hotărâre judecătorească în materie comercială, actul de procedură prin care instanţa de judecată finalizează judecata unui litigiu în materie comercială. Dacă hotărârea este pronunţată într-o judecată în primă instanţă poartă denumirea de sentinţă, iar hotărârea pronunţată în căile de atac se numeşte decizie. Hotărârile pronunţate în materie comercială prezintă particularităţi rezultând dintr-un regim derogatoriu de la dispoziţiile de drept comun: i) hotărârile pronunţate în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea (art. 720^8 C.proc.civ.). După pronunţarea unei hotărâri în materie comercială, aceasta poate fi pusă în executare, chiar dacă nu este încă definitivă sau irevocabilă; ii) hotărârea judecătorească dată în materie comercială, care se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă poartă menţiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi (art. 720^9 C.proc.civ.). I.C.C.J., prin dec. nr. 38/2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, a decis că hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare; iii) în cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa de judecată trebuie să stăruie pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor. Dacă părţile încheie o asemenea înţelegere, aceasta se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie (art. 720^7 C.proc.civ.). V. soluţionarea litigiilor în materie comercială.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Hotărâre judecătorească în materie comercială
