hotărâre cu condamnare alternativă, hotărâre judecătorească care conţine două condamnări, dintre care una singură este obligatorie pentru partea căzută în pretenţii. H.c.a. se pronunţă în urma judecării acţiunilor reale mobiliare şi prezintă trăsătura caracteristică a unei prevederi anticipate, care vizează imposibilitatea de executare in rem. De exemplu, pârâtul este obligat să predea un anumit bun, iar în cazul în care nu va face predarea, să plătească o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea acelui bun. Decisiv în cazul h.c.a. nu este, prin urmare, posibilitatea de opţiune a părţilor - creditor urmăritor şi debitor urmărit - de a cere sau oferi spre executare una sau alta dintre cele două condamnări, ci imposibilitatea obiectivă de executare în ce priveşte condamnarea principală. Drept urmare, dacă executarea condamnării principale este posibilă, cea de a doua condamnare se consideră că n-a fost dată. Caracterul subsidiar al celei de a doua condamnări evidenţiază şi o altă trăsătură a h.c.a., şi anume: transformarea condiţionată a executării silite directe, când nu este posibilă, în execuţie silită indirectă, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. Nu se poate pronunţa o h.c.a. în cazul în care bunul pretins prin acţiune a pierit sau a fost pierdut în timpul judecăţii şi reclamantul şi-a modificat acţiunea - din reală în una personală - solicitând, la prima zi de înfăţişare, contravaloarea lui. Dacă n-a fost pronunţată o h.c.a. şi se constată, cu ocazia executării, că bunul pe care debitorul trebuie să-l predea nu se mai află în fiinţă, creditorul urmăritor poate cere, pe acest motiv, revizuirea hotărârii în vederea obţinerii condamnării subsidiare a debitorului urmărit la plata echivalentului în bani a acelui bun [v. şi executare silită directă; executare silită indirectă].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Hotărâre cu condamnare alternativă
