăşurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al părţilor ori al moştenitorilor acestora (art. 2030 alin. 2 Noul Cod Civil).
A. Cazuri de încetare
a) Revocarea mandatului de către mandant. Deoarece mandatul este încheiat în folosul mandantului şi are la bază încrederea mandantului faţă de mandatar, el poate revoca oricând mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat şi chiar dacă a fost declarat irevocabil (fără a fi nevoit a face dovada, revocarea putând fi şi „arbitrară”).
Revocarea poate fi şi indirectă. Astfel, împuternicirea dată unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere revocă mandatul iniţial (art. 2031 alin. 2 Noul Cod Civil).
De precizat că, până la notificarea revocării, mandantul va răspunde fată de terţii de bună-credinţă, dar cu drept de regres împotriva mandatarului incorect.
în caz de pluralitate de mandanţi, revocarea mandatului se face cu acordul tuturor mandanţilor. în schimb, „mandatul dat mai multor mandatari obligaţi să lucreze împreună (pluralitate de mandatari) încetează chiar şi atunci când cauza încetării îl priveşte numai pe unul dintre ei” (art. 2038 Noul Cod Civil).
După revocarea mandatului, mandantul „rămâne ţinut să îşi execute obligaţiile faţă de mandatar”. El este, de asemenea, obligat să repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocării nejustificate ori intempestive (art. 2032 alin. 1 Noul Cod Civil).
Atunci când mandatul a fost declarat irevocabil (prin acordul părţilor), revocarea se consideră a fi nejustificată dacă nu este determinată de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forţă majoră.
b). Renunţarea mandatarului.
Mandatarul poate renunţa oricând la mandat, notificând mandantului renunţarea sa (art. 2034 Noul Cod Civil).
Dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate pretinde remuneraţia pentru actele pe care le-a încheiat pe seama mandantului până la data renunţării.
Prin renunţarea sa, mandatarul nu trebuie să îl păgubească pe mandant; în caz contrar, el este obligat să îl despăgubească pe mandant pentru prejudiciile suferite prin efectul renunţării, cu excepţia cazului când continuarea executării mandatului i-ar fi cauzat mandatarului însuşi o pagubă însemnată, care nu putea fi prevăzută la data acceptării mandatului (art. 2034 alin. 3 Noul Cod Civil).
Fiind dictată de o normă imperativă, posibilitatea mandatarului de a renunţa la mandat nu poate fi împiedicată printr-o clauză contrară.
c). Moartea uneia dintre părţi.
Deoarece mandatul este încheiat intuitu personae, de regulă, contractul încetează la moartea uneia dintre părţi.
în caz de deces, al uneia dintre părţi, moştenitorii ori reprezentanţii acesteia au obligaţia de a informa de îndată cealaltă parte.
Tot astfel, mandatarul sau moştenitorii ori reprezentanţii săi sunt obligaţi să continue executarea mandatului dacă întârzierea acesteia riscă să pună în pericol interesele mandantului ori ale moştenitorilor săi (art. 2035 alin. 2 Noul Cod Civil).
Actele juridice încheiate de mandatar după moartea mandantului sunt valabile, dacă mandatarul nu a cunoscut moartea mandantului, iar terţii au fost şi ei de bună-credinţă (art. 2036 Noul Cod Civil).
Dacă reprezentantul sau reprezentatul este persoană juridică, puterea de a reprezenta încetează la data la care persoana juridică îşi încetează existenţa (art. 1307 alin. 2 Noul Cod Civil).
d) Alte cauze de încetare a mandatului. Potrivit art. 2035 alin. 1 Noul Cod Civil, mandatul se stinge şi prin incapacitatea sau falimentul uneia dintre părţi.
Mai mult, în doctrină s-a apreciat că orice împrejurare care determină o incapacitate duce implicit şi la încetarea mandatului, „întrucât normele privind incapacitatea şi reprezentarea legală a incapabililor se opun continuării mandatului”.
B. Efectele încetării mandatului
Când mandatul încetează, mandatarul nu mai poate încheia acte juridice în numele şi pe seama mandantului (cu excepţia cazului când prerogativele sale sunt continuate pentru a nu prejudicia interesele mandantului - art. 2037 Noul Cod Civil).
Ca urmare a încetării mandatului, în toate cazurile, mandatarul este obligat:
- să restituie mandantului procura primită;
- să predea orice act primit;
- să predea bunurile primite pentru executarea mandatului.
Actele încheiate de mandatar sunt valabile şi executorii în privinţa terţilor de bună-credintă, atât timp cât nu a cunoscut cauza de încetare a mandatului (art. 2036
Noul Cod Civil).
Secţiunea a lll-a. Mandatul fără reprezentare (contractul de interpunere)
Când mandatarul încheie un act juridic în nume propriu (deci fără a se prezenta ca reprezentant al altei persoane), deşi el în esenţă lucrează în interesul mandantului, mandatul este fără reprezentare.
Mandatul fără reprezentare este contractul în care mandatarul încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama celeilalte părţi, numită mandant, şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile care rezultă din aceste acte, chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat (art. 2039 alin. 1 Noul Cod Civil).
în cazul de mai sus, deşi îi lipseşte reprezentarea, contractul încheiat este totuşi de mandat, întrucât reprezentarea este numai de natura, nu şi de esenţa mandatu-lui.
De regulă, în practică se apelează la mandatul fără reprezentare atunci când o persoană doreşte încheierea unui act juridic fără a fi cunoscută de terţi.
Contractul civil de mandat fără reprezentare este cunoscut şi sub denumirea de contract de interpunere.
Contractul de interpunere are natura juridică a unui mandat simulat prin interpunere de persoane.
Convenţia de interpunere „nu are nimic ilicit”, deci este valabilă. Numai dacă a fost încheiată pentru eludarea sau încălcarea legii, ambele acte vor fi nule.
Părţile contractului de interpunere poartă denumirea de cocontractant (terţul contractant) şi mandatar ocult.
Simulaţia presupune două acte juridice:
- actul public între mandatarul ocult şi terţul cocontractant;
- convenţia dintre mandant şi mandatarul ocult (actul secret).
Contractul de interpunere „consfinţeşte o situaţie juridică necorespunzătoare realităţii’ (s.n.), deci este un act simulat şi, în consecinţă, supus regimului juridic prevăzut de art. 1289 şi urm. Noul Cod Civil
între terţul cocontractant şi mandant nu se stabilesc raporturi juridice. Astfel, în principiu, ei se pot acţiona numai pe calea acţiunii oblice, subrogându-se în drepturile mandatarului.
Ca excepţie, mandantul, substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creanţă născute din executarea mandatului, dacă şi-a executat propriile sale obligaţii faţă de mandatar (art. 2040 alin. 2 Noul Cod Civil).
Mandantul poate revendica bunurile mobile dobândite pe seama sa de către mandatarul care a acţionat în nume propriu, cu excepţia bunurilor dobândite de terţi prin efectul posesiei de bună-credinţă (art. 2041 alin. 1 Noul Cod Civil).
Dacă bunurile dobândite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat să le transmită mandantului. în caz de refuz, mandantul poate solicita instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de transmitere a bunurilor dobândite.
Creditorii mandatarului nu pot urmări bunurile dobândite de acesta în nume propriu, dar pe seama mandantului, dacă mandatul fără reprezentare are dată certă şi aceasta este anterioară luării oricărei măsuri asigurătorii sau de executare (art. 2042 Noul Cod Civil).
