Igiena produselor alimentare și regulile Uniunii Europene în domeniu
| Comentarii |
|
Asocierea siguranței produselor alimentare cu igiena este un lucru inevitabil. Un produs alimentar destinat consumului uman nu poate fi considerat sigur și deci conform cu cerințele europene în materie dacă nu îndeplinește și condițiile cerute de legislația în vigoare referitoare la igienă. Așadar, pentru a ne afla în prezența unor alimente sigure și sănătoase, pe lângă celelalte aspecte analizate până în prezent, alimentele trebuie să respecte și condițiile de igienă stabilite de legislația în vigoare.
Cadru legislativ european
În data de 29 aprilie 2004, Parlamentul European și Consiliul au adoptat „Pachetul legislativ privind igiena alimentelor”, acesta fiind alcătuit din 4 regulamente, respectiv: Regulamentul (CE) nr. 852/2004, Regulamentul (CE) nr. 853/2004, Regulamentul (CE) nr. 854/2004 și Regulamentul (CE) nr. 882/2004 care se adresează atât operatorilor din domeniul alimentar cât și autorităților competente.
Aceste regulamente noi reprezintă o schimbare a modului de abordare a politicii privind igiena alimentelor, obiectivul major al acestui pachet legislativ fiind simplificarea legislației existente privind igiena alimentelor, făcând-o mai coerentă prin separarea diferitelor domenii (sănătate publică, sănătate animală și controale oficiale) și prin concentrarea asupra obiectivelor de îndeplinit de către operatorul din domeniul alimentar, punând un accent mai redus pe detalierea minuțioasă a cerințelor.
Regulamentele oferă ample posibilități de adaptare a cerințelor tehnice ale pachetului legislativ privind igiena în funcție de tipul de unitate din sectorul alimentar.
Pentru a garanta siguranța alimentelor în toate etapele lanțului alimentar, de la locul de producție primară până la consumatorul final este necesară o abordare integrată a acestuia, fiecare operator din sectorul alimentar având responsabilitatea asigurării respectării siguranței alimentelor.
Regulamentul cadru care stabilește condițiile privind igiena produselor alimentare este Regulamentul nr. 852/2004, acest act normativ axându-se în special pe definirea obiectivelor de atins în ceea ce privește siguranța alimentară.
Regulamentul nr. 853/2004 stabilește normele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, precum și anumite criterii aplicabile produselor alimentare, cum sunt controlul temperaturii și respectarea lanțului criogenie, prelevarea de eșantioane și analizele.
Un alt regulament pe care îl vom analiza în această secțiune este Regulamentul nr. 854/2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman. De asemenea, vom analiza prevederile a două decizii ale Comisiei Europene adoptate în aceeași materie.
Cerințele generale de igienă. Regulamentul (CE) nr. 852/2004
Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului a fost adoptat, așa cum am arătat, în cadrul pachetului igienă alimentară în anul 2004, acesta stabilind cerințele generale de igienă care trebuie respectate în toate etapele lanțului alimentar
Încă din preambulul regulamentului, se arată că atingerea unui nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane reprezintă unul dintre obiectivele fundamentale ale legislației în domeniul alimentar și că principalul obiectiv al normelor de igienă este asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorului din punct de vedere al siguranței alimentare. Acest Regulament se aplică tuturor etapelor de producție, prelucrare și distribuire a produselor alimentare și exporturilor, fără a aduce atingere unor cerințe specifice privind igiena alimentelor.
Actul normativ la care facem referire stabilește normele generale pentru operatorii din sectorul alimentar privind igiena produselor alimentare, având în vedere următoarele principii: responsabilitatea principală pentru siguranța alimentelor revine operatorului din sectorul alimentar; este necesar ca siguranța alimentelor să fie asigurată de-a lungul întregului lanț alimentar, începând cu producția primară; importanța menținerii lanțului criogenic, în special pentru alimentele care nu pot fi depozitate la temperatura ambiantă, în condiții de siguranță; aplicarea generală a procedurilor bazate pe principiile HACCP, împreună cu utilizarea unor bune practici de igienă trebuie să întărească responsabilitatea operatorului din sectorul alimentar; ghidurile de bună practică reprezintă un instrument prețios care ajută operatorii din sectorul alimentar, în toate etapele lanțului alimentar să respecte normele de igienă alimentară și să aplice principiile HACCP; este necesară stabilirea criteriilor microbiologice și a cerințelor de control al temperaturii pe baza evaluării științifice a riscurilor; este necesar să se verifice dacă alimentele importate respectă cel puțin aceleași norme sanitare ca cele produse în Comunitate sau norme echivalente.
De asemenea, Regulamentul stabilește dispozițiile generale privind producția primară și activitățile conexe, recomandări pentru ghidurile de bune practici de igienă, precum și cerințele de igienă generale aplicabile tuturor operatorilor din sectorul alimentar: cerințe de igienă aplicabile incintelor utilizate pentru alimente; cerințe de igienă pentru încăperile în care se prepară, se tratează sau se prelucrează alimentele; cerințe pentru incintele mobile și/sau temporare, incintele utilizate în principal ca locuințe particulare, dar în care se prepară cu regularitate alimente comercializabile; cerințe pentru transport, alimentarea cu apă, igiena personală, deșeurile alimentare; cerințe aplicabile echipamentelor; dispoziții privind împachetarea și ambalarea alimentelor; cerințe privind tratamentul termic al alimentelor; cerințe privind formarea profesională și instruirea personalului implicat în întregul lanț alimentar.
Regulamentul prevede analiza riscurilor și a punctelor critice de control, (HACCP), stabilind principiile după care se ghidează, respectiv: „identificarea oricăror riscuri care trebuie prevenite, eliminate sau reduse la un nivel acceptabil, identificarea punctelor critice de control în etapa sau etapele în care controlul este esențial pentru a preveni riscul sau pentru a-l reduce la un nivel acceptabil; stabilirea unor limite critice la punctele critice de control capabile să separe domeniul acceptabil de cel inacceptabil din punctul de vedere al prevenirii, eliminării sau reducerii riscurilor identificate; stabilirea și punerea în aplicare a unor proceduri eficace de monitorizare în punctele critice de control; stabilirea unor măsuri corective pentru cazurile în care un punct critic de control nu este controlat; stabilirea unor proceduri care se aplică cu periodic pentru a se verifica funcționarea efectivă a măsurilor menționate la literele (a)-(e)și definirea unor documente și evidențe în funcție de natura și dimensiunea întreprinderii din sectorul alimentar pentru a demonstra aplicarea efectivă a măsurilor menționate la literele (a)-(f)”.
În ceea ce privește analiza riscurilor și a punctelor critice de control, acest principiu a evoluat în țările dezvoltate începând cu anul 1972 până în anul 1997 destul de rapid. În țările în curs de dezvoltare se dorește o evoluție mult mai rapidă, având în vedere creșterea rapidă a globalizării în ceea ce privește comerțul cu alimente.
Prin intermediul analizei riscurilor și a punctelor critice de control, persoanele implicate în întreprinderile alimentare controlează pericolele pe care le pot prezenta alimentele. Într-un proiect de document elaborat de Comisie s-a făcut recomandarea către operatorii din sectorul industriei alimentare să țină cont atunci când creează, aplică și mențin proceduri permanente bazate pe cele șapte principii aplicabile analizei riscurilor și a punctelor critice de control, de principiile stabilite în anexa 1 a documentului la care facem referire.
Potrivit prevederilor anexei la care am făcut referire anterior, în cadrul enunțării principiilor generale, se afirmă faptul ca „HACCP are o bază științifică și este sistematică; identifică pericolele specifice și determină masurile de control, în scopul de a garanta siguranța alimentară. HACCP este un instrument pentru evaluarea pericolelor și stabilirea unui sistem de control bazat pe prevenire în locul întemeierii în principal pe testarea produsului final. Întregul sistem HACCP este capabil să încorporeze modificările aduse, spre exemplu, progresele în echipamentele de proiectare și de prelucrare a procedurilor sau evoluțiile tehnologice”.
Așa cum se arată încă din preambulul Regulamentului nr. 852/ 2004, siguranța produselor alimentare presupune întrunirea mai multor condiții. Astfel, trebuie stabilite condiții minime de igienă, trebuie efectuate controale oficiale pentru a se constata dacă operatorii din sectorul alimentar respectă cerințele de igienă, iar operatorii trebuie să facă aplicarea programelor și a procedurilor de siguranță alimentară pe baza principiilor HACCP. Nu este suficient așadar ca un produs alimentar să fie conform doar cu anumite prevederi legale pentru a garanta că produsul este sigur pentru consumul uman și nu pune în pericol sănătatea sau viața consumatorilor.
Prevederile Regulamentului nr. 852/2004 fac trimitere la principiile enunțate în Codex Alimentarius în legătură cu HACCP, făcând precizarea că aceste principii trebuie să fie flexibile pentru a putea fi aplicate cu succes în orice situație. Prevederile la care vom face referire în cele ce urmează nu se aplică producției primare pentru consum privat, pregătirii, manipulării sau depozitării produselor alimentare pentru consum privat, livrărilor directe de către producător a unor cantități mici de produse primare la consumatorii finali sau unitățile locale de desfacere cu amănuntul care le desfac direct la consumatorii finali și nici centrelor de colectare și tăbăcăriilor care intră în categoria întreprinderilor din sectorul alimentar numai datorită faptului că utilizează materii brute pentru producția de gelatina sau colagen.
Având în vedere dispozițiile cuprinse de Regulamentul nr. 852/2004 care fac trimitere la principiile enunțate de Codex Alimentarius, în cele ce urmează vom analiza pe scurt principiile enunțate în documentul adoptat de către Comisia Codex Alimentarius și orientările elaborate în vederea aplicării acestor principii.
Prima parte a Anexei 1 stabilește principiile adoptate de către Comisia Codex Alimentarius cu referire la HACCP, în timp ce a doua parte stabilește orientările generale pentru aplicarea principiilor.
Sistemul HACCP constă, potrivit documentului analizat, într-un număr de șapte principii, respectiv: efectuarea unei analize a riscului, determinarea punctelor critice de control, stabilirea limitelor critice, stabilirea unui sistem de monitorizare a punctelor critice de control, stabilirea măsurilor corective care trebuie adoptate atunci când monitorizarea indică că un anumit punct critic de control nu este controlat, de a stabili procedurile de verificare pentru a confirma că sistemul HACCP funcționează eficient și stabilirea unei documentații referitoare la toate procedurile și înregistrările relative la aceste principii și aplicarea lor.
În ceea ce privește aplicarea primului principiu, echipa HACCP trebuie să întocmească o listă cu riscurile care se pot produce în cadrul fiecărui pas în parte din cadrul producției, procesării, manufacturii și distribuției. În continuare, se efectuează o analiză a riscurilor care sunt de atare natură încât eliminarea sau reducerea lor la un nivel acceptabil este esențială în producerea unor alimente sigure.
În efectuarea analizei riscurilor ar trebui să se tină cont, acolo unde este posibil, de următoarele aspecte: probabilitatea apariției riscurilor și gravitatea efectelor negative asupra sănătății, evaluarea calitativă și/sau cantitativă a prezenței riscurilor, supraviețuirea sau multiplicarea microorganismelor, producția sau persistența în alimente de toxine, substanțe chimice sau agenți fizici, precum și condițiile care conduc la aspectele de mai sus. Trebuie avute în vedere cu această ocazie măsurile de control care se aplică fiecărui risc în parte, în măsura în care aceste măsuri există.
Următorul principiu, acela al determinării punctelor critice de control, presupune că în eventualitatea în care un pericol a fost identificat într-un moment în care controlul este necesar pentru asigurarea siguranței produsului respectiv, iar ceea ce privește etapa respectivă nu există nicio măsură de control, atunci produsul sau procesul trebuie să fie modificat la acea etapa, pentru a se include o măsură de control.
Stabilirea unui sistem de monitorizare pentru fiecare risc în parte trebuie să fie efectuată în așa fel încât să se asigure rapiditatea care trebuie să existe în cadrul acestor proceduri. Toate înregistrările și documentele asociate trebuie să fie semnate de persoana care face monitorizarea și de un oficial responsabil cu revizuirea din cadrul companiei. Următorul principiu, acela al stabilirii acțiunilor corective se aplică în următoarea manieră: acțiuni specifice de corecție trebuie stabilite în legătură cu fiecare punct critic de control, pentru a putea fi în măsură să fie combătut atunci când intervine. Prin acțiunile întreprinse trebuie să existe certitudinea că punctul critic de control este adus sub control.
În cadrul principiului al șaselea, trebuie să se stabilească proceduri de verificare, frecvența acestor verificări ar trebui să fie suficientă pentru a verifica dacă sistemul HACCP funcționează în mod corespunzător. Deși nu se prevede un termen precis pentru frecvența verificărilor, apreciem că trebuie să se stabilească de la caz la caz, în funcție de pericolul care poate interveni și consecințele dăunătoare pe care le poate avea. Anexa I enumeră câteva exemple de activități de verificare, respectiv: revizuirea sistemului și a planului HACCP, precum și a înregistrărilor, revizuirea abaterilor și dispozițiile produselor, confirmarea faptului că punctele critice de control sunt ținute sub control.
Ultimul principiu presupune stabilirea documentației și păstrarea înregistrărilor, în documentul analizat făcându-se referire la necesitatea păstrării acestor documente și înregistrări pentru aplicarea sistemului HACCP. Nivelul de documentație necesar va depinde întotdeauna de nevoile și complexitatea operatorului care implementează sistemul; așadar, nivelul documentației va fi diferit dacă suntem în prezența unui operator dezvoltat, față de documentația care este necesară în cazul unui operator mai puțin dezvoltat.
După cum se poate observa, principiile stabilite de Regulamentul nr. 852/2004 sunt identice cu principiile analizate mai sus. Acest aspect evidențiază încă o dată strânsa colaborare între UE și Codex Alimentarius, precum și tendința stabilirii unor norme uniforme referitoare la siguranța pentru produsele alimentare, având în vedere că produsele alimentare care provin din Uniune pot fi exportate, la fel cum și produsele alimentare care provin din afara Uniunii pot fi importate. Mai mult decât atât, și în la nivelul OMC a fost elaborat un document înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 852/2004, prin acest document afirmându-se necesitatea unei metode efective de asigurare a siguranței alimentare, stabilindu-se sistemul HACCP și beneficiile sale, statutul internațional al sistemului HACCP, precum și anumite considerații pentru implementarea acestui sistem. Așa cum am precizat la momentul analizării OMS ca organism implicat în siguranța pentru produsele alimentare, cu toate că siguranța alimentară nu reprezintă unul dintre principalele activități ale OMS, asta nu implică inexistența unor strânse legături și colaborări între organismele și organizațiile implicate în domeniul siguranței produselor alimentare. Adoptarea de către OMS a acestui document referitor la sistemul HACCP reprezintă, în opinia noastră, încă un argument în susținerea celor afirmate până în prezent pe parcursul întregii cercetări.
Documentul adoptat de către OMS, principiile HACCP pot fi aplicate într-o mare varietate de modalități: „sistemul HACCP reprezintă un sistem folosit ca o metodă a asigurării siguranței alimentare în producerea, procesarea, fabricarea și prepararea alimentelor...sistemul HACCP poate fi folosit pentru studierea practicilor referitoare la prepararea alimentelor și pentru a identifica și stabili comportamentele periculoase, care trebuie să fie în vizorul intervențiilor referitoare la educația sănătății.
În același document s-au arătat și beneficiile utilizării sistemului HACCP, apreciindu-se că acest sistem depășește multe dintre limitările abordărilor tradiționale care se bazează fie pe inspecții fie pe testarea produsului final, inclusiv: dificultatea de prelevare și examinare a unor probe suficiente pentru a obține informații semnificative, reducerea posibilităților ca un produs să fie retras, identificarea problemelor fără a înțelege cauzele.
Sistemul HACCP este privit ca suficient de flexibil pentru a se adapta modificărilor aduse, precum progresele în echipamentele de proiectare, îmbunătățirea procedurilor de prelucrare și evoluțiile tehnologice legate de produs.
Pentru a evidenția încă o dată strânsa colaborare între organizațiile și organismele cu competențe în domeniul siguranței produselor alimentare, documentul la care am făcut referire până în prezent a preluat în întregime documentul întocmit de Comisia Codex alimentarius în vederea implementării sistemului HACCP.
Pentru a pune cu succes în aplicare sistemul HACCP, este necesar ca anterior introducerii acestuia să se conștientizeze necesitatea de a trece la acest sistem având în vedere beneficiile sale, dintre care sunt amintite: reducerea incidenței toxiinfectiilor alimentare, asigurarea unei aprovizionări cu alimente sigure pentru populație, facilitarea comerțului cu alimente.
Cu toate că aparent implementarea sistemului HACCP este ușoară, aceasta poate ridica în anumite situații probleme care, dacă nu sunt corect gestionate, pot conduce la un eșec în aplicarea principiilor HACCP.
În ceea ce privește beneficiile utilizării sistemului HACCP, acestea apar dacă principiile acestui sistem sunt conturate, implementate și menținute. Două dintre beneficiile cele mai mari care intervin odată cu utilizarea sistemului HACCP sunt protecția sănătății publice și protecția firmelor producătoare. Primul beneficiu important, acela al protecției sănătății publice, reprezintă o prioritate pentru fiecare producător din sistemul alimentar. Toți consumatorii au dreptul la o alimentație sigură, iar fiecare operator dorește să aibă încrederea publicului și încrederea în produsul pe care îl produce. Al doilea beneficiu al implementării cu succes a sistemului HACCP este acela al protejării firmei producătoare.
Unele dintre companiile producătoare sunt incapabile să își revină după un eveniment negativ referitor la siguranța alimentară.
Așa cum precizam mai sus, implementarea sistemului HACCP nu reprezintă în toate cazurile un succes. Probleme apar în momentul în care ansamblul procedurilor pe care le presupune nu este înțeles în mod corect. Dintre neînțelegerile care intervin, cele mai dese sunt cele referitoare la costurile ridicate ale implementării sistemului, la confuzia dintre planul sistemului și sistemul însuși precum și la faptul că HACCP este complicat și necesită foarte multă documentație.
Foarte multe eșecuri în legătură cu implementarea sistemului au intervenit și ca urmare a aplicării incomplete a principiilor și pașilor care trebuie urmați pentru aplicarea cu succes a sistemului HACCP. Astfel, în unele cazuri s-au aplicat numai unele dintre principii, principiile nu au fost aplicate în mod corect, nu au fost identificate în mod corect riscurile ș.a.m.d.
Este evident că, asemeni oricărei proceduri, și sistemul HACCP poate provoca eșecuri în eventualitatea în care nu este gestionat corespunzător. În toate cazurile în care sunt respectate întru totul principiile stabilite în Regulamentului nr. 852/2004 și documentele elaborate în cadrul organismelor și organizațiilor implicate în siguranța alimentară, implementarea acestui sistem are doar aspecte benefice menite să crească încrederea consumatorilor în produsele care se găsesc pe piață.
Un alt aspect important în ceea ce privește acest sistem este că acesta nu beneficiază de reglementare doar la nivel european, bucurându-se de același tratament și în contextul juridic internațional. Așa cum am arătat, la nivelul Comisiei Codex alimentarius și la nivelul Organizației Mondiale a Sănătății au fost adoptate documente în vederea implementării acestui sistem. Având în vedere că produsele alimentare nu sunt consumate doar pe teritoriul Uniunii și că produsele care provin din Uniune sunt exportate, este deosebit de important că există o serie de reguli comune, chiar dacă acestea își găsesc reglementarea în acte normative sau documente adoptate de instituții europene sau alte organisme care au competență de legiferare într-un domeniu clar determinat.
Așadar, scopul reglementării acestui sistem HACCP în Regulamentul nr. 852/2004 este acela al aplicării procedurilor specifice în vederea controlării pericolelor care pot interveni în legătură cu alimentele. Obiectivul propus prin adoptarea regulamentului poate fi atins prin intermediul mai multor mijloace, ținând cont de faptul că procedurile folosite pentru a controla pericolele care intervin în legătură cu siguranța alimentară trebuie să se bazeze pe riscuri. În opinia noastră, implementarea acestui sistem în mod corect nu poate aduce decât beneficii, deoarece acesta presupune doar controlul intervenirii unui pericol iar în cazul în care pericolul este pendinte, trebuie să se procedeze la neutralizarea lui.
Reguli aplicabile produselor alimentare de origine animală. Regulamentul (CE) nr. 853/2004
Regulamentul nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului stabilește normele specifice care se aplică produselor alimentare de origine animală, completând dispozițiile stabilite de Regulamentul (CE) nr. 852/2004, dispozițiile regulamentului fiind clare în acest sens; în timp ce Regulamentul nr. 852/2004 stabilește normele generale de igienă pentru produsele alimentare, Regulamentul nr. 853/2004 stabilește normele speciale aplicabile produselor alimentare de origine animală; faptul că Regulamentul nr. 853 reprezintă, de fapt, o reglementare specială care ar trebui să deroge de la prevederile generale privind igiena, este înlăturat în acest caz având în vederea prevederea expresă de aplicare a dispozițiilor Regulamentului nr. 853 în completarea dispozițiilor Regulamentului nr. 852.
Potrivit dispozițiilor unui document orientativ elaborat în legătură cu aplicarea anumitor dispoziții din regulament, persoanele care trebuie să se ocupe de punerea în aplicare a prevederilor acestuia sunt operatorii din sectorul alimentar în vederea garantării siguranței alimentelor și implicit a protecției consumatorilor europeni.
După cum se arată în preambulul regulamentului, „anumite produse alimentare pot periclita în mod specific sănătatea umană și este necesară stabilirea unor norme specifice de igienă. Este, în special, cazul produselor alimentare de origine animală la care au fost frecvent constatate riscuri microbiologice și chimice. Tot în preambulul regulamentului se arată și scopul pentru care acesta a fost adoptat, respectiv „asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorului în domeniul siguranței alimentelor, în special prin impunerea acelorași norme pentru operatorii din sectorul alimentar din toată Comunitatea și asigurarea bunei funcționări a pieței interne a produselor de origine animală, pentru a contribui astfel la realizarea obiectivelor politicii agricole comune”.
În esență, Regulamentul stabilește marca de identificare, obiectivele procedurilor bazate pe analiza riscurilor și a punctelor critice de control, prezintă informații privind lanțul alimentar, precum și cerințele specifice pentru produsele de origine animală prelucrate sau neprelucrate.
Regulamentul mai sus amintit nu se aplică: producției primare destinate unei utilizări în gospodăria privată, preparării, manipulării și depozitării produselor alimentare în scopul consumului în gospodăria privată; aprovizionării directe de către producător a consumatorului final sau a comerciantilor cu amănuntul locali care furnizează produsele direct consumatorului final, cu cantități mici de produse primare, aprovizionării directe de către producător, cu cantități mici de carne de pasăre și de lagomorfe sacrificate în exploatație, a consumatorului final sau a comercianților cu amănuntul locali care furnizează direct această carne consumatorului final sub formă de carne proaspătă, vânătorilor care aprovizionează direct, cu cantităti mici de vânat sălbatic sau de carne de vânat sălbatic, comerciantii cu amănuntul locali care furnizează direct consumatorului final.
De asemenea, prevederile Regulamentului nr. 853/2004 nu se vor aplica produselor alimentare care conțin atât produse de origine vegetală cât și produse de origine animală, exceptând acele situații când există o indicație expresă contrară. Prevederile regulamentului se vor aplica acelor produse de origine animală prelucrate utilizate pentru prepararea produselor alimentare care conțin și produse vegetale.
Regulamentul nr. 853/2004 nu se aplică unităților de vânzare cu amănuntul care furnizează alimente de origine animală în mod direct consumatorului final, acestea neavând nevoie de aprobare în vederea desfășurării activităților de vânzare. Cu toate acestea, prevederile regulamentului se aplică în momentul în care operațiunile de furnizare de alimente de origine animală sunt desfășurate în vederea aprovizionării unei alte unități de vânzare cu amănuntul, caz în care unitățile de vânzare trebuie să fie aprobate. Cu titlu de excepție, dispozițiile regulamentului nu se vor aplica acelor unități care aprovizionează alte unități de vânzare cu amănuntul în cazul în care prin intermediul legislației naționale, activitatea este recunoscută ca fiind marginală, localizată și restrânsă
Potrivit documentului privind punerea în aplicare a unor dispoziții ale Regulamentului nr. 853/2004, nu toate produsele de origine animală sunt supuse prevederilor regulamentului, având în vedere că acesta nu cuprinde norme detaliate în cazul acestora. Un exemplu de produs de origine animală în privința căruia nu sunt prevăzute norme detaliate, este mierea; în acest caz, sunt aplicabile prevederile Regulamentului nr. 852/2004 și normele generale stabilite prin Regulamentul nr. 853/2004. Având în vedere faptul că în privința anumitor produse nu există cerințe specifice în anexele Regulamentului nr. 853/2004, unitățile de prelucrare
a acestor produse nu au obligația autorizării sau aplicării unei anumite mărci de identificare pe produsele alimentare.
În ceea ce privește aplicarea prevederilor acestui regulament, într-un raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul european, s-au sesizat de către Comisie anumite probleme în rândul statelor membre, aceste dificultăți decurg din necesitatea elaborării, potrivit prevederilor legislației naționale, anumitor norme specifice care să se adreseze anumitor activități ce nu sunt cuprinse în reglementarea regulamentelor adoptate la nivel european în ceea ce privește igiena produselor alimentare.
Reglementarea Regulamentului nr. 853/2004 a ridicat probleme în mai multe aspecte, principalele probleme intervenite fiind următoarele: în aspectele legate de aprovizionarea locală cu cantități mici de alimente în eventualitatea în care prevederile pachetului legislativ s-au aplicat comerțului transfrontalier dintr-un stat membru de destinație care aborda diferit aceste activități; o altă problemă intervenită a fost aceea a lipsei aplicabilității regulamentului la activitățile de comerț cu amănuntul; în același sens, multe dintre organizațiile părților interesate din sectorul privat și-au exprimat îngrijorări cu privire la excluderea comerțului cu amănuntul din sfera de aplicare a regulamentului.
În ceea ce privește importurile, statele membre au armonizat în continuare normele de import pentru produsele de origine animală pentru care sunt reglementate condiții specifice în regulament, întocmirea listelor și controlarea navelor țărilor terțe pentru care responsabilitatea de inspectare a fost delegată unei țări sau unui stat membru diferit de statul căruia aparține steagul arborat la bordul navei.
În concluzie, potrivit raportului prezentat de către Comisie Parlamentului European și Consiliului, statele membre apreciază că legislația actuală este mult îmbunătățită față de reglementarea
anterioară și că s-au făcut progrese considerabile în legătură cu aplicarea prevederilor noilor regulamente europene adoptate în domeniul igienei pentru produsele alimentare.
Totodată, statele membre și organizațiile părților interesate au afirmat că aplicarea prevederilor regulamentelor privind igiena produselor alimentare nu a generat dificultăți majore operatorilor economici din sectorul alimentar și autorităților competente, acolo unde acestea trebuie să intervină.
Normele specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman. Regulamentul nr. 854/2004
Regulamentul nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, se aplică numai activităților și operatorilor care țin de domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 853/2004, fiind necesare „norme specifice pentru controalele oficiale privind produsele de origine animală, astfel încât să fie luate în considerare anumite aspecte specifice asociate acestui tip de produse”’.
În ceea ce privește domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 854/2004, acesta se va aplica în completarea Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a verifica conformitatea cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele referitoare la sănătatea animală și la bunăstarea animalelor.
Așa cum se prevede în preambulul regulamentului, „Controalele oficiale ale produselor de origine animală ar trebui să cuprindă
toate aspectele care au importanță în privința protecției sănătății publice și, după caz, pentru sănătatea animală și bunăstarea animalelor. Aceste controale trebuie să se bazeze pe cele mai recente informații relevante și, prin urmare, trebuie să fie posibilă adaptarea acestora în funcție de noile informații relevante disponibile".
În ceea ce privește realizarea controalelor oficiale în temeiul regulamentului, acest aspect nu este de natură să înlăture răspunderea juridică a operatorilor din sectorul alimentar, care constă în asigurarea siguranței produselor alimentare în conformitate cu legislația generală în acest domeniu, după cum nu este de natură să înlăture nici răspunderea civilă sau răspunderea penală a operatorilor care fie nu respectă prevederile legislației civile, fie nu respectă prevederile legislației penale, nerespectarea acestora angajând formele de răspundere corespunzătoare, în funcție de natura și gravitatea prevederilor încălcate.
Regulamentul stabilește normele specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală, fiind stabilite anumite reguli, după cum urmează:
Controalele oficiale menționate cuprind: audituri privind buna practică de igienă și procedurile bazate pe analiza riscurilor și puncte critice de control (HACCP), controalele oficiale orice sarcină specială de audit stabilită în anexe.
Auditurile privind buna practică de igienă verifică dacă operatorii din sectorul alimentar aplică în mod curent și corect procedurile privind cel puțin următoarele puncte: controalele informațiilor privind lanțul alimentar; proiectarea și întreținerea spațiilor și echipamentelor; igiena pre-operațională, operațională și post-opera-țională; igiena personalului; pregătirea în domeniul igienei și al procedurilor de lucru; lupta împotriva dăunătorilor; calitatea apei; controlul temperaturii; controalele mărfurilor alimentare, care intră și ies din unitate, și ale documentelor care le însoțesc.
Auditurile privind procedurile bazate pe sistemul HACCP verifică dacă operatorii din sectorul alimentar aplică aceste proceduri în mod permanent și corect, având în mod special grijă ca procedurile să ofere garanțiile definite în secțiunea II din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Acestea stabilesc, în special, dacă procedurile oferă garanții, în măsura posibilului, că produsele de origine animală: sunt în conformitate cu criteriile microbiologice stabilite în cadrul legislației comunitare; sunt în conformitate cu legislația comunitară privind reziduurile, contaminanții și substanțele interzise; nu prezintă riscuri fizice cum ar fi corpurile străine.
În cazul în care, în conformitate cu art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, un operator din sectorul alimentar recurge la procedeele indicate în ghidurile pentru aplicarea principiilor sistemului HACCP în loc să-și stabilească propriile proceduri specifice, controlul trebuie să verifice dacă aceste ghiduri sunt utilizate corect.
În ceea ce privește abatoarele, unitățile de manipulare a vânatului și secțiile de tranșare care comercializează carne proaspătă, sarcinile de audit prevăzute sunt puse în aplicare de către un medic veterinar oficial.
Potrivit Regulamentului, la punerea în aplicare a sarcinilor de audit, autoritatea competentă urmărește, în mod special: să se asigure că, în toate etapele procesului de producție, personalul și activitățile acestuia în unitate respectă cerințele relevante ale regulamentelor aplicabile și amintite mai sus. Pentru a-și completa controlul, autoritatea competentă poate efectua controale de aptitudine pentru a se asigura că, din punctul de vedere al competențelor, personalul respectă parametrii specificați; să verifice toate înregistrările relevante ale operatorilor din sectorul alimentar; să preleve eșantioane pentru analizele de laborator, în cazul în care este necesar și să justifice elementele luate în considerare și rezultatele auditului.
În cele ce urmează, vom analiza dispozițiile anexei I din regulament pe care le considerăm relevante în ceea ce privește procedura care trebuie urmată în ceea ce privește controalele oficiale referitoare la anumite produse alimentare, procedură stabilită de Regulamentul nr. 854/2004.
Pe lângă cerințele stabilite prin art. 4 alin. (4) din regulament, enumerate mai sus, potrivit dispozițiilor anexei I, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar își respectă procedurile referitoare la colectare, transport, depozitare, manipulare, prelucrare și utilizare sau eliminare a subproduselor de origine animală.
Totodată, în plus față de cerințele generale stabilite în art. 4 alin. (5) din regulament, medicul veterinar oficial va trebui „să se asigure că procedurile realizare de către operatorii din sectorul alimentar oferă garanții că, în măsura în care este posibil, carnea: nu prezintă anomalii sau alterări fiziopatologice, nu prezintă urme de contaminare, cu materii fecale sau de alt fel și nu conține materiale cu riscuri specificate, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut de legislația comunitară".
Referitor la informațiile privind lanțul alimentar în ceea ce privește desfășurarea controalelor oficiale, informațiile care provin din registrele exploatației de origine a animalelor destinate sacrificării vor trebui luate în considerare și analizate, în aceeași măsură cu luarea în considerare a rezultatelor justificate ale controlului; de asemenea, certificatele oficiale care însoțesc animalele și, în măsura în care există, declarațiile persoanelor care asigură efectuarea controalelor la nivelul producției primare; dacă operatorii din sectorul alimentar iau măsuri suplimentare în vederea sporirii garanțiilor privind siguranța pentru produsele alimentare, prin intermediul punerii în aplicare a sistemelor integrate, a sistemelor particulare de control, a unei proceduri de certificare independentă de către terțe persoane sau prin alte mijloace, acestea vor fi luate în considerare în cadrul îndatoririle privind inspecția și verificarea procedurilor bazate pe sistemul HACCP.
Anexa I din regulament reglementează inspecția ante-mortem, efectuată înainte de sacrificarea animalelor, precum și inspecția post-mortem în capitolul II al anexei intitulat îndatoriri privind inspecția. În ceea ce privește inspecția ante-mortem, acesta trebuie să permită determinarea existenței vreunui semn care să stabilească dacă bunăstarea animalului a fost periclitată precum și a oricăror indicii care sunt de natură a naște suspiciuni asupra apariției unei stări care ar putea fi de natură să afecteze sănătatea animală și sănătatea umană. Inspecția post-mortem se realizează imediat după sacrificare, procedura fiind stabilită în Anexa I, Capitolul II din regulament. În timpul inspecției post-mortem trebuie avute în vedere anumite precauții în vederea reducerii riscului de contaminare.
Referitor la aplicarea mărcii privind sănătatea, aceasta va apărea doar în privința acelor animale care au făcut obiectul unei inspecții ante-mortem și post-mortem. Față de reglementarea legală, apreciem că în cazul în care una dintre inspecții, fie inspecția ante-mortem, fie inspecția post-mortem, nu a fost efectuată, marca de sănătate nu va putea fi aplicată, inspecțiile trebuind efectuate cumulativ. Marca aplicată va indica numele țării unde se află unitatea și numărul autorizației de funcționare a unității unde s-a făcut sacrificarea.
Anexa I, Secțiunea II din regulament reglementează măsurile care se aplică după efectuarea controalelor, secțiunea fiind împărțită în mai multe capitole, respectiv: comunicarea rezultatelor inspecției, decizii privind informațiile despre lanțul alimentar, decizii privind animalele vii, decizii privind bunăstarea animalelor, decizii privind carnea.
În ceea ce privește comunicarea rezultatelor inspecției, aceasta reprezintă o obligație existentă în sarcina persoanei care a fost însărcinată cu efectuarea acesteia. Operatorul din sectorul alimentar va fi informat de către medicul care a efectuat controlul dacă în urma controlului se dovedește că există o boală sau o stare patologică care ar putea să afecteze sănătatea publică sau animală, sau ar putea pune în pericol bunăstarea animalelor. În eventualitatea identificării unei probleme ce a luat naștere în faza producției primare, vor fi informați în legătură cu acest aspect medicul veterinar care se ocupă de animalele ce au aceeași origine cu animalul inspectat și asupra căruia au fost identificate problemele; de asemenea, vor fi informați și operatorul din sectorul alimentar care răspunde de exploatația respectivă, la fel cum informarea se va face și către autoritatea competentă care se află în raza teritorială de competență a locului de origine.
Un aspect deosebit de important referitor la comunicarea rezultatelor inspecțiilor efectuate se referă la introducerea acestor rezultate obținute „în baze de date corespunzătoare’’, deoarece prin această modalitate se poate urmări cu ușurință dacă anumite produse controlate au fost declarate ca fiind conforme sau dimpotrivă, dacă există probleme constatate cu ocazia efectuării inspecțiilor. Această prevedere prezintă importanță și sub aspectul creșterii încrederii consumatorilor în produsele destinate consumului.
În cazul în care în timpul inspecțiilor ante-mortem sau post-mortem se descoperă sau se suspectează prezența unor agenți infecțioși, persoana însărcinată cu realizarea controlului oficial este obligată să aducă imediat la cunoștința autorității competente acest aspect și ia împreună cu autoritatea competentă toate măsurile în vederea împiedicării răspândirii infecției.
Capitolul V al Anexei I din Regulamentul nr. 854/2004 reglementează în alin. (1) cazurile în care carnea trebuie să fie declarată improprie consumului uman. Este vorba de acea carne care provine de la animale nesupuse unor inspecții ante-mortem, cu excepția vânatului sălbatic, sau provine de la animale ale căror organe comestibile nu au fost supuse unei inspecții post-mortem, mai puțin când există o indicație contrară prevăzută de prezentul regulament sau de Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
De asemenea, actul normativ ale cărui prevederi le analizăm mai prevede că va fi improprie consumului uman acea carne care „(c) provine de la animale moarte înainte de sacrificare, fătate moarte, moarte intrauterin sau sacrificate înainte de vârsta de 7 zile; (d) rezultă din excizia rănilor provocate de sângerare; (e) provine de la animale afectate de o boală înscrisă în lista A a OIE sau, după caz, în lista B a OIE, cu excepția cazului în care există o indicație contrară prevăzută în secțiunea IV; (f) provine de la animale afectate de o boală generalizată, cum sunt septicemia, piomia, toxemia sau viremia generalizate; (g) nu este conformă cu criteriile microbiologice stabilite în cadrul legislației comunitare care servesc la determinarea posibilității de a introduce pe piață un aliment; (h) prezintă o infestație parazitară, cu excepția cazului în care există o indicație contrară prevăzută în secțiunea IV; (i) conține reziduuri sau Contaminanți în cantitate mai mare decât nivelurile stabilite de legislația comunitară. Orice depășire a nivelului corespunzător trebuie să ducă, după caz, la analize suplimentare; (j) fără a aduce atingere unei legislații comunitare mai specifice, provine de la animale sau carcase care conțin reziduuri de substanțe interzise sau de la animale tratate cu substanțe interzise; (k) este compusă din ficat și rinichi de animale în vârstă de peste doi ani originare din regiunile în care aplicarea planurilor în temeiul art. 5 din Directiva 96/23/CE a pus în evidență prezența generalizată în mediul înconjurător a unor metale grele; (I) a fost tratată ilegal cu substanțe decontaminante; (m) a fost tratată ilegal cu raze ionizante sau ultraviolete; (n) conține corpuri străine (cu excepția, în cazul vânatului sălbatic, instrumentelor care au servit la vânarea animalului); (o) prezintă un grad de radioactivitate mai mare decât nivelul maxim autorizat stabilit în cadrul legislației comunitare; (p) prezintă alterări fiziopatologice, anomalii privind consistența, o sângerare insuficientă (cu excepția vânatului sălbatic), anomalii organoleptice, în special un miros sexual pronunțat; (q) provine de la animale emaciate; (r) conține materiale cu riscuri specificate, cu excepția cazului în care există o prevedere a legislației comunitare; (s) prezintă o contaminare cu materii fecale, prin murdărire sau în alt fel; (t) este compusă din sânge care poate reprezenta un risc pentru sănătatea publică sau animală având în vedere statutul zoosanitar al animalului de la care provine, indiferent care este acesta, sau poate provoca o contaminare în cursul procesului de sacrificare; (u) poate, conform avizului medicului veterinar oficial, după examinarea tuturor informațiilor relevante, constitui un risc pentru sănătatea publică sau animală sau este, din orice alt motiv, improprie pentru consumul uman”.
În raportul Comisiei Comunităților Europene către Consiliu și Parlamentul European, adoptat în anul 2009, în ceea ce privește controalele oficiale ale produselor de origine animală, reglementate de Regulamentul nr. 854/2004, s-a reținut faptul că statele membre au creat instrumente specifice de control, îndreptându-și totodată eforturile către instruirea profesională; totodată, statele membre procedând la completarea propriilor inițiative cu alte programe, precum „O formare profesională mai bună pentru o hrană mai sigură”.
În același document s-a reținut și faptul că în anumite state membre există oarecare dificultăți în ceea ce privește procedurile de audit, cu toate că de la data punerii în aplicare a regulamentului și momentul adoptării documentului la care facem referire a trecut o perioadă de trei ani; se evidențiază totodată progresele înregistrate în perioada arătată mai sus, dar și posibilitatea înregistrării unor îmbunătățiri. Prin intermediul aceluiași raport s-a precizat faptul că în câteva state membre au existat dificultăți în privința detectării unor boli deosebit de periculoase pentru sănătatea umană, la fel cum au fost descoperite practici frauduloase în depozitele frigorifice din câteva state membre.
Așa cum am arătat și la prezentarea celorlalte două regulamente privitoare la igiena alimentelor, aplicarea unui act normativ european poate ridica dificultăți având în vedere faptul că statele membre trebuie să transpună prevederile actelor normative sau să le aplice direct și din varii motive se ajunge fie la o aplicare incorectă a prevederilor legale, fie la o aplicare eronată intenționată, în momentul în care prevederile legale sunt ușor de ocolit.
Cu toate acestea, majoritatea statelor membre aplică cu succes dispozițiile europene în orice materie și în special în ceea ce privește siguranța pentru produsele alimentare, în vederea creșterii încrederii consumatorilor în produsele alimentare care se comercializează pe teritoriul Uniunii, dar și pe plan internațional, în afara granițelor europene.
Controalele oficiale privind conformitatea cu legislația privind produsele alimentare. Regulamentul nr. 882/2004
Un alt regulament adoptat în domeniul igienei alimentelor, mai precis în privința controalelor oficiale, este Regulamentul nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, în cele ce urmează urmând să punctăm aspectele pe care le considerăm importante în legătură cu aplicarea și principalele dispoziții pe care le conține, în legătură cu dispozițiile regulamentelor analizate anterior relative la igiena produselor alimentare.
Ca și în cazul celorlalte regulamente adoptate în domeniul investigat, și în preambulul acestui regulament se arată faptul că „hrana pentru animale și produsele alimentare ar trebui să fie sigure și sănătoase. Legislația comunitară cuprinde un ansamblu de norme care vizează să garanteze atingerea acestui obiectiv. Aceste norme se aplică și producției și introducerii pe piață atât a hranei pentru animale, cât și a produselor alimentare.
Astfel, și acest regulament a fost adoptat pentru ca, împreună cu celelalte acte normative existente, să contribuie la atingerea obiectivului general al politicii privind siguranța alimentară dezvoltată de către Uniune, respectiv asigurarea unui nivel cât mai sporit al siguranței produselor alimentare.
Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului și al Consiliului, cum a fost modificat așa cum am arătat mai sus, cuprinde normele generale pentru desfășurarea controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor care vizează în special prevenirea, eliminarea sau reducerea la niveluri acceptabile a riscurilor care ar putea apărea pentru oameni și animale, fie direct, fie prin mediu, precum și garantarea practicilor loiale în comerțul cu alimente și cu hrană pentru animale.
Regulamentul mai cuprinde obligațiile generale cu privire la organizarea de controale oficiale, Statele membre asigurându-se că efectuarea controalelor are loc cu regularitate, în funcție de riscuri și cu o frecvență corespunzătoare, astfel încât să atingă obiectivele actului normativ menționat.
De asemenea, sunt reglementate cerințele pentru personalul care efectuează controalele oficiale, precum și formarea și instruirea personalului de control. Personalul care efectuează controalele oficiale trebuie să primească, pentru domeniul de competență, formarea profesională și instruirea adecvată. Regulamentul reglementează, de asemenea, activitățile, metodele și tehnicile de control, precum monitorizarea, supravegherea, verificarea, auditul, inspecția, prelevarea de probe și analiza datelor rezultate.
Autoritatea competentă desemnează laboratoarele care pot efectua analiza probelor prelevate pe parcursul controalelor oficiale. Totuși, autoritatea competentă poate desemna numai laboratoare care funcționează și sunt evaluate și acreditate în conformitate cu următoarele standarde europene:
(a) EN ISO/IEC 17025 privind „Cerințele generale privind competența laboratoarelor de testare și calibrare";
(b) EN ISO/IEC 45002 privind „Criteriile generale privind evaluarea laboratoarelor de testare";
(c) EN 45003 privind „Sistemul de acreditare a laboratoarelor de calibrare și testare - Cerințe generale pentru funcționare și recunoaștere”, luând în considerare criteriile pentru diferitele metode de testare stabilite de legislația comunitară privind hrana pentru animale și produsele alimentare.
În temeiul art. 7 din regulament privitor la transparență și confidențialitate, în acest sens informațiile deținute de către autorități sunt făcute publice în cel mai scurt timp; publicul trebuie să aibă la acces la „informațiile privind activitățile de control ale autorităților competente și eficacitatea acestora și la informațiile în temeiul art. 10 din Regulamentul nr. 178/2002”.
În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor Regulamentului nr. 882/2004, Curtea de Justiție a fost sesizată cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare. În fapt, în urma unui control oficial efectuat la sediul mai multor unități care își desfășoară activitatea în sectorul prelucrării și distribuției de carne de vânat, s-a constatat de către autorități faptul că nu erau respectate condițiile de igienă, acestea fiind apreciate ca fiind insuficiente, drept pentru care s-au prelevat eșantioane din carnea găsită la locul inspecției, eșantioanele fiind trimise în vederea efectuării de analize. Rezultatele analizelor au arătat faptul că produsele analizate nu erau adecvate consumului uman și, în consecință, nu prezentau siguranță. Ca urmare a faptului că societatea supusă controlului s-a împotrivit informării publicului, apreciind că această informare este disproporționată, ministrul protecției consumatorilor a anunțat retragerea de pe piață a produselor de vânat comercializate de către societatea în cauză.
În analizarea întrebărilor preliminare, Curtea a reținut printre altele că „Articolul 7 din Regulamentul nr. 882/2004, aplicabil de la 1 ianuarie 2006, prevede printre altele că, pe de o parte, în general, publicul are acces la informații privind activitățile de control ale autorităților competente și eficacitatea acestora și că, pe de altă parte, autoritatea competentă adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că membrii personalului său au obligația să nu divulge informațiile obținute pe parcursul desfășurării atribuțiilor de control oficial care, prin natura lor, constituie un secret profesional în cazuri justificate în mod corespunzător”.
În continuarea raționamentului emis, Curtea a apreciat faptul că un produs alimentar nu este adecvat consumului uman dacă nu îndeplinește cerințele prevăzute de Regulamentul nr. 178/2002, fiind de natură a aduce atingere intereselor consumatorilor. În același sens, a apreciat Curtea faptul că, deși produsele alimentare nu sunt dăunătoare sănătății, ele sunt totuși inadecvate consumului uman, în acest caz autoritățile fiind îndreptățite să informeze consumatorii despre aceste aspecte în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) din Regulamentul nr. 178/2002, cu respectarea prevederilor art. 7 din Regulamentul nr. 882/2004.
Criteriile pentru efectuarea auditurilor. Decizia Comisiei nr. 677/2006
Următorul act normativ relativ la efectuarea controalelor oficiale este reprezentat de Decizia Comisiei nr. 677/2006 de definire a liniilor directoare de stabilire a criteriilor pentru efectuarea auditurilor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor.
Decizia mai sus amintită reglementează liniile directoare de stabilire a criteriilor pentru efectuarea de audituri privind controalele oficiale efectuate conform Regulamentului (CE) nr. 882/2004, oferind o perspectivă cu privire la natura sistemelor de audit, precum și punerea lor în aplicare de către autoritățile competente.
Sunt enunțate principiile care respectă și definesc metode detaliate în vederea facilitării aplicării lor în cadrul sistemelor de control diferite ale Statelor Membre ale UE.
Asistarea statelor în elaborarea planului unic de control național. Decizia Comisiei nr. 363/2007 și Decizia Comisiei nr. 654/2008
Decizia Comisiei nr. 363/2007 privind liniile directoare pentru asistarea statelor membre în elaborarea planului unic de control național multianual integrat prevăzut de Regulamentul nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului prezintă liniile directoare privind planurile unice de control naționale multianuale prevăzute la art. 41 din Regulamentul (CE) 882/2004, scopul liniilor directoare fiind acela de a asista Statele Membre în elaborarea planului unic de control național multianual integrat.
Scopul planurilor de control naționale este să stabilească o baza solidă pentru ca serviciile de inspecție ale Comisiei să efectueze controale în Statele Membre. Planurile de control naționale trebuie să acopere întreaga sferă legislativă a Regulamentului (CE) 882/2004.
Planurile de control naționale se aplică la controalele oficiale ale tuturor autorităților competente la toate nivelurile de competență, respectiv național, regional și local, potrivit reglementărilor naționale privind controalele oficiale, fiind necesar ca acestea să furnizeze o prezentare cuprinzătoare a structurii și a atribuțiilor autorităților competente.
Decizia Comisiei nr. 654/2008 reglementează liniile directoare pentru asistarea statelor membre în elaborarea raportului anual cu privire la planul de control național multianual integrat prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului.
Potrivit Deciziei mai sus menționate, raportul anual trebuie să acopere anumite domenii, respectiv: controalele oficiale efectuate de Statele Membre, conformitatea totală cu legislația comunitară, auditurile efectuate, inclusiv rezultatele acestora, acțiunile pentru asigurarea eficacității în realizarea planurilor de control naționale, declarația privind performanța generală a sistemului de control în realizarea planurilor de control naționale, precum și modificările acestora.
Raportul anual trebuie să conțină, potrivit Deciziei nr. 654/2008, rezultatele globale ale performanței controalelor oficiale în domenii relevante, analiza rezultatelor și concluziile la nivel național, care vor putea fi prezentate pe sectoare și etape sau pe baza structurii stabilite în cadrul planului de control național al statului membru, după caz.
