Organismele modificate genetic în dreptul Uniunii Europene
| Comentarii |
|
O problemă de actualitate în ultimii ani este aceea a organismelor modificate genetic. Nu puțini sunt cei care au criticat apariția produselor alimentare care conțin sau sunt fabricate din organisme modificate genetic. În această secțiune vom analiza dispozițiile legale existente la nivel european, precum și câteva cazuri practice soluționate de instanțele europene.
La nivelul Uniunii Europene este stabilit un cadru care garantează trasabilitatea organismelor modificate genetic pe parcursul întregului lanț alimentar. În ceea ce privește organismele modificate genetic, UE vizează două obiective principale, respectiv informarea consumatorilor prin intermediul etichetării obligatorii și crearea unei „plase de siguranță” datorită trasabilității în toate stadiile de fabricație și la introducerea acestora pe piață.
Cadru legislativ european
Actul normativ care reglementează subiectul organismelor modificate genetic este reprezentat de Regulamentul nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului.
Organismele modificate genetic au fost definite în doctrină ca fiind „acel organism care este capabil să se reproducă sau să transfere material genetic și care a fost modificat într-o manieră care nu se efectuează în mod natural prin împerechere sau recombinare naturală, sau prin ambele”.
Produsele alimentare modificate genetic sunt definite în Regulamentul nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului ca fiind „acele produse alimentare care conțin, constau sau sunt produse din OMG-uri”.
În ceea ce privește definiția legală a organismelor modificate genetic, aceasta se regăsește în dispozițiile Directivei 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului. Organismele modificate genetic au fost definite ca fiind „orice organism, cu excepția ființelor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere și/sau recombinare naturală”.
După cum arătam în introducerea la această secțiune, problema alimentelor modificate genetic este privită de unii autori ca fiind
o amenințare la siguranța alimentară. Amenințarea ar consta, în opinia autoarei citate, în faptul că „organismele modificate genetic sunt ființe complet noi și niciun echivalent nu a intrat niciodată în lanțul alimentar și luând în considerare marile necunoscute care le caracterizează, apare ca legitimă existența unei analize aprofundate înainte ca acestea să intre în alimentația cetățenilor, la fel cum se impune și o monitorizare și un control ulterior... În diferite ocazii agențiile oficiale ale țărilor europene și-au exprimat o opinie defavorabilă în ceea ce privește aprobarea unor evenimente tragice sau au evidențiat eșecuri în evaluarea riscului".
În sens contrar, s-a apreciat că „biotehnologia generează o serie de riscuri, în special de tip sanitar și de mediu (...) Deși trebuie menționat că aceste riscuri au fost înlăturate de către doctrina științifică majoritară și în special de către Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), adevărul este că există studii care ridică îndoieli în ceea ce privește siguranță acestora”.
Ca în cazul oricărei tehnologii noi, este evident că și în cazul organismelor modificate genetic există semne de întrebare cu privire la gradul de sănătate al produselor alimentare care conțin organisme modificate genetic. Acest aspect nu ar trebui să fie de natură a exclude posibilitatea consumului unor astfel de produse alimentare. O etichetare corespunzătoare a produselor alimentare care conțin sau sunt produse din organisme modificate genetic, deci o corectă informare a consumatorului cu privire la conținutul produsului alimentar, este suficientă pentru îndeplinirea cerințelor legislației în vigoare.
Problemele apar, din punctul nostru de vedere, în momentul în care prevederile legale europene nu sunt respectate. Așa cum s-a statuat în doctrina de specialitate, „o preocupare centrală a consumatorilor în ceea ce privește organismele modificate genetic este siguranța. Siguranța este o noțiune relativă. Niciun aliment nu poate fi 100% sigur, dar chiar și așa ar trebui să existe o certitudine rezonabilă asupra siguranței produselor alimentare în condiții normale de consum. Cu alte cuvinte, stabilirea siguranței în cazul tuturor produselor alimentare și în special în cazul produselor alimentare modificate genetic trebuie să se bazeze pe următoarele criterii: analiza riscului și nivelul de gestiune a riscului, cele mai bune cunoștințe și utilizarea asumată a alimentelor de către consumatorii medii".
Problema organismelor modificate genetic nu există numai în interiorul UE, aceasta fiind prezentă și în context internațional. Dacă la nivelul UE aplicarea actelor normative adoptate de către instituțiile competente este obligatorie, la nivel internațional fiecare stat reglementează aspectele legate de organismele modificate genetic, reglementările putând să fie divergente, putând da naștere unor tensiuni internaționale și litigii comerciale. Pentru aceste motive, reglementarea internațională a fost denumită „Turnul Babei al epocii contemporane".
S-a pus întrebarea dacă organismele modificate genetic trebuie să fie considerate similare produselor fabricate după metoda clasică. Dacă eticheta nu menționează alimentul modificat genetic, cum poate constata un consumator o diferență între un produs modificat genetic și un produs obținut printr-o metodă tradițională? De fapt, produsele modificate genetic sunt similare produselor tradiționale.
În ceea ce privește produsele alimentare care conțin organisme modificate genetic, unele dintre acestea sunt obținute prin fermentație. Dacă sunt utilizate anumite bacterii sau drojdii modificate genetic, procesul de fermentație este cu mult îmbunătățit.
Categoria organismelor modificate genetic nu se rezumă, desigur, doar la sfera produselor alimentare însă, având în vedere obiectul cercetării dezvoltate, ne vom rezuma la a prezenta câteva aspecte generale stabilite prin Directiva 2001/18/CE, după care vom analiza exclusiv dispozițiile referitoare la produsele alimentare care conțin organisme modificate genetic, precum și aspecte ce țin de etichetarea acestora.
Directiva 2001/18/CE stabilește ca obligație generală în sarcina statelor membre asigurarea, conform principiului precauției, că s-au luat toate măsurile adecvate pentru evitarea efectelor adverse asupra sănătății umane și asupra mediului, care pot apărea în urma diseminării deliberate sau a introducerii pe piață a organismelor modificate genetic. În sensul directivei, „diseminarea deliberată" constă în „orice introducere intenționată în mediu a unui OMG sau a unei combinații de OMG-uri pentru care nu s-au luat măsuri de izolare pentru a se limita contactul acestora cu populația în general și cu mediul și pentru a asigura un nivel ridicat de siguranță a acestora”, în timp ce „introducerea pe piață” este definită ca fiind „punerea la dispoziția părților terțe, cu titlu oneros sau gratuit”.
O altă obligație generală stabilită prin directivă este aceea a asigurării de către statele membre și, după caz, de către Comisie, că efectele adverse potențiale asupra sănătății umane și asupra mediului sunt evaluate în mod corect de la caz la caz. Efectele adverse se pot produce atât direct cât și indirect, la fiecare dintre acestea fiind aplicabile aceleași dispoziții.
Directiva prevede procedura standard de autorizare, această procedură trebuind să fie parcursă înainte de a pune în aplicare diseminarea deliberată a unui OMG sau a unei combinații de OMG-uri. Autoritățile competente ale statului pe teritoriul căruia urmează să se disemineze organismele vor fi notificate, notificarea intenției de diseminare a unui organism modificat genetic sau a unei combinații de organisme modificate genetic trebuind să conțină elementele stabilite de directivă, respectiv: „un dosar tehnic care să cuprindă informația specificată la anexa III, necesar pentru realizarea evaluării riscului ecologic ce poate fi provocat de diseminarea deliberată a unui OMG sau a unei combinatii de OMG-uri, în special: informații generale care includ informații asupra personalului și a formării, informații privind OMG-urile, informații privind condițiile de diseminare și mediul potențial în care sunt diseminate, informații privind interacțiunile dintre OMG-uri și mediu, un plan de monitorizare, în conformitate cu părțile relevante din anexa III, pentru a identifica efectele pe care le pot avea OMG-urile asupra sănătății umane și asupra mediului, informații privind metodele de control și de remediere, tratarea deșeurilor și planurile de intervenție în caz de urgență, precum și un rezumat al dosarului; evaluarea riscului ecologic și concluziile cerute la anexa II secțiunea D, împreună cu orice alte referințe bibliografice și indicații privind metodele folosite".
Articolul 26 din directivă, intitulat „măsuri pentru evitarea prezenței accidentale a organismelor modificate genetic" cuprinde următoarele prevederi: „(1) statele membre pot lua măsurile necesare pentru a evita prezența accidentală a organismelor modificate genetic în alte produse. (2) Comisia colectează și coordonează informații pe baza studiilor realizate la nivel comunitar și național, observă consecințele legate de coexistență în statele membre și, pe baza informațiilor și a observațiilor, elaborează linii directoare privind coexistența culturilor modificate genetic, convenționale și biologice”. În legătură cu acest articol, Curtea de Justiție a fost sesizată cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în ceea ce privește interpretarea acestui articol, coroborat cu prevederile Recomandării 2003/556/CE a Comisiei din 23 iulie 2003 privind orientările pentru elaborarea de strategii naționale și cele mai bune practici în scopul asigurării coexistenței culturilor modificate genetic cu agricultura convențională și ecologică și cu Recomandarea Comisiei din 13 iulie 2010 privind orientările pentru elaborarea măsurilor naționale de coexistență pentru evitarea prezenței accidentale a organismelor modificate genetic în culturile convenționale și ecologice.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor dreptului UE, Curtea a reținut că în ceea ce privește organismele modificate genetic pe piață ca produse în sine sau componente ale altor produse, este reglementată procedura de evaluare și de autorizare a produselor noi, reînnoirea autorizației pentru produse existente, monitorizarea produselor autorizate, etichetarea acestora, precum și o clauză de protecție care permite adoptarea de către statele membre a unor măsuri restrictive în caz de risc pentru sănătatea umană sau pentru mediu.
Speța poate fi rezumată după cum urmează: Prin Decizia 98/294/CE din 22 aprilie 1998 privind introducerea pe piață a porumbului modificat genetic, conform Directivei 90/220, Comisia a autorizat introducerea pe piață a liniilor pure și a hibrizilor derivați din linia de porumb MON 810, la solicitarea Monsanto Europe SA, în temeiul Directivei 90/220.
Comisia a fost notificată în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 1829/2003 de către societatea producătoare a produsului modificat genetic, în data de 8 septembrie 2004 Comisia aprobând înscrierea unui număr de 17 soiuri derivate din specia de porumb MON 810 în Catalogul comun. Autoritatea națională competentă nu a fost notificată în conformitate cu prevederile Directivei 2001/18. La momentul la care o societate de producție și distribuire a solicitat o autorizație de cultivare a acestor soiuri autorizate de către Comisie, cererea a fost refuzată pe motiv că „nu putea proceda la analizarea cererii sale de autorizare a cultivării de hibrizi de porumb modificați genetic deja înscriși în Catalogul comun „până la adoptarea de către regiuni a normelor corespunzătoare pentru asigurarea coexistenței culturilor modificate genetic cu agricultura convențională și ecologică, potrivit circularei MIPAAF [Ministerul Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere] din 31 martie 2006”'.
Potrivit judecății Curții, aceasta apreciază că prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă cultivarea de organisme modificate genetic poate fi supusă unei proceduri naționale de autorizare atunci când utilizarea și comercializarea acestor soiuri sunt autorizate în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 1829/2003 și dacă art. 26a din Directiva 2001/18 permite unui stat membru să se opună cultivării pe teritoriul său a unor organisme modificate genetic.
Având în vedere situația de fapt arătată, Curtea a apreciat faptul că în ceea ce privește cultivarea de organisme modificate genetic, aceasta nu poate fi supusă unei proceduri naționale de autorizare atunci când utilizarea și comercializarea sunt autorizate potrivit dispozițiilor legale în materie și cât timp organismele în cauză au fost admise în Catalogul comun al plantelor agricole.
Pe de altă parte, a apreciat Curtea că, față de reglementarea art. 26a din Directiva 2001/18/CE, nu este permis unui stat membru să se opună cultivării pe teritoriul său a unor organisme modificate genetic până la adoptarea unor măsuri de coexistență menite să evite prezența accidentala a organismelor modificate genetic în alte culturi.
Astfel, în opinia Curții, opinie pe care o apreciem ca fiind conformă dispozițiilor legale analizate mai sus, din moment ce la nivel european au fost autorizate utilizarea și comercializarea unor organisme modificate genetic, nu se mai impune acordarea unei autorizări de către statul membru în cadrul procedurii naționale de autorizare. Apreciem ca raționamentul Curții nu poate fi contestat deoarece, din moment ce autorizarea unui organism modificat genetic se realizează la nivel european, este evident că pe calea unei proceduri naționale nu se mai impune autorizarea aceluiași organism.
Regulamentul nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului a fost adoptat pentru a se asigura baza necesară pentru garantarea unui nivel înalt de protecție a vieții și sănătății umane și a intereselor consumatorului, de stabilire a procedurilor europene pentru autorizarea și supravegherea produselor alimentare și de stabilire a dispozițiilor pentru etichetarea produselor alimentare și furajelor modificate genetic. Până la intrarea în vigoare a acestui regulament, organismele modificate genetic erau reglementate de Regulamentul nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului. Prin Regulamentul nr. 1829/2003, s-au abrogat dispozițiile Regulamentului nr. 258/97 referitoare la organismele modificate genetic, însă, așa cum s-a apreciat și în literatura de specialitate, există posibilitatea ca în anumite situații ca anumite organisme modificate genetic să rămână sub aplicarea Regulamentului nr. 258/97.
Procedurile de autorizare și supraveghere reglementate de regulament se aplică, potrivit art. 3, organismelor modificate genetic destinate utilizării ca produse alimentare, produselor alimentare care conțin sau constau din organisme modificate genetic și produselor alimentare produse din sau care conțin ingrediente produse din organisme modificate genetic.
Potrivit prevederilor regulamentului, produsele alimentare care conțin organisme modificate genetic „nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, sănătății animale sau mediului, nu trebuie să inducă în eroare consumatorii, după cum nu trebuie să fie diferite de produsele alimentare pe care urmează să le înlocuiască în cazul în care consumul normal al produselor alimentare modificate genetic ar fi dezavantajos din punct de vedere nutritiv pentru consumatori”.
Introducerea pe piață a organismelor modificate genetic
Niciun produs alimentar modificat genetic nu va fi introdus pe piață în lipsa unei autorizații prealabile acordate în conformitate cu prevederile regulamentului. Autorizația se acordă numai în măsura în care solicitantul autorizației face dovada că îndeplinește condițiile cerute de regulament, respectiv inexistența unor efecte adverse, imposibilitatea inducerii în eroare a consumatorilor și inexistența unei diferențe între produsul alimentar modificat genetic în ceea ce privește conținutul nutritiv al produsului.
Autorizația va fi putea fi solicitată în vederea introducerii pe piață a unui organism modificat genetic, a produselor care conțin ingrediente obținute din organismul respectiv, precum și produsele alimentare obținute din acesta. De asemenea, autorizația acoperă un produs alimentar obținut dintr-un organism modificat genetic, precum și produsele alimentare obținute sau care conțin produsele în cauză; autorizația mai poate acoperi un ingredient obținut dintr-un organism modificat genetic, precum și produsele alimentare care conțin ingredientul în cauză.
În ceea ce privește autorizația necesară introducerii pe piață a unui aliment modificat genetic, procedura introducerii cererii de acordare a autorizației debutează astfel: cererea se trimite autorității naționale competente dintr-un stat membru.
Orice cerere de acordare a autorizației de introducere pe piață a unor produse alimentare modificate genetic trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente: numele și adresa solicitantului, denumirea produsului alimentar și caracteristicile acestuia, cu precizarea evenimentului de transformare utilizat, o descriere detaliata a metodei de producție și de fabricație, copii de pe studiile independente efectuate, precum și de pe orice alt material disponibil care să demonstreze că produsul alimentar pentru care se solicită autorizarea introducerii pe piață este în conformitate cu exigențele Regulamentul nr. 1829/2003, fie o analiză care să arate că produsele alimentare modificate nu sunt deosebite de produsele alimentare echivalente convenționale cu luarea în considerare a limitelor acceptate ale variațiilor naturale pentru astfel de caracteristici, fie o propunere de etichetare a produsului alimentar în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (2) lit. a) și alin. (3), fie o declarație motivată care să arate că alimentul nu ridică probleme de natură etică sau religioasă fie o propunere de etichetare în conformitate cu prevederile art. alin. (2) lit. b), condițiile pentru introducerea pe piață a produsului alimentar sau a produselor alimentare produse din acesta, inclusiv condițiile speciale pentru utilizare și manipulare.
Totodată, solicitantul va trebui să depună odată cu cererea de acordare a autorizației și metodele de detecție, prelevare de probe oficiale și identificarea evenimentului de transformare și, după caz, metodele de detecție și de identificare a evenimentului de transformare în produs alimentar și/sau produsele alimentare obținute din acesta; odată cu cererea se vor depune și probe de produs alimentar, însoțite de probe de control aferente, precum și o propunere pentru monitorizarea utilizării produsului alimentar destinat consumului uman după introducerea pe piață și un rezumat al dosarului. Aceste prevederi se referă, așa cum prevede art. 5 alin. (4) din regulament la o cerere care se referă la un organism modificat genetic destinat utilizării ca produs alimentar.
Articolul 5 alin. (5) din regulament stabilește reguli speciale pentru cazul cererilor introduse în legătură cu organismele modificate genetic sau în legătură cu produsele alimentare care conțin sau constau din organisme modificate genetic. Astfel, în aceste cazuri, fată de cerințele enumerate mai sus, cererea trebuie să conțină și un dosar tehnic complet, în conformitate cu prevederile Directivei 2001/18/CE, sau, dacă a fost acordată autorizarea, o copie de pe aceasta.
De asemenea, va trebui depus și un plan de monitorizare a efectelor asupra mediului în conformitate cu prevederile Directivei 2001/18/CE.
După primirea cererii, autoritatea competentă confirmă primirea cererii în scris către solicitant într-un termen de 14 zile de la data primirii acesteia, arătând data primirii cererii în confirmarea trimisă solicitantului. Totodată, autoritatea competentă din statul membru informează „fără întârziere” EFSA despre primirea cererii de acordare a unei autorizații de introducere pe piață a unui produs alimentar modificat genetic, punând la dispoziția EFSA cererea, precum și documentele depuse de solicitant în susținerea cererii'1’.
După primirea cererii, EFSA depune toate diligențele pentru a emite un aviz în termen de șase luni de la primirea cererii. Termenul de șase luni poate fi prelungit în cazul în care trebuie solicitate informații suplimentare. EFSA sau autoritatea națională competentă în statul membru poate cere solicitantului să depună anumite informatii într-un termen determinat.
Pentru a proceda la acordarea avizului, EFSA verifică informațiile și documentele depuse de solicitant și conformitatea acestora cu exigențele impuse de prevederile dezvoltate mai sus și îndeplinirea condițiilor din același regulament ale produselor alimentare. În măsura în care apreciază ca fiind necesar, EFSA poate solicita organismului competent în materie de evaluare a produselor alimentare dintr-un stat membru să realizeze o evaluare a siguranței alimentelor, la fel cum poate solicita unei autorități competente să realizeze o evaluare a riscurilor asupra mediului.
În conformitate cu prevederile regulamentului, în ceea ce privește organismele modificate genetic sau produsele alimentare care conțin sau constau din organisme modificate genetic, cerințele de siguranță a mediului se aplică pentru a se garanta luarea măsurilor necesare cu scopul prevenirii efectelor adverse asupra sănătății umane și animale. Autoritățile competente din statele membre au la dispoziție un termen de 3 luni pentru a emite un aviz.
Dacă avizul este exprimat în sensul autorizării produsului alimentar, avizul va trebui să conțină și anumite mențiuni speciale, respectiv: numele și adresa solicitantului, denumirea produsului alimentar și caracteristicile acestuia, informații suplimentare solicitate potrivit dispozițiilor Protocolului de la Cartagena, propunerea de etichetare a produsului alimentar și/sau a produselor alimentare obținute din acesta, condițiile și restricțiile care trebuie impuse la introducerea pe piață, precum și condițiile și restricțiile speciale pentru manipulare și utilizare, cerințele de monitorizare după introducerea pe piață, metoda de detecție și, după caz, un plan de monitorizare. Planul de monitorizare despre care se face vorbire este planul de monitorizare a efectelor asupra mediului în conformitate cu anexa VII din Directiva 2001/18/CE, reglementat de art. 5 alin. (5) lit. b) din regulament.
În continuarea acestei proceduri, EFSA transmite avizul Comisiei, statelor membre și solicitantului, făcând avizul public; orice persoană poate formula observații pe care le poate adresa Comisiei în termen de 30 de zile de la publicarea avizului.
În privința autorizației, Comisia prezintă în termen de trei luni de la data primirii avizului EFSA o propunere de decizie în ceea ce privește cererea făcută de solicitant. Decizia finală se ia având în vedere dispozițiile art. 35 alin. (2) din regulament.
Solicitantului i se aduce la cunoștință de către Comisie decizia care a fost luată în conformitate cu procedura arătată mai sus, detaliile deciziei fiind publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Autorizația acordată este valabilă timp de 10 ani, putând fi reînnoită în conformitate cu prevederile art. 11 din regulament, potrivit cărora „autorizațiile acordate în temeiul prezentului regulament pot fi reînnoite pe câte 10 ani, la cererea adresată Comisiei de către titularul autorizației cu cel puțin un an înainte de data expirării autorizației’’. În conformitate cu prevederile regulamentului, la reînnoirea autorizației nu se va mai proceda la reluarea întregului procedeu de autorizare. În mod evident, acest lucru se aplică în cazul respectării de către solicitant a termenului de un an anterior datei expirării autorizației existente.
Prevederile art. 7 din Regulament fac vorbire despre un registru, făcând trimitere la dispozițiile art. 28, acest din urmă articol stabilind că: „Comisia întocmește și păstrează un registru comunitar al produselor alimentare și furajelor modificate genetic. (...) Registrul este pus la dispoziția publicului”. Acest registru conține, așadar, toate produsele alimentare și furajele modificate genetic ce sunt autorizate în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 1829/2003.
Apreciem că dispozițiile legale analizate până în prezent referitoare la produsele alimentare modificate genetic sunt întocmite într-o manieră riguroasă care nu lasă loc interpretărilor. Este evident că există consumatori care sunt reticenți la produsele alimentare modificate genetic și, mai ales, la alegerea acestor produse spre a fi consumate, însă având în vedere faptul că legislația adoptată la nivelul Uniunii este foarte strictă în ceea ce privește procedura autorizării introducerii pe piață a alimentatelor modificate genetic, consumatorii europeni ar trebui să fie mai flexibili și ar trebui să ia în considerare că în egală măsură este posibil ca și alimentele obținute prin metoda tradițională să le pună viața sau sănătatea în pericol. Dacă organismele modificate genetic ar reprezenta un real pericol pentru viața sau sănătatea consumatorilor, ar fi interzise în Uniune. Procedura destul de greoaie a autorizării introducerii pe piață a produselor alimentare modificate genetic este astfel reglementată pentru a nu exista erori la autorizarea introducerii pe piață a unor atare alimente.
Probleme practice legate de interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale referitoare la organismele modificate genetic
În cele ce urmează, vom prezenta câteva probleme ridicate de către instanțele naționale în legătură cu interpretarea dispozițiilor referitoare la organismele modificate genetic, în cauze soluționate de către instanțele judecătorești europene.
În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor Regulamentului nr. 1829/2003, CJUE a fost sesizată cu cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare referitoare la interpretarea art. 2 pct. 5 și 10, a art. 3 alin. (1), a art. 4 alin. (2) și a art. 12 alin. (2) din regulament.
Prima întrebare adresată Curții, instanța de trimitere a solicitat stabilirea dacă noțiunea de organism modificat genetic în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 5 din Regulamentul nr. 1829/2003 ar trebui interpretată în sensul că „o substanță precum polenul derivat dintr-un soi de porumb modificat genetic, ca urmare a faptului că a pierdut orice capacitate concretă și individuală de reproducere, nu aparține sau nu mai aparține domeniului de aplicare al acestei noțiuni, cu toate că aceasta conține în continuare material modificat genetic”1'1. În legătură cu această întrebare, Curtea a apreciat că în accepțiunea art. 2 pct. 5 din Regulamentul nr. 1829/2003 noțiunea de organism modificat genetic trebuie interpretată în sensul că o substanță precum polenul derivat dintr-un soi de porumb modificat genetic, care și-a pierdut capacitatea de reproducere și care este lipsită de orice capacitate de transferare a materialului genetic pe care îl conține, nu mai intră sub incidența acestei noțiuni. Curtea a ajuns la această concluzie, chiar dacă a reținut în considerentele hotărârii faptul că „este necontestat că materialul genetic al polenului în discuție în acțiunea principală a fost modificat în condițiile vizate în definiția organismului modificat genetic”. Polenul poate fi considerat organism modificat genetic cât timp poate fi încadrat în definiția dată „organismului" de art. 2 pct. 1 din Directiva 2001/18, respectiv „orice entitate biologică capabilă fie de reproducere, fie de transferare de material genetic”; a mai reținut Curtea faptul că „Dacă, în urma acestei aprecieri, instanța de trimitere ar constata că polenul în discuție în acțiunea principală nu este sau nu mai este capabil de transferare de material genetic, astfel încât acesta nu ar putea fi considerat organism și, prin urmare, organism modificat genetic în sensul Regulamentului nr. 1829/2003, acest lucru nu ar avea drept consecință, în mod necesar, ca polenul să nu aparțină domeniului de aplicare al acestui regulament. Astfel, cu toate că, în acest caz, polenul nu intră sub incidența art. 3 alin. (1) lit. a) și b) din Regulamentul nr. 1829/2003, el poate totuși să intre sub incidența art. 3 alin. (1) lit. c) din acesta, posibilitate pe care instanța de trimitere o preconizează ea însăși în cea de-a doua întrebare preliminară.
În concluzie, s-a apreciat că, odată ce polenul și-a pierdut capacitatea de reproducere și este lipsit de orice capacitate de transferare a materialului genetic, nu mai intră sub incidența noțiunii analizate.
În ceea ce privește a doua întrebare preliminară formulată de către instanța de trimitere, aceasta solicită să se precizeze domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1829/2003, referindu-se la art. 2 pct. 10. acesta definind noțiunea de produs din organisme modificate genetic.
Curtea a apreciat că „Produse precum mierea și suplimentele alimentare pe bază de polen în discuție în acțiunea principală sunt destinate să fie ingerate de oameni. Ele sunt, așadar, «produse alimentare» în înțelesul art. 2 pct. 1 din Regulamentul nr. 1829/2003 și al art. 2 din Regulamentul nr. 178/2002”’ și că polenul, provenind dintr-un soi de porumb modificat genetic, trebuie considerat „produs din organisme modificate genetic"; acest polen trebuie considerat „produs din organisme modificate genetic în înțelesul art. 2 pct. 10 din Regulamentul nr. 1829/2003 în cazul în care nu mai poate fi calificat drept organism modificat genetic, în măsura în care, în acest caz, polenul nu mai constă întrun organism modificat genetic și nici nu mai conține organisme modificate genetic".
Pe baza celor argumentate. Curtea a apreciat că, în această cauză și având în vedere dispozițiile legale a căror interpretare s-a solicitat, trebuie să se facă interpretarea că în eventualitatea în care o substanță care conține ADN și proteine modificate genetic nu mai poate fi considerată un organism modificat genetic, acestea se încadrează în sfera de aplicare a art. 3 alin. (1) lit. c) din Regulamentul nr 1829/2003, respectiv în sfera „produselor alimentare (...) care conțin ingrediente produse din organisme modificate genetic".
În ceea ce privește a treia întrebare, în considerentele hotărârii, Curtea a apreciat faptul că „Regulamentul nr. 1829/2003, deși cuprinde de asemenea, în special la art. 5 alin. (5) și la art. 6 alin. (4), aspecte referitoare la evaluarea riscurilor pe care le prezintă pentru mediu produsele alimentare, este întemeiat în mod preponderent, în ceea ce le privește pe acestea, pe o abordare a protecției sănătății umane legată de împrejurarea specifică potrivit căreia aceste produse alimentare sunt, prin definiție, destinate ingerării de către om. Astfel, în conformitate cu considerentul (3), pentru protecția sănătății umane, produsele alimentare care conțin OMGuri, care constau în astfel de organisme sau sunt obținute din acestea trebuie să facă obiectul unei evaluări din punctul de vedere al „siguranței”, și că “în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de la art. 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1829/2003, obligația de autorizare și de supraveghere există indiferent care este proporția de material modificat genetic în produsul în cauză”.
In consecință, Curtea a dispusă că art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Regulamentul nr. 1829/2003 trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care implică o obligație de autorizare și de supraveghere a unui produs alimentar, nu se poate aplica prin analogie acestei obligații un prag de toleranță precum cel prevăzut în domeniul etichetării la art. 12 alin. (2) din același regulament.
Așa cum reiese din dispozițiile arătate mai sus și din interpretările date de către Curte în cauza mai sus analizată, problemele de interpretare care pot fi ridicate nu sunt de neglijat, deoarece, așa cum am precizat în anumite împrejurări, există posibilitatea ca statele membre să încerce să “evite” dispozițiile legale și să se prevaleze de anumite dispoziții neclare pentru a aduce în avantajul lor dispozițiile neclare ale legislației europene.
În opinia noastră, cu toate că există anumite dispoziții legale interpretabile, consumatorii europeni ar trebui într-adevăr să încerce să se mențină tot timpul informați, fără însă a exclude din start consumul de alimente modificate genetic.
La nivelul UE, spre deosebire, spre exemplu, de legislația Statelor Unite ale Americii, există reglementări și în privința etichetării produselor alimentare și a furajelor modificate genetic. În SUA, este propus pentru consum începând cu anul 2013 somonul modificat genetic, acesta reprezentând primul caz concret de animal modificat genetic.
Inițiativa introducerii pe piață a somonului modificat genetic se află în faza de obținere a autorizației finale pentru comercializarea unei specii de somon obținută dintr-o specie de somon din Atlanticul de Nord căruia i s-a adăugat o genă de la o specie de somon din Pacific, cu creștere mai rapidă și o specie de la un țipar de mare de Atlantic, ce determină creșterea rapidă a somonului. Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA a hotărât în anul 2010 că acest pește modificat genetic este sigur pentru consumul uman, iar în anul 2012 a stabilit că noua specie de somon nu reprezintă nicio amenințare pentru mediu. Societatea care a solicitat autorizarea introducerii pe piață a somonului modificat genetic apreciază că, având în vedere faza foarte avansată în care se află procedurile, la nivelul anului 2014 somonul modificat genetic va fi introdus pe piață.
Problema care apare la nivelul SUA este aceea că nu există obligația etichetării, așa cum există în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, societatea solicitantă a formulat o cerere de etichetare a produsului ca fiind modificat genetic. Totuși, la momentul redactării cercetării referitoare la organismele modificate genetic, autoritatea competentă din SUA nu a decis dacă somonul modificat genetic va fi etichetat ca atare.
În acest context, apreciem că, pentru consumatorii europeni, nu există motive de îngrijorare, având în vedere cerințele clare de etichetare a produselor alimentare modificate genetic.
Etichetarea produselor alimentare modificate genetic
În ceea ce privește etichetarea produselor alimentare modificate genetic, regăsim reglementări atât în Regulamentul nr. 1829/2003, cât și în Regulamentul nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului.
În ceea ce privește domeniul de aplicare a prevederilor Regulamentului nr. 1829/2003, dispozițiile referitoare la etichetare se aplică „produselor alimentare care urmează să fie furnizate ca atare consumatorului final... și care: a) conțin sau constau din organisme modificate genetic sau b) sunt obținute sau conțin ingrediente obținute din organisme modificate genetic”. Dispozițiile regulamentului nu se vor aplica „produselor alimentare care conțin materiale care conțin, constau sau sunt obținute din organisme modificate genetic într-o proporție de cel mult 0,9% din fiecare ingredient, cu condiția ca această prezență să fie accidentală sau inevitabilă din punct de vedere tehnic. Pentru a stabili dacă prezența unui astfel de material este accidentală din punct de vedere tehnic, operatorii trebuie să aibă capacitatea de a furniza dovezi suficiente pentru a demonstra autorităților competente că au întreprins acțiunile necesare pentru a evita prezența unui asemenea material.
Astfel, prevederile mai sus citate se aplică produselor alimentare care conțin sau constau din organisme modificate genetic sau sunt obținute sau conțin ingrediente obținute din organisme modificate genetic, cu excepția acelor produse alimentare care conțin ingrediente cu o valoare de cel mult 0,9% pe fiecare ingredient, dacă prezența acestora este accidentală sau nu poate fi evitată din punct de vedere tehnic.
Față de reglementarea art. 12 alin. (3), apreciem că impunerea unei condiții ca operatorii să aibă capacitatea de a furniza dovezi suficiente pentru a demonstra autorităților competente că au întreprins acțiunile necesare pentru evitarea unui material a cărui prezență este considerată „accidentală”, nu este de natură să protejeze întru totul consumatorul european de eventualele omisiuni de a eticheta anumite ingrediente modificate genetic, argumentat de faptul că prezenta acestora ar fi accidentală.
În opinia noastră, această reglementare este de natură să îi prejudicieze pe consumatori pe de o parte și să îi avantajeze pe operatori pe de altă parte. Pentru a garanta o protecție deplină, reglementarea produselor care nu trebuie etichetate în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 1829/2003 nu ar trebui să conțină această prevedere și ar trebui ca orice ingredient modificat genetic să fie etichetat ca atare, în orice concentrație s-ar găsi în alimentul respectiv. În acest mod, nu ar exista dubii din partea consumatorilor și ar exista o transparență totală în ceea ce privește conținutul produselor alimentare.
Chiar dacă în preambulul Regulamentul nr. 1830/2003 se arată că „este posibil ca unele urme de organisme modificate genetic din produse să fie accidentale sau tehnic inevitabile. De aceea, o astfel de prezență a organismelor modificate genetic nu trebuie să facă obiectul unor cerințe de etichetare sau de trasabilitate... cât și dacă prezența accidentală sau tehnic inevitabilă a acestora este tolerată în temeiul art. 47 din Regulamentul 1829/2003”, opinia noastră rămâne neschimbată, deoarece consumatorii ar căpăta încredere dacă până și ingredientele care se încadrează în această categorie ar fi etichetate normal, fără să se țină cont de concentrația stabilită în Regulamentul nr. 1829/2003. Eventual, s-ar putea face mențiunea că organismele modificate genetic ce se regăsesc în produsele alimentare ca ingrediente și au concentrație mai mică de un anumit prag, se regăsesc accidental sau prezența lor este tehnic inevitabilă.
În ceea ce privește etichetarea alimentelor care intră sub incidența dispozițiilor Regulamentului nr. 1829/2003, aceasta trebuie să îndeplinească anumite cerințe suplimentare de etichetare față de celelalte produse, respectiv: în cazul în care produsul alimentar conține mai multe ingrediente, imediat după ingredientul în cauză trebuie să apară „modificat genetic” sau produs din (numele ingredientului) modificat genetic în lista de ingrediente. Aceste indicații pot apărea și într-o notă de subsol la lista de ingrediente, cu condiția ca fontul folosit să aibă cel puțin aceeași mărime ca și lista de ingrediente. În cazul inexistenței unei liste de ingrediente, indicațiile vor figura în mod clar pe eticheta produsului
Dacă ingredientul este desemnat prin denumirea unei categorii, denumirea conține (denumirea organismului) modificat genetic sau conține (denumirea ingredientului) modificat genetic va apărea pe lista de ingrediente. Și în acest caz, indicațiile pot apărea ca notă de subsol la ingredient, numai dacă sunt respectate condițiile arătate mai sus, respectiv mărimea fontului utilizat să fie cel puțin de aceeași mărime cu caracterele cu care lista de ingrediente este scrisă.
Dacă nu există o listă de ingrediente, „modificat genetic” sau „produs din (denumirea organismului) modificat genetic" va apărea pe etichetă.
Există anumite cazuri care, pe lângă cerințele arătate mai sus, trebuie să fie inscripționate pe etichetă și alte caracteristici sau proprietăți specificate în autorizația obținută în conformitate cu prevederile prezentate anterior. Astfel, aceste cerințe suplimentare sunt impuse în următoarele cazuri: în cazul în care produsul alimentar este diferit de produsul convențional în ceea ce privește compoziția, valoarea sau efectele nutritive, utilizarea preconizată a alimentului sau implicațiile pentru sănătatea anumitor categorii de populație, precum și în cazul în care un anumit produs alimentar poate ridica probleme de natură etică sau religioasă. În aceste cazuri, etichetele acestor produse vor conține acele indicații specificate în autorizația de introducere pe piață.
Acele produse care nu au un corespondent convențional vor conține informații corespunzătoare privind natura și caracteristicile produselor alimentare în cauză, pe lângă cerințele precizate în autorizație și cele stabilite în art. 13 alin. (1) din regulament.
În ceea ce privește dispozițiile de etichetare și trasabilitate a produselor destinate consumului uman prevăzute de dispozițiile Regulamentului nr. 1830/2003, acestea se vor aplica „produselor constând din sau care conțin organisme modificate genetic, introduse pe piață în conformitate cu legislația comunitară, alimentelor produse din organisme modificate genetic introduse pe piață în conformitate cu legislația comunitară, precum și furajelor produse din organisme modificate genetic introduse pe piață în conformitate cu legislația comunitară’’.
În ceea ce privește dispozițiile referitoare la etichetare, prevederile regulamentului sunt în următorul sens: operatorii se vor asigura că, în cazul produselor preambalate care constau sau conțin organisme modificate genetic, pe etichetă apare inscripționată mențiunea „acest produs conține organisme modificate genetic” sau „acest produs conține (denumirea organismului modificat genetic)”. Referitor la regulile aplicabile produselor neambalate, pe prezentarea produsului trebuie să apară „acest produs conține organisme modificate genetic" sau „acest produs conține (denumirea organismului modificat genetic”.
După cum reiese din reglementarea mai sus citată, Regulamentul nr. 1830/2003 este deosebit de succint și cuprinde aceleași dispoziții ca și Regulamentul nr. 1829/2003 referitoare la etichetare. Nu există nicio prevedere care să clarifice cele semnalate mai sus, dimpotrivă, se face trimitere la dispozițiile art. 1829, mai exact la limitele procentuale sub care alimentele care conțin ingrediente modificate genetic nu se etichetează, cu condiția ca „prezența urmelor de organisme modificate genetic să fie accidentale sau tehnic inevitabile".
Așa cum am arătat și mai sus, reglementarea organismelor modificate genetic în general și a produselor alimentare modificate genetic în special, o apreciem ca fiind o reglementare temeinică, menită să asigure informarea și protecția consumatorului prin transmiterea de informații clare. Singurele critici pe care le considerăm pertinente sunt criticile referitoare la neînscrierea pe etichetă a acelor ingrediente care conțin organisme modificate genetic sub o anumită limită stabilită prin legislația europeană.
