Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară
| Comentarii |
|
Începând cu anul 2000, odată cu adoptarea Cărții Albe asupra siguranței alimentare și cu adoptarea legislației referitoare la siguranța pentru produsele alimentare, s-a consolidat ideea potrivit căreia era necesară înființarea unei autorități europene pentru siguranța alimentelor.
Odată cu adoptarea Cărții albe asupra siguranței alimentare, s-a dorit atât o modernizare a legislației UE în ceea ce privește siguranța pentru produsele alimentare, dar și instituirea unei autorități la nivelul Uniunii care să urmărească aplicarea efectivă a acestei legislații, dar să exercite și un control efectiv în aplicarea acesteia în statele membre. Această autoritate urma să aibă responsabilități specifice în evaluarea riscurilor și comunicarea în problemele privitoare la siguranța alimentară.
Prin Regulamentul-cadru în domeniul siguranței produselor alimentare, respectiv Regulamentul nr. 178/2002, s-a instituit și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).
În cele ce urmează, vom încerca să expunem, conform dispozițiilor legislative ale UE, rolul, structura și atribuțiile EFSA. În același sens, pe baza rapoartelor de activitate publicate de Autoritate, vom trata problemele existente la nivel european, probleme care se răsfrâng și asupra României, ca stat membru.
Expunerea de motive pentru adoptarea Regulamentului nr. 178/2002 prevede faptul că „siguranța produselor alimentare și protecția intereselor consumatorilor reprezintă preocupări din ce în ce mai actuale (...). Este necesar să se ia măsuri pentru ca încrederea consumatorilor și cea a partenerilor comerciali să fie asigurată printr-o dezvoltare deschisă și transparentă a legislației alimentare și prin măsurile luate de autoritățile publice pentru informarea populației în cazurile în care există motive rezonabile să se suspecteze că un produs alimentar prezintă un risc pentru sănătate”.
Așadar, EFSA a fost înființată ca parte dintr-un program amplu menit să îmbunătățească siguranța alimentară, să asigure protecția consumatorilor și să restabilească și să mențină încrederea publicului în siguranța alimentelor de pe piață. EFSA oferă consiliere științifică independentă cu privire la toate chestiunile care au impact direct sau indirect asupra siguranței alimentare -inclusiv siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, nutriția, sănătatea și bunăstarea animalelor și protecția și sănătatea plantelor. Autoritatea comunică riscurile identificate în mod deschis și transparent.
Înființarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară
Capitolul I din Regulamentul nr. 178/2002, denumit „Domeniul de aplicare și definiții”, prevede în alineatul (2) paragraful 2 că „prezentul regulament instituie Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară”. În același sens, Capitolul III, ce poartă denumirea „Autoritatea Europeană pentru siguranța alimentară”, prevede în art. 22, alin. (1) faptul că „se instituie Autoritatea Europeană și pentru Siguranța Alimentară”.
Apreciem faptul că înființarea unei autorități europene cu competență în siguranța alimentară a avut ca scop, în primul rând, asigurarea unui suport științific și tehnic referitor la siguranța produselor alimentare pentru toate acele instituții și organe ale UE care ar avea nevoie să se pronunțe într-un anumit moment asupra problematicii siguranței produselor alimentare; în al doilea rând, s-a urmărit ca EFSA să poată contribui la realizarea unui nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane. În al treilea rând, această agenție are drept scop colectarea și analizarea datelor care permit caracterizarea și monitorizarea riscurilor cu impact direct sau indirect asupra siguranței produselor alimentare.
Structura Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară
Conform art. 24 din Regulamentul nr. 178/2002, astfel cum a fost modificat și completat ulterior, EFSA cuprinde următoarele organe: un Consiliu de administrație, un director executiv, un forum consultativ, un comitet științific și grupuri științifice.
Consiliul de administrație al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentara
Membrii Consiliului de administrație sunt numiți de Consiliu, cu consultarea PE, pe baza unei liste redactate de Comisie. Această listă este comunicată PE de către Comisie împreună cu documentația relevantă.
Regulamentul prevede faptul că „în cel mai scurt timp și în trei luni de la comunicare. Parlamentul European poate să transmită avizul său Consiliului, care numește apoi Consiliul de administrație”. Așa cum este redactată norma legală, apreciem că avizul PE nu este imperativ, norma legală stabilind că Parlamentul poate transmite avizul său. Astfel, considerăm că membrii Consiliului de administrație vor fi numiți de către Consiliu chiar în lipsa avizului Parlamentului.
Consiliul de administrație asigură conducerea EFSA, membrii acestuia având misiunea reprezentării interesului public. În sarcina acestuia este și funcționarea eficientă a Autorității, elaborarea proiectului de buget și a programelor de lucru, monitorizarea implementării acestora și stabilirea regulamentului de ordine interioară.
Consiliul de administrație al EFSA este cel care îi numește în funcție atât pe directorul executiv al Autorității, cât și pe membrii comitetului și grupurilor științifice ale acesteia.
Pe lângă prerogativele arătate mai sus, Consiliul de administrație al EFSA mai are în sarcină următoarele atribuții: asigurarea că prioritățile EFSA sunt conforme cu mandatul acesteia, respectarea cerințelor legale și respectarea termenelor limită de către Autoritate, în măsura în care acest lucru este posibil. De asemenea, Consiliul de administrație asigură managementul financiar al Autorității.
Consiliul de administrație a adoptat, în conformitate cu art. 25 alin. (5) din Regulamentul nr. 178/2002, un regulament de procedură care reglementează componența sa. Conducerea acestuia, regulile în conformitate cu care se desfășoară alegerile pentru funcția de Președinte și de Vicepreședinte al Consiliului de administrație, întâlnirile Consiliului de administrație și toate celelalte aspecte legate de funcționarea acestui organism sunt aspecte pe care le vom trata în cele ce urmează.
Potrivit regulamentului de procedură al Consiliului de administrație al EFSA, acesta este compus din 14 membri propuși de Consiliu cu consultarea Parlamentului European dintr-o listă întocmită de Comisia Europeană. Numărul membrilor propuși trebuie să fie substanțial mai mare decât numărul membrilor care vor fi numiți. Din Consiliul de Administrație va face parte și un reprezentant al Comisiei Europene.
În ceea ce privește Președintele și Vicepreședintele Consiliului de Administrație, art. 2 din Regulamentul de procedură prevede că alegerile acestora ar trebui să aibă loc la prima întâlnire după terminarea mandatului Președintelui anterior al Consiliului de administrație. Președintele Consiliului de administrație este ales prin vot secret, însă prin hotărârea unanimă a Consiliului de administrație, se poate stabili ca procedura votului să nu fie una secretă.
Pentru funcția de Președinte al Consiliului de administrație, nominalizările vor fi făcute fie de candidati, fie de către alti membri ai Consiliului de administrație al EFSA. Alegerile se desfășoară sub președinția unei persoane desemnate de către Consiliul de Administrație. Două persoane vor fi desemnate de către membrii Consiliului de administrație din rândul acestora sau din rândul personalului Secretariatului pentru a asista la numărarea voturilor.
Procedura este următoarea: atunci când este un singur candidat sau mai mulți candidați se retrag, rămânând unul singur, candidatul rămas va fi ales dacă primește majoritatea voturilor. În cazul analizat, se cere ca acel candidat rămas în cursa pentru funcția de Președinte al Consiliului de administrație să întrunească votul majorității celor care votează, adică jumătate plus un vot din numărul total al membrilor Consiliului. Majoritatea calificată este definită de Regulamentul de procedură ca reprezentând două treimi din numărul total al votantilor.
Atunci când sunt mai mulți candidați, procedura de vot se va desfășura după cum urmează: candidatul care primește cel puțin două treimi din voturile tuturor membrilor este ales în funcția de Președinte al Consiliului de administrație al EFSA. Atunci când niciunul dintre candidați nu primește majoritatea calificată de cel puțin două treimi din voturi, la fiecare rundă candidatul sau candidații cu cele mai puține voturi trebuie să se retragă.
Atunci când rămân doar doi candidati, se va vota în runde până unul dintre candidați primește majoritatea calificată de două treimi din numărul total al membrilor Consiliului de administrație care votează. Dacă după trei runde de vot, niciunul dintre cei doi candidați rămași nu întrunește majoritatea calificată de două treimi, candidatul care întrunește majoritatea voturilor, adică jumătate plus un vot din numărul total al membrilor Consiliului de administrație va fi ales.
Candidații își pot retrage candidatura oricând în timpul procedurii electorale. În ceea ce privește funcția de Vicepreședinte, trebuie menționat că există două posturi de Vicepreședinte al EFSA. Aceștia sunt aleși după aceeași procedură ca și Președintele Consiliului de Administrație.
Președintele ales al Consiliului de administrație va fi purtătorul de cuvânt al acestuia. În eventualitatea în care Președintele nu poate fi prezent la o întâlnire sau la o parte dintr-o întâlnire, acesta va desemna unul dintre cei doi Vicepreședinți pentru a conduce Consiliul de administrație. Dacă niciunul dintre cei doi Vicepreședinți nu pot participa la întâlnire, ședința va fi prezidată de un membru al Consiliului de administrație ales de colegii săi. Dacă funcția de Președinte al Consiliului de administrație rămâne vacantă, Consiliul va decide care dintre Vicepreședinți îl va înlocui pe Președinte până la alegerile următoare.
Regulamentul de procedură al Consiliului de administrație al EFSA stabilește că „regulile interne referitoare la limbile de lucru vor fi stabilite de către Directorul executiv al Autorității”.
De asemenea, art. 3 din regulamentul de procedură al Consiliului de Administrație prevede că acest organ al EFSA se va convoca la invitația Președintelui Consiliului de administrație de cel puțin patru ori pe an, sau la cererea a cel puțin o treime din membrii Consiliului. Anunțul de convocare a unei reuniuni, semnat de Președintele Consiliului de administrație, va fi transmis de Secretariat membrilor Consiliului cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de reuniune. Odată cu anunțul de convocare a întâlnirii, membrilor Consiliului de administrație li se va transmite și proiectul de ordine de zi. Documentele pregătitoare vor fi transmise membrilor cu cel puțin 10 zile înainte de reuniune. Însă, excepție de la regula amintită mai sus, în cazul în care Consiliul trebuie să delibereze cu privire la chestiuni urgente, anunțul de convocare a ședinței și ordinea de zi provizorie se vor transmite Consiliului de administrație „cât mai curând posibil”, așa cum prevede Regulamentul de procedură mai sus amintit.
În ceea ce privește ordinea de zi a ședințelor Consiliului de administrație al EFSA, proiectul de ordine de zi este întocmit de Președintele Consiliului la propunerea Directorului executiv al EFSA. În cazul în care membrii Consiliului de administrație doresc includerea, ștergerea ori înlocuirea unor puncte pe ordinea de zi propusă de Președinte, aceștia îi vor solicita acest lucru Președintelui cu cel puțin 7 zile înainte de ședință, cu excepția cazului în care Consiliul se reunește pentru dezbaterea unor chestiuni urgente, caz în care membrii vor aduce la cunoștința Președintelui cât mai curând posibil doleanța de a include, șterge sau înlocui anumite puncte pe ordinea de zi. În cazul în care anumite documente sunt transmise membrilor Consiliului de administrație al EFSA în afara termenului prevăzut în regulamentul de procedură, cu privire la chestiunea respectivă nu se vor lua decizii, cu excepția cazului în care membrii Consiliului de administrație decid contrariul.
Ordinea de zi se adoptă la începutul fiecărei ședințe, așa cum prevede art. 5 alin. (5) din Regulamentul de procedură. Problemele urgente pot fi trecute pe ordinea de zi oricând înainte de sfârșitul ședinței, cu acordul Consiliului de administrație. Probleme introduse în ordinea de zi vor putea șterse sau amânate până la o ședință viitoare, în eventualitatea în care se ivesc probleme urgente care necesită abordare imediată.
Privitor la persoanele care participă la ședințele Consiliului de administrație, Regulamentul de procedură al Consiliului de administrație EFSA prevede în art. 6 persoanele care participă sau care pot participa la ședințe.
În ceea ce îi privește pe membrii Consiliului de administrație, aceștia își iau angajamentul să participe la ședințe. Cu toate că regulamentul nu prevede momentul în care membrii semnează angajamentul, considerăm că semnarea acestuia s-ar impune odată cu începerea mandatului fiecăruia dintre membri.
Directorul executiv al EFSA participă la ședințele Consiliului de administrație fără drept de vot, putând fi asistat de alte persoane din partea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, cu excepția cazului în care Consiliul decide în alt sens.
Președintele Comitetului Științific al EFSA participă la ședințele Consiliului de administrație, la invitație acestuia, fără drept de vot.
Regulamentul de procedură prevede în art. 6 alin. (3) faptul că la propunerea Președintelui Consiliului de administrație sau a Directorului Executiv al EFSA, Consiliul poate invita la ședințele sale orice persoană calificată într-o anumită problemă ce urmează a fi discutată, pentru a fi informa Consiliul cu privire la problema respectivă.
În ceea ce privește modalitățile de vot, pentru a putea adopta hotărâri, trebuie să fie prezenți cel puțin două treimi din membrii Consiliului de administrație. Majoritatea de două treimi din membrii Consiliului reprezintă cvorumul pentru adoptarea de hotărâri valabile. Dacă nu este întrunit cvorumul. Președintele Consiliului se va asigura că punctele de pe ordinea de zi vor fi discutate, fără a se lua în schimb o hotărâre cu privire la cele incluse pe ordinea de zi a ședinței respective.
Membrii Consiliului de administrație au posibilitatea să voteze și prin procură. Președintele Consiliului va fi informat despre existența procurii la începutul ședinței, pentru a fi consemnat în minută. Fiecare membru va putea exercita pe lângă votul propriu la care este îndreptățit în virtutea mandatului său, încă un vot prin procura dată de un alt membru al Consiliului.
Articolul 10 din Regulamentul de procedură al Consiliului de administrație al EFSA stabilește o altă procedură prin intermediul căreia se poate vota în anumite situații, anume procedura scrisă. Prin intermediul acestei proceduri, se poate vota asupra problemelor urgente sau asupra problemelor deja discutate într-o ședință anterioară a Consiliului. Declanșarea procedurii scrise este la latitudinea Președintelui Consiliului de administrație al EFSA. Hotărârile Consiliului sunt luate, în procedura scrisă, prin votul majorității membrilor. Apreciem că în lipsă de prevedere contrară, majoritatea de care face vorbire Regulamentul este majoritatea de jumătate plus un vot din numărul membrilor Consiliului de administrație.
Intervalul de timp pentru vot în procedura scrisă nu este mai mic de 10 zile calendaristice după ce proiectul de hotărâre a fost trimis în format electronic membrilor Consiliului de administrație, cu excepția cazului în care prin intermediul procedurii scrise se adoptă hotărâri în probleme urgente, cum ar fi o criză de siguranță alimentară, când, cu toate că regulamentul nu prevede, termenul de 10 zile nu se mai impune, hotărârea trebuind adoptată în îndată, așa cum se face vorbire în alte articole din Regulament, articole ce fac referire la problemele urgente cu care se confruntă Consiliul de administrație.
Pe baza voturilor și a eventualelor observații primite. Președintele Consiliului de administrație va putea declara hotărârea adoptată, cu corectarea greșelilor de scris sau de calcul, acolo unde este cazul, va putea declara că hotărârea nu este adoptată sau poate declara votul amânat pentru următoarea ședință a Consiliului de administrație. Oricare ar fi decizia Președintelui, aceasta va fi adusă la cunoștința membrilor Consiliului fără întârziere.
Directorul executiv al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară
În conformitate cu prevederile art. 26 din Regulamentul nr. 178/2002, Directorul executiv este reprezentatul legal al Autorității, acesta fiind desemnat de Consiliul de administrație al EFSA „pe baza unei liste de candidați propusă de Comisie după un concurs deschis, în urma publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene și în alte publicații a unei invitații de manifestare a interesului, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.”
Procedura numirii și revocării din funcție al Directorului executiv este reglementată în Anexa Regulamentului de procedură al Consiliului de administrație al EFSA. Pentru funcția de Director executiv, Consiliului de administrație i se propune o listă de candidați de către Comisia Europeană. Informațiile despre candidații propuși și criteriile de selecție trebuie transmise membrilor Consiliului de administrație cu cel puțin 10 zile calendaristice înainte de începerea ședinței în care propunerile pentru funcția de Director executiv vor fi luate în considerare. Consiliul de administrație decide care dintre candidații propuși de către Comisia Europeană vor participa la următoarea ședință a Consiliului. După ce candidații susțin interviul în fața Consiliului de administrație, acesta hotărăște dacă procedează la o nominalizare. Consiliul aplică procedura votului secret în scopul nominalizării candidatului cel mai potrivit. Prin acordul unanim al Consiliului, se poate renunța la votul secret.
Procedura nominalizării Directorului executiv este următoarea: în cazul în care este un singur candidat sau alți candidați s-au retras lăsând un singur candidat, acesta va fi ales dacă primește majoritatea voturilor exprimate. Acolo unde sunt mai mulți candidați, se vor aplica următoarele reguli de procedură: dacă unul dintre candidați primește votul a două treimi din membrii Consiliului, acest candidat va fi ales. Dacă niciunul dintre candidați nu întrunește majoritatea de două treimi din numărul de voturi, la fiecare rundă de vot va fi eliminat candidatul care primește cel mai mic număr de voturi. Atunci când rămân doar doi candidati, rundele de vot se desfășoară până când unul dintre candidați va primi majoritatea de două treimi dintre voturile membrilor Consiliului de administrație al EFSA. Când au rămas doi candidati, dacă după trei runde de vot, niciunul dintre aceștia nu obține majoritatea de două treimi, candidatul care obține majoritatea voturilor va fi ales. Majoritatea de care face vorbire Anexa este majoritatea de jumătate plus un vot.
Candidații își pot retrage candidatura în orice moment al procedurii de numire în funcția de Director executiv al EFSA.
Înainte de numirea, în mod oficial, de către Consiliul de administrație în funcția de Director executiv, candidatul desemnat va face o declarație în fata PE.
Orice propunere de vot pentru revocarea din funcție a Directorului executiv al EFSA trebuie depusă de cel puțin 1/3 dintre membrii Consiliului de administrație. În propunere trebuie arătate motivele pe care se întemeiază membrii Consiliului pentru a solicita revocarea din funcția de Director executiv. Asupra acestei propuneri de demitere/revocare din funcție trebuie să hotărască majoritatea membrilor Consiliului de administrație.
Asupra modalității de revocare din funcție a Directorului executiv, apreciem că Anexa Regulamentului de procedură al Consiliului de administrație al EFSA ar trebui să prevadă majoritatea calificată de două treimi aplicabilă și numirii în această funcție. La numirea în funcția de Director executiv, am văzut în cele expuse mai sus, faptul că majoritatea simplă este aplicată doar în eventualitatea în care după trei runde de vot niciunul dintre candidații rămași în cursa pentru funcția de Director executiv nu întrunește majoritatea calificată de două treimi. Așadar, apreciem că pentru revocarea din funcția de Director executiv ar fi trebuit instituită aceeași majoritate calificată ce este aplicabilă și la numirea în funcție.
În același sens, ar trebui să se facă distincție între diferitele motive ce pot sta la baza acestei decizii de revocare de către Consiliul de administrație, și, în funcție de gravitatea acestor motive, să existe posibilitatea de a se adopta hotărârea cu majorități diferite.
În concret, Directorul executiv este reprezentantul legal al EFSA și are următoarele atribuții: administrarea de zi cu zi a EFSA, elaborarea unei propuneri pentru programele de lucru ale EFSA, prin consultări cu Comisia Europeană, aplicarea programelor de lucru și a deciziilor adoptate de Consiliul de administrație, asigurarea sprijinului științific, tehnic și administrativ adecvat pentru comitetul științific și grupurile științifice, asigurarea îndeplinirii atribuțiilor de către Autoritate în conformitate cu cerințele utilizatorilor săi, în special cu privire la caracterul adecvat al serviciilor furnizate și a timpului necesar, toate problemele de personal, precum și dezvoltarea și menținerea contactului cu Parlamentul European, precum și asigurarea unui dialog regulat cu comitetele sale relevante.
Directorul executiv înaintează anual spre aprobare Consiliului de administrație al EFSA un proiect de raport general de activități cu privire la ansamblul sarcinilor Autorității pentru anul anterior și proiectele de programe de lucru. Raportul general de activități al EFSA este transmis după aprobarea sa de către Consiliul de administrație, până în data de 15 iunie, PE, Consiliului European, Comisiei Europene, Curții de Conturi, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor. Acest raport general de activități este publicat prin grija Directorului executiv al EFSA. Programele de lucru sunt transmise, după ce au fost aprobate de Consiliul de administrație, de către Directorul executiv către PE, Consiliului European, Comisiei Europene și statelor membre, acestea publicându-se tot prin grija Directorului executiv al EFSA.
În virtutea atribuțiilor stabilite prin Regulamentul nr. 178/2002 și având în vedere strânsa legătură dintre Directorul executiv al EFSA și Consiliul de administrație, apreciem că ambele organisme au un rol deosebit de important în problemele referitoare la siguranța alimentară la nivel european.
Nu este de neglijat nici faptul că, prin grija Directorului executiv, se asigură colaborarea dintre EFSA și statele membre, Directorul executiv fiind liantul dintre Autoritate și aceste state.
Forumul consultativ al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară
Forumul consultativ al EFSA reprezintă organismul care asigură cooperarea între această agenție europeană și organismele competente din statele membre, constituind un mecanism pentru schimbul de informații asupra unor riscuri eventuale și colectarea cunoștințelor într-un fond comun.
Componența Forumului consultativ este reglementată în art. 27 alin. (1) din Regulamentul nr. 178/2002, potrivit căruia acesta este format „din reprezentanți ai organismelor competente din statele membre care execută atribuții similare cu cele ale Autorității, fiecare stat membru desemnând câte un reprezentant. Reprezentanții pot fi înlocuiți de supleanți, numiți în același timp".
Astfel, Forumul consultativ al EFSA este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui stat membru, un reprezentant din partea Norvegiei și un reprezentant din partea Islandei. Pe lângă membrii Forumului consultativ, următoarele țări participă ca observatori: Croația, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Elveția și Turcia.
Articolul 27 alin. (2) din Regulamentul nr. 178/2002 stabilește o incompatibilitate între funcția de membru în forumul consultativ și funcția de membru al Consiliului de administrație, în sensul că membrii forumului consultativ nu pot fi membri ai Consiliului de administrație.
Prin Decizia privind funcționarea Forumului consultativ al EFSA s-a stabilit că Președinția Forumului este asigurată de Directorul executiv al EFSA. În situații excepționale, când Directorul executiv nu poate asigura Președinția Forumului, acesta poate delega Președinția Forumului consultativ, putând nominaliza un membru din personalul Autorității care să prezideze ședința în locul său.
La ședințele Forumului consultativ participă membrii acestuia și Directorul executiv al EFSA în calitate de Președinte. De asemenea, pot participa și reprezentații departamentelor Comisiei Europene, reprezentanți din partea PE la invitația Directorului executiv sau reprezentați din partea altor organisme cu activitate relevantă în domeniu, tot la invitația Directorului executiv. Membrii Consiliului de administrație pot participa la ședințele Forumului consultativ în calitate de observatori. Așa cum am arătat și mai sus, membrii Forumului nu pot fi și membri ai Consiliului de administrație. Directorul executiv poate invita la ședințele Forumului orice persoană calificată în problemele ce urmează a fi discutate.
Articolul 4 din Decizia privind funcționarea Forumului consultativ al EFSA stabilește independența membrilor săi și necesitatea ca aceștia să acționeze în concordanță cu interesul public, având în vedere calitatea lor de reprezentanți ai autorităților competente din statele membre. Membrii Forumului consultativ trebuie să dea anual o declarație de interese din care să reiasă faptul că nu au niciun interes de natură să aducă atingere intereselor lor sau orice alte interese directe sau indirecte ce ar putea aduce atingere independenței acestora. La începutul fiecărei ședințe, membrii, supleanții sau orice alți participanți trebuie să declare în scris orice interes pe care îl au de natură a aduce atingere independenței acestora referitor la punctele incluse pe ordinea de zi. Membrilor
Forumului consultativ le incumbă și obligația de confidențialitate, aceștia fiind ținuți să nu divulge terților informațiile confidențiale pe care le-au primit. Categoriile de persoane menționate mai sus sunt ținute de obligația secretului profesional și după încetarea funcțiilor deținute în Forum.
În ceea ce privește ședințele Forumului, acestea se convoacă la invitația Președintelui de cel puțin patru ori pe an. De asemenea, ședințele se convoacă la cererea a cel puțin 1/3 din numărul membrilor Forumului. Avizul de convocare a unei ședințe se transmite de către Secretariat din partea Președintelui tuturor membrilor cu cel puțini 0 zile înainte de întâlnire împreună cu proiectul de ordine de zi. Documentele pregătitoare vor fi transmise membrilor cu cel puțin 10 zile înainte de ziua stabilită pentru ședință. Dacă ședința se convoacă pentru dezbaterea unor probleme urgente, avizul de convocare a ședinței și propunerea de ordine de zi se vor transmite membrilor cât mai curând posibil, fără a se mai impune termenul de 10 zile. Atunci când o ședință este convocată la inițiativa a cel puțin o treime din membrii Forumului, aceasta va avea loc în termen de o lună, iar dacă este convocată pentru probleme urgente, ședința va avea loc cât mai curând cu putință.
În ceea ce privește ordinea de zi, în cazul în care membrii doresc să includă noi aspecte, aceștia le vor aduce la cunoștința Președintelui prin intermediul Secretariatului nu mai târziu de 14 zile înainte de data stabilită pentru întâlnire. Atunci când se dorește înlocuirea sau ștergerea unor puncte de pe ordinea de zi, cererea va fi făcută în ziua ședinței. Această regulă nu se aplică în cazul în care Forumul se întâlnește pentru a dezbate o problemă urgentă, caz în care cererile de introducere a unor noi puncte pe ordinea de zi vor fi aduse la cunoștința Președintelui cât mai curând posibil înainte de ședință.
Orice solicitare de adăugare, înlocuire sau ștergere a unor puncte pe/ de pe ordinea de zi trebuie motivată, arătându-se motivele pe care se întemeiază. În funcție de solicitările referitoare la ordinea de zi, Președintele va lua o decizie referitoare la aceasta. Problemele urgente vor putea fi introduse pe ordinea de zi în orice moment anterior încheierii ședinței cu acordul Președintelui, iar unele probleme pot fi înlăturate sau amânate pentru a fi discutate într-o ședință ulterioară.
Pentru ca ședința să se desfășoare în mod valabil, trebuie ca cel puțin 2/3 din membrii Forumului să fie prezenți.
În cazul în care pe ordinea de zi figurează un document spre adoptare ori aprobare, Forumul încearcă să ajungă la un consens cu privire la acesta. Când acest lucru nu este posibil, punctele de vedere ale membrilor care nu susțin aprobarea documentului respectiv vor fi consemnate în procesul-verbal al ședinței.
În ceea ce privește atribuțiile Forumului consultativ, acestea se regăsesc în art. 27 din Regulamentul nr. 178/2002, astfel cum a fost modificat ulterior. După cum menționam la începutul prezentei secțiuni, cooperarea dintre EFSA și organismele competente din statele membre este asigurată prin intermediul Forumului consultativ, cooperarea urmărind următoarele probleme: evitarea dublării studiilor științifice ale Autorității cu cele ale statelor membre, în cazul în care Autoritatea și un organism național sunt obligate să coopereze, prin promovarea realizării unei rețele europene de organizații ce activează în domeniile care se încadrează în misiunea Autorității, dar și în cazul în care EFSA sau un stat membru constată apariția unui risc.
În primul rând, cooperarea dintre EFSA și statele membre se realizează prin evitarea dublării studiilor științifice ale acesteia cu cele ale statelor membre, în conformitate cu art. 32 din Regulamentul nr. 178/2002. Potrivit acestui articol, EFSA comandă studii științifice în mod deschis și transparent, evitând dublarea cu programele de cercetări ale statelor membre sau ale Uniunii. Evitarea dublării acestor studii se poate face printr-o coordonare adecvată între Autoritate pe o parte și statele membre sau UE pe de altă parte.
În cazul în care, în privința unor probleme științifice, se identifică o divergență semnificativă între Autoritate și un organism național, cele două vor coopera pentru rezolvarea divergenței fie printr-un document comun prin intermediul căruia se clarifică problemele divergente apărute, fie prin rezolvarea divergenței apărute.
Printre atribuțiile Forumului se numără și consilierea Directorului executiv în îndeplinirea îndatoririlor sale. Forumul îl consiliază pe directorul executiv în special pentru redactarea unei propuneri privind programul de lucru al Autorității. Directorul executiv va putea cere, de asemenea, sprijinul Forumului consultativ pentru stabilirea unei ordini de priorități a solicitărilor de consultanță științifică.
Comitetul și grupurile științifice ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară
Comitetul științific al EFSA are ca principală atribuție coordonarea generală, în special cu privire la adoptarea procedurilor de lucru și armonizarea metodelor de lucru. De asemenea, furnizează avize referitoare la probleme multisectoriale, care sunt de competența mai multor grupuri științifice, dar și probleme care nu țin de sfera de competență a niciunui grup științific, caz în care stabilește grupuri de lucru pentru a se asigura furnizarea consultanței științifice.
Comitetul științific este alcătuit din președinții grupurilor științifice și din șase experți științifici independenți care nu fac parte din niciun grup științific. Membrii acestuia care nu sunt membri ai grupurilor științifice se numesc de către Consiliul de administrație, la propunerea Directorului executiv al EFSA. Mandatul membrilor comitetului științific este de trei ani și poate fi reînnoit. Comitetul științific își alege un președinte și doi vicepreședinți dintre membrii săi. Comitetul științific hotărăște cu majoritate de voturi, opinia minoritară fiind consemnată în procesele-verbale întocmite la fiecare ședință
În ceea ce privește grupurile științifice ale EFSA, acestea au fost instituite prin art. 28 din Regulamentul nr. 178/2002. Membrii grupurilor științifice sunt numiți de Consiliul de administrație la propunerea Directorului executiv al EFSA. Grupurile științifice își aleg un președinte și doi vicepreședinți dintre membrii lor. Hotărârile grupurilor științifice se iau cu majoritate de voturi, opinia minoritară fiind consemnată în procesele-verbale întocmite la fiecare ședință a grupurilor.
În prezent, la nivelul EFSA sunt constituite următoarele 10 grupuri științifice: Grupul pentru aditivi și substanțe sau produse utilizate în hrana pentru animale (FEEDAP), Grupul pentru sănătatea și bunăstarea animalelor (AHAW), Grupul pentru pericole biologice (BIOHAZ), Grupul pentru contaminanții din lanțul alimentar (CONTAM), Grupul pentru produsele dietetice, nutriție și alergii (NDA), Grupul pentru aditivii alimentari și sursele nutritive adăugate alimentelor (ANS), Grupul pentru materialele care intră în contact cu produsele alimentare, enzimele, aromele și mijloacele auxiliare de prelucrare (CEF), Grupul pentru organismele modificate genetic (GMO), Grupul pentru sănătatea plantelor (PLH), Grupul pentru protecția produselor fitosanitare și a reziduurilor acestora (PPR).
2.3. Atribuțiile Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară
Atribuțiile EFSA sunt prevăzute în art. 23 lit. a)-l) din Regulamentul nr. 178/2002 astfel cum a fost modificat ulterior.
În sinteză, Autoritatea are ca principale atribuții: (1) furnizarea către instituțiile UE și statele membre de consultanță științifică în cazurile prevăzute de legislație și cu privire la oricare probleme ce intră în sfera sa de competență; (2) promovarea și coordonarea realizării unei metodologii uniforme de evaluare a riscului în domeniile ce intră în atribuțiile sale; (3) furnizarea de asistență științifică și tehnică în domeniile care țin de competența sa către Comisie; (4) comandarea de studii științifice necesare în vederea realizării scopului său; (5) asigurarea asistenței științifice și tehnice, la cererea Comisiei pentru procedurile de gestionare a crizelor implementate de Comisie cu privire la siguranța produselor alimentare și a hranei pentru animale și în vederea îmbunătățirii cooperării dintre Comunitate, statele candidate, organizațiile internaționale și țările terțe, în domeniile care se încadrează în misiunea sa.
Obiectivul EFSA este de a fi recunoscută pe plan internațional ca organismul european de referință pentru evaluarea riscurilor în domeniul siguranței produselor alimentare și hranei pentru animale, al sănătății și bunăstării animalelor, nutriției, protecției și sănătății plantelor. Obiectivul său principal este protejarea sănătății publice și consolidarea încrederii consumatorilor în produsele alimentare din Europa. EFSA urmărește să fie un partener independent, receptiv și credibil pentru gestionarii de riscuri și pro-activ prin contribuțiile aduse nivelului ridicat de protecție a consumatorilor adoptat de Uniunea Europeană.
Așa cum am arătat la analiza structurii organizatorice a EFSA, avizele științifice și recomandările sunt elaborate de cele zece grupuri științifice și de Comitetul științific al Autorității. Cu ajutorul unei abordări interdisciplinare care vizează întregul lanț alimentar, EFSA tratează riscurile în manieră integrată oferind informații științifice cu privire la beneficii și comparații ale riscurilor, pentru ca cei care gestionează riscurile să poată lua decizii având ca fundament informații complete și precise.
Majoritatea activităților Autorității se desfășoară la solicitarea Comisiei Europene, restul solicitărilor venind din partea statelor membre și a PE. De asemenea, EFSA poate demara anumite activități și prin autosesizare. Până în anul 2008, Autoritatea s-a autosesizat în 87 de cazuri, acest lucru permițându-i elaborarea unor abordări fundamentale și documente orientative. EFSA a adoptat și proceduri accelerate în cazul problemelor urgente legate de siguranța produselor alimentare și a hranei pentru animale'2' și pentru a asigura independența activității științifice și a tuturor activităților desfășurate de către aceasta, a elaborat proceduri referitoare la declarațiile de interese'3'.
În sarcina Autorității revine și responsabilitatea pentru armonizarea metodologiilor de colectare a datelor.
Având în vedere faptul că majoritatea riscurilor legate de produsele alimentare sunt globale, EFSA trebuie să își asume un rol deosebit de important între evaluatorii internaționali de riscuri, pentru a contribui la activitatea științifică necesară pentru evaluarea riscurilor la nivel global, și nu doar la nivelul UE. În aceste sens, EFSA a încheiat un acord de confidențialitate cu Administrația pentru Alimentație și Medicamente a Statelor Unite ale Americii, în anul 2007.
Încă de la începutul activității sale, EFSA a procedat la comunicarea informațiilor referitoare la activitatea sa, identificând o abordare generală pentru a asigura transmiterea de informații exacte cu privire la riscuri. În acest sens, aceasta a coordonat activitățile de comunicare a riscurilor în special cu Comisia Europeană, în vederea asigurării coerenței generale a comunicărilor publice referitoare la riscuri. Această abordare este deosebit de importantă în eventualitatea în care apare o criză, astfel cum este definită în Regulamentul nr. 178/2002.
În ultimul rând, se poate menționa că EFSA monitorizează și evaluează percepția consumatorilor asupra riscurilor și beneficiilor referitoare la produsele alimentare după cum vom vedea în următoarea secțiune când vom face referire la procedurile desfășurate de EFSA în legătura cu siguranța privind produsele alimentare.
Procedurile desfășurate de EFSA în legătură cu siguranța pentru produsele alimentare
EFSA ocupă, așa cum am arătat mai sus, o poziție cheie în siguranța pentru produsele alimentare la nivelul UE, fiind punctul de legătură între statele membre și Uniune în ceea ce privește abordarea problemelor ce se pot ivi în acest domeniu.
Prin Regulamentul nr. 178/2002, în sarcina EFSA au fost stabilite anumite proceduri care trebuie dezvoltate de către Autoritate, aceste proceduri fiind sistemul rapid de alertă, situațiile de urgență și gestiunea crizelor.
Sistemul rapid de alertă
Introducerea sistemului rapid de alertă a fost efectuată, pentru prima oară, prin Decizia 84/133/CEE a Consiliului din 2 martie 1984 pentru crearea unui sistem comunitar de schimb rapid de informații asupra pericolelor derivând din utilizarea de produse de
consum. Dispozițiile acestei decizii au fost extinse prin Directiva 92/59/CEE asupra siguranței generale a produselor.
Sistemul rapid de alertă a fost dezvoltat în Regulamentul nr. 178/2002, în preambulul regulamentului fiind stipulat faptul că „în cadrul directivei 92/59/CEE a Consiliului din 29 iunie 1992 privind siguranța generală a produselor există deja un sistem rapid de alertă. Domeniul de aplicare existent include produsele alimentare și industriale, dar nu și hrana pentru animale. Crizele recente din domeniul produselor alimentare au demonstrat necesitatea instituirii unui sistem rapid de alertă îmbunătățit și extins, cuprinzând atât produsele alimentare cât și hrana pentru animale. Acest sistem revizuit ar trebui coordonat de Comisie și ar trebui să includă ca membri ai rețelei sale statele membre. Comisia și Autoritatea. Sistemul nu ar trebui să cuprindă măsurile Comisiei pentru schimbul timpuriu de informații în eventualitatea unei urgențe radiologice, așa cum este definită aceasta de Decizia 87/600/EURATOM a Consiliului”.
Potrivit considerentelor mai sus citate, putem concluziona că Regulamentul nr. 178/2002 dezvoltă și extinde sistemul rapid de alertă existent, prin introducerea hranei pentru animale în acest sistem. Sistemul trebuie să fie coordonat de către Comisie și trebuie să aibă ca membri statele membre ale UE, Comisia și EFSA. Totodată, preambulul regulamentului stabilește care măsuri nu intră în acest sistem, fiind prevăzut că schimbul de informații în eventualitatea producerii unei urgențe radiologice nu se încadrează în sistemul rapid de alertă, acesta rămânând supus dispozițiilor speciale reglementate de Decizia 87/600/EUROA-TOM a Consiliului.
În Regulamentul nr. 178/2002, sistemul rapid de alertă este reglementat de art. 50-52. Astfel, potrivit art. 50 din Regulament, sistemul rapid de alertă se instituie sub forma unei rețele „pentru notificarea unui risc direct sau indirect asupra sănătății umane,
derivând din produse alimentare sau din hrana pentru animale”. Regulamentul nr. 16/2011 al Comisiei din 10 ianuarie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului rapid de alertă pentru alimente și furaje definește rețeaua în art. 1 alin. (1) ca fiind „sistemul rapid de alertă pentru notificarea unui risc direct sau indirect asupra sănătății umane derivând din produsele alimentare sau din hrana pentru animale, astfel cum este definit la art. 50 din Regulamentul nr. 178/2002”.
Astfel, Regulamentul nr. 16/2011 preia întru totul definiția dată sistemului rapid de alertă în Regulamentul nr. 178/2002. Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere faptul că Regulamentul nr. 16/2011 reprezintă un regulament de stabilire a unor măsuri de punere în aplicare a sistemului rapid de alertă. În ceea ce privește membrii implicați în acest sistem. Regulamentul nr. 178/2002 specifică faptul că sistemul implică statele membre, Comisia și Autoritatea, fiecare dintre acestea desemnând câte un punct de contact, care este membru al rețelei. Se mai prevede răspunderea Comisiei de administrare a rețelei și se stabilește, însă, că participarea la acest sistem rapid de alertă poate fi deschisă și statelor candidate, țărilor terțe sau organizațiilor internaționale, pe baza acordurilor dintre Uniune și acele țări sau organizații internaționale. Pe de altă parte, Regulamentul nr. 16/2011 stabilește că prin „membru al rețelei se înțelege un stat membru, Comisia, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și orice țară candidată, țară terță sau organizație internațională care a încheiat un acord cu Uniunea Europeană în conformitate cu art. 50 alin. (6) din Regulamentul nr. 178/2002".
Diferențele de reglementare dintre cele două regulamente constau în momentele diferite de adoptare a celor două acte. În timp ce în Regulamentul nr. 178/2002 se face vorbire despre posibilitatea participării la sistemul rapid de alertă a statelor candidate, a statelor terțe sau a diferitelor organizații care pot încheia un acord cu Uniunea în acest sens, termenii Regulamentului nr. 16/2011 deja fac vorbire despre categoriile de state sau organizații care deja au încheiat acordul, lucru deloc surprinzător având în vedere faptul că cele două regulamente au fost adoptate la un interval de nouă ani, termen în care statele sau organizațiile internaționale care aveau posibilitatea semnării unui acord, au procedat la semnarea acestuia devenind membri ai rețelei sistemului rapid de alertă.
Articolul 50 alin. (2) din Regulamentul nr. 178/2002 prevede notificarea de îndată de către un membru al rețelei către Comisie a unui risc grav, direct sau indirect, asupra sănătății umane, derivând din produsele alimentare sau din hrana pentru animale către. Dacă o asemenea notificare este transmisă Comisiei prin sistemul rapid de alertă, Comisia va trimite de îndată informația primită tuturor membrilor rețelei.
Potrivit art. 50 alin. (3) din Regulamentul nr. 178/2002, reprezintă obiect al notificărilor prin intermediul sistemului rapid de alertă: a) măsurile care necesită o acțiune rapidă adoptate fie pentru restricționarea introducerii pe piață, fie pentru determinarea retragerii de pe piață, fie pentru returnarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale în vederea protejării sănătății umane; b) se vor notifica prin sistemul rapid de alertă recomandările sau acordurile cu operatori profesioniști ce necesită o acțiune rapidă și care au ca scop prevenirea, limitarea sau impunerea anumitor condiții specifice pentru folosirea sau introducerea pe piață a unor produse alimentare din cauza unui risc major asupra sănătății; c) prin sistemul rapid de alertă se vor notifica și orice respingeri legate de un risc direct sau indirect asupra sănătății umane, a unui lot, container sau transport de produse alimentare sau de hrană pentru animale de către o autoritate competentă la un punct de control la frontieră din cadrul Uniunii.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (4) din Regulamentul nr. 178/ 2002, notificarea celor arătate mai sus trebuie să fie însoțită de o detaliere a motivelor care au condus la adoptarea unor acțiuni din cadrul celor arătate în art. 50 alin. (3) lit. a)-c) de către autoritățile competente din statul membru care a emis notificarea. Ulterior, trebuie transmise informații suplimentare în cazul în care măsurile care au stat la baza notificării sunt modificate sau retrase.
Notificarea și informațiile suplimentare transmise ulterior vor fi trimise de către Comisie membrilor rețelei de îndată. Dacă un lot, un container sau un transport sunt respinse la un punct de control al frontierei din cadrul UE, Comisia va transmite de îndată o notificare tuturor punctelor de control din UE, dar și țării terțe de origine, în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. (3) teza finală.
În eventualitatea în care un produs alimentar sau o anumită hrană pentru animale ce face obiectul unei notificări prin intermediul sistemului rapid de alertă a fost expediat către un stat terț, Comisia va informa de îndată statul terț cu privire la problemele legate de produsele respective.
În ceea ce privește măsurile de punere în aplicare a art. 50, potrivit dispozițiilor art. 51 din Regulamentul nr. 178/2002, aceste măsuri trebuie adoptate de către Comisie. Așa cum am arătat mai sus, Comisia a adoptat Regulamentul nr. 16/2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului rapid de alertă pentru alimente și furaje. Acest Regulament a fost adoptat având în vedere dispozițiile arătate mai sus din Regulamentul nr. 178/2002, aspect prevăzut încă din preambul, unde se prevede că „articolul 51 din Regulamentul nr. 178/2002 impune Comisiei să stabilească masurile de punere în aplicare a articolului 50”.
Articolul 1 din Regulamentul nr. 16/2011 stabilește definițiile aplicabile în funcționarea sistemului rapid de alertă. Ne vom opri atenția asupra unor definiții ale diferitelor notificări care pot fi realizate în baza prevederilor Regulamentului nr. 178/2002 și ale Regulamentului nr. 16/2011. Este vorba despre: notificările de alertă, notificările de informare, notificările de respingere la frontieră, notificările inițiale și notificările de urmărire.
Notificările de alertă sunt acele notificări ale unui risc ce necesită sau ar putea necesita o acțiune rapidă într-o altă țară membră, în timp ce notificările de informare sunt acele notificări asupra unui risc ce nu necesită o acțiune rapidă într-o altă țară membră. Notificările de informare se subclasifică în notificări de informare pentru urmărire, respectiv notificări de informare pentru atenție. Notificările de informare pentru urmărire reprezintă acele notificări de informare ce privesc un produs care se găsește sau ar putea fi introdus pe piață într-o altă țară membră, iar notificările de informare pentru atenție sunt acele notificări de informare privind un produs care fie nu este prezent decât în țara membră care a inițiat notificarea, fie nu a fost introdus pe piață, fie nu mai este pe piață.
Notificările de respingere la frontieră reprezintă acele notificări ce au ca obiect respingerea unui lot, a unui container sau a unei încărcături de produse alimentare sau de hrană pentru animale în conformitate cu art. 50 alin. (3) lit. c) din Regulamentul nr. 178/2002 și sunt definite de art. 1 alin. (6) din Regulamentul nr. 16/2011.
Notificările inițiale reprezintă acele notificări de alertă, de informare sau de respingere la frontieră, iar notificările de urmărire sunt acele notificări care conțin informații suplimentare în legătură cu o notificare inițială.
Din definițiile date de Regulamentul nr. 16/2011 concluzionăm că nu toate tipurile de notificări definite de art. 1 sunt notificări de sine stătătoare; astfel, în categoria notificărilor inițiale se încadrează notificările de alertă, notificările de informare și notificările de respingere la frontieră; notificările de urmărire sunt notificări adiacente notificărilor inițiale, astfel încât nu se poate emite o notificare de urmărire în absența unei notificări inițiale legate de un oarecare risc legat de produsele alimentare sau hrana pentru animale; după cum se arată și într-o publicație a Direcției Generale Sănătate și Consumatori din cadrul Comisiei Europene, notificările sunt de patru tipuri, în același sens fiind și dispozițiile Regulamentului nr. 16/2011 care detaliază următoarele categorii de notificări: notificările de alertă, notificările de informare, notificările de respingere la frontieră(ca notificări inițiale) și notificările complementare.
Conform art. 3 din Regulamentul nr. 16/2011, termenele în care trebuie făcute notificările de alertă și procedura de urmat în cazul ivirii unui risc, membrii rețelei au obligația de a transmite notificările de alertă la punctul de contact al Comisiei în termen de 48 de ore de la momentul primirii informației privind existența unui risc. Aceste notificări vor cuprinde toate informațiile disponibile în ceea ce privește riscul și produsul care a generat riscul. Faptul necolectării tuturor informațiilor relevante nu justifică depășirea termenului stipulat pentru transmiterea notificării.
După primirea notificării de alertă, punctul de contact al Comisiei procedează la verificarea acesteia în temeiul art. 8 din Regu-
lamentul nr. 16/2011, iar dacă aceste cerințe sunt îndeplinite, va transmite notificarea tuturor membrilor rețelei în termen de 24 de ore de la primirea acesteia.
În ceea ce privește notificările de informare, acestea sunt dezvoltate în art. 4 din Regulamentul nr. 16/2011, procedura fiind aceeași ca și în cazul notificărilor de alertă, cu excepția faptului că în ceea ce privește notificările de informare nu este prevăzut un termen în care aceste notificări trebuie transmise, articolul făcând referire la „transmiterea fără întârzieri nejustificate". În legătură cu reglementarea acestei interdicții a întârzierilor nejustificate, avem oarecare rețineri deoarece, așa cum opinat și cu alte ocazii, aceste reglementări pot fi uneori înșelătoare deoarece sunt interpretabile și pot da naștere unor practici distincte în rândul statelor membre. Însă, având în vedere că prin natura și esența lor notificările trebuie transmise în termene scurte pentru ca autoritățile competente din statele membre să aibă timpul necesar pentru a acționa cu celeritate, este posibil ca statele să aplice totuși termene foarte scurte pentru transmiterea acestor notificări de informare.
Și în cazul notificărilor de informare sunt efectuate verificările cerute de art. 8 din Regulamentul nr. 16/2011, cele arătate mai sus fiind perfect valabile.
În ceea ce privește notificările de respingere la frontieră, acestea sunt transmise punctului de contact al Comisiei fără întârzieri nejustificate și trebuind să conțină toate informațiile disponibile
referitoare la risc și la produsul aflat la originea riscului. Notificările complementare sunt transmise „imediat” punctului de contact al Comisiei în cazul în care un membru al rețelei deține informatii suplimentare referitoare la riscul sau produsul ce a făcut obiectul unei notificări inițiale. Membrii rețelei pot solicita informații complementare referitoare la o notificare inițială, informațiile cerute pe această cale fiind transmise „în măsura posibilităților și fără întârzieri nejustificate” așa cum prevede art. 6 alin. (2) din Regulamentul nr. 16/2011.
Dacă se întreprinde o acțiune ca urmare a primirii unei notificări inițiale, statul membru care a întreprins acțiunea are obligația să transmită imediat detaliile acțiunii către punctul de contact al Comisiei prin intermediul unei notificări complementare.
După cum reiese din reglementarea notificărilor în Regulamentul nr. 16/2011, procedura este similară în cazul tuturor notificărilor, cu distincția că în cazul notificărilor de alertă este prevăzut și un termen pentru transmiterea acestora către punctul de contact al Comisiei și de către punctul de contact al Comisiei către ceilalți membri ai rețelei sistemului rapid de alertă.
Procedura transmiterii notificărilor este stabilită în art. 7 din Regulamentul nr. 16/2011, stabilindu-se că „notificările sunt transmise cu ajutorul unor modele furnizate de către punctul de contact al Comisiei”. Prin notificări sunt desemnati acei membri ai rețelei care vor asigura o monitorizare posterior notificării. Notificările trebuie însoțite de toate documentele relevante și transmise punctului de contact al Comisiei, care, ulterior, va transmite celorlalți membri notificările primite.
Notificările transmise în conformitate cu dispozițiile arătate mai sus pot fi retrase în cazul în care informațiile pe care se bazează acțiunea care urmează să fie întreprinsă par nefondate sau dacă notificarea a fost transmisă în mod eronat. Notificările pot fi modificate la solicitarea oricărui membru al rețelei în cazul în care statul membru care a formulat notificare inițială este de acord. Articolul 9 alin. (2) prevede faptul că notificările complementare nu intră în categoria modificării notificărilor, astfel încât acestea pot fi transmite fără a fi necesar acordul vreunui membru al rețelei.
În eventualitatea în care un produs alimentar sau un furaj provine de la un stat care nu este membru al sistemului de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASSF) sau este exportat de către un asemenea stat, produsul respectiv poate fi nesigur, prezentând anumite riscuri. În aceste cazuri, Comisia trebuie să informeze statul respectiv pentru a se lua măsurile necesare în vederea evitării apariției unor probleme legate de sănătatea sau viața consumatorilor.
Comisia Europeană și RASFF colaborează cu sistemul de alertă al OMS, acest sistem fiind numit INFOSAN (Rețeaua Internațională a Autorităților pentru Siguranța Alimentelor). Rețeaua INFOSAN este extinsă în peste 160 de state, statele membre primind informații de la OMS sub forma unor notificări legate de problemele privind siguranța alimentară. Cele două sisteme, RASFF și INFOSAN colaborează prin transmiterea informațiilor relevante pentru fiecare caz în parte.
Cu titlu de exemplu, pentru a evidenția modul de lucru al RASFF și rapiditatea transmiterii informațiilor în sistemul rapid de alertă, cu ocazia unei monitorizări efectuate de autoritățile irlandeze la sfârșitul anului 2008 asupra lanțului alimentar pentru o gamă de Contaminanți, în carnea de porc ce provenea din Irlanda s-au descoperit concentrații foarte ridicate ale dioxinei, concentrații de aproximativ 100 de ori mai mari decât nivelul maxim acceptat de către UE. Cu toate că dioxina nu are efecte imediate asupra sănătății populației, aceasta poate cauza probleme dacă este in-gerată în cantități mari pe perioade îndelungate de timp. Punctul de contact al RASSF din Irlanda a informat Comisia Europeană cu privire la contaminarea cărnii cu dioxină. În urma acestei informări, Comisia a trimis o notificare de alertă tuturor membrilor. Autoritățile irlandeze au inițiat o retragere masivă a cărnii de porc produse începând cu 1 septembrie 2008.
Într-un termen mai mic de două săptămâni au fost primite peste 100 de mesaje care semnalau produse contaminate, aceste produse incluzând came crudă sau produse procesate care aveau ca ingrediente și carne de porc provenită din Irlanda. Mesajele proveneau din 54 de țări, dintre care 27 de state erau membre RASFF. Mulțumită sistemului rapid de alertă, autoritățile au putut proceda la retragerea cărnii sau a produselor ce aveau în compoziție carne contaminată înainte ca aceasta să fie consumată'31.
Într-un comunicat de presă al Comisiei Europene din data de 20 iulie 2012, comunicat emis pe baza unui raport al Comisiei pe anul 2011, „datorită Sistemului rapid de alertă pentru alimente și furaje (RASFF), numeroase riscuri în materie de siguranță alimentară au fost evitate sau atenuate și controalele de siguranță garantează că produsele noastre alimentare sunt sigure. RASFF joacă un rol esențial în garantarea siguranței „de la fermă la consumator" prin declanșarea unei reacții rapide în cazul detectării unui risc privind siguranța alimentară.
Potrivit celor afirmate de John Dalii, comisarul responsabil cu politica în domeniul sănătății și al protecției consumatorului, care se referă la nivelul anului 2011: „Consumatorii europeni beneficiază de cele mai înalte standarde de siguranță alimentară din lume. Sistemul rapid de alertă al UE pentru alimente și furaje reprezintă un instrument esențial, deoarece permite identificarea și eliminarea riscurilor de pe piața europeană. RASFF consolidează încrederea consumatorilor noștri în sistemul nostru de siguranță a produselor alimentare și a furajelor. În 2011, ne-am confruntat cu o serie de probleme grave, cum ar fi efectele accidentului nuclear de la Fukushima și crizele declanșate de dioxină și de E. coli. UE a reușit să facă față acestor probleme, iar lecțiile pe care le-am învățat cu toții ne vor ajuta, fără îndoială, să acționăm și mai eficient în viitor”.
Într-adevăr, cele arătate de comisarul responsabil cu politica în domeniul sănătății și al protecției consumatorului sunt adevărate prin prisma faptului că în anul 2011 au apărut două probleme deosebit de arzătoare în domeniul siguranței alimentare. Consumul de alimente contaminate cu bacteria de E. coli a avut ca rezultat un număr mai mare de 50 de victime, fapt ce a determinat Comisia să aprecieze, într-un comunicat de presă, faptul că „această criză a fost unul dintre cele mai grave focare epidemice cauzate de consumul de alimente contaminate din istoria UE”.
O altă problemă cu care UE s-a confruntat în anul 2011 a fost problema apărută în urma accidentului nuclear de la Fukushima, Japonia. După discuții cu statele membre, Comisia a adoptat Regulamentul nr. 297/2011. Ca urmare a acestui accident, Comisia a fost informată că nivelurile de radionuclide în anumite produse alimentare din Japonia, precum laptele și spanacul, depășeau nivelurile admise, astfel încât această contaminare putea constitui o amenințare la adresa sănătății publice din cadrul Uniunii. Comisia a solicitat statelor membre prin intermediul sistemului de alertă rapidă analizarea nivelurilor de radioactivitate în produsele alimentare și furajele importate din Japonia. De asemenea, Comisia a cerut efectuarea unor controale anterioare exportului de către autoritățile japoneze ca măsuri de precauție pentru toate alimentele și furajele care urmau să intre în Uniune, împreună cu controale aleatorii efectuate la punctele de intrare. Măsurile adoptate în anul 2011 au fost menținute și pe parcursul anului 2012, fiind revizuite periodic.
La nivelul anului 2011 au fost transmise prin intermediul sistemului rapid de alertă un număr de 9157 de notificări, 617 dintre aceste notificări referindu-se la riscuri grave. Majoritatea notificărilor au fost notificări de urmărire - 5345 - în timp ce 3812 notificări au reprezentat notificări noi. În categoria noilor notificări 3139 se refereau la produse alimentare, 361 au avut în vedere furajele iar 312 se refereau la materiale care vin în contact cu alimentele. Din totalul notificărilor noi, 635 de notificări au fost clasificate ca notificări de alertă, 1860 de notificări au fost notificări de respingere la frontieră, 573 de notificări de informare pentru monitorizare, iar 744 de notificări de informare pentru atenție.
Situațiile de urgență
Situațiile de urgență se încadrează împreună cu sistemul rapid de alertă și cu gestiunea crizelor în procedurile legate de siguranța alimentară desfășurate de către EFSA împreună cu Comisia Europeană și cu statele membre pentru a se asigura un nivel sporit de siguranța a alimentelor și a hranei pentru animale.
Situațiile de urgență sunt reglementate în Regulamentul nr. 178/2002. Încă din preambulul Regulamentului s-a afirmat faptul că având în vedere crizele cu care s-a confruntat UE anterior adoptării Regulamentului nr. 178/2002 se impunea cu necesitate luarea unor măsuri în cazuri de urgență care să asigure că toate alimentele, indiferent de tipul și originea lor sunt supuse unor măsuri comune în caz de apariție a unui risc major pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau pentru mediu. Aceste aspecte arătate în preambul au dus la reglementarea urgențelor în art. 53 și art. 54 din Regulamentul nr. 178/2002.
Articolul 53 din Regulamentul nr. 178/2002 are ca titlu „măsurile de urgență privind produsele alimentare și hrana pentru animale care își au originea în Comunitate sau sunt importate dintr-o țară terță”.
Astfel, în cazul în care produsele alimentare sau hrana pentru animale care își au originea în statele membre ale UE sau sunt importate dintr-o țară terță ar putea fi considerate ca reprezentând un risc major, iar riscul nu ar putea fi combătut prin măsurile luate de statul/statele în cauză, Comisia poate adopta una sau mai multe dintre următoarele măsuri după cum produsele alimentare sau hrana pentru animale își au sau nu originea în UE.
În conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (1) lit. a), Comisia va putea adopta în cazul produselor alimentare sau hranei pentru animale care își au originea în UE următoarele măsuri: suspendarea introducerii pe piață sau a utilizării alimentului respectiv, suspendarea introducerii pe piață sau a utilizării hranei pentru animale respective, stabilirea unor condiții speciale pentru produsele alimentare sau hrana pentru animale respective, precum și orice altă măsură adecvată care s-ar impune în cazul apariției riscurilor majore despre care se face vorbire în Regulament.
În privința produselor alimentare sau hranei pentru animale importate dintr-o țară terță, Comisia poate adopta următoarele măsuri: suspendarea importului produselor alimentare sau hranei pentru animale respective din întreaga țară terță respectivă sau dintr-o parte a sa și, după caz, din țara de tranzit, stabilirea unor condiții speciale pentru produsele alimentare sau hrana pentru animale din întreaga țară respectivă sau dintr-o parte a sa, precum și orice altă măsură adecvată.
Aceste măsuri impuse de regulament pot fi luate în cazuri urgente în mod provizoriu după consultarea cu statele membre implicate și după informarea celorlalte state membre, așa cum prevede alin. (2) al art. 53 din Regulamentul nr. 178/2002. În cel mult 10 zile lucrătoare măsurile luate sunt confirmate, modificate, revocate sau extinse, iar motivele pe care se întemeiază decizia Comisiei trebuie făcute publice „fără întârziere"
Articolul 54 din Regulamentul nr. 178/2002 reglementează „alte măsuri de urgență”, în categoria acestora încadrându-se acele situații în care un stat membru apreciază că se impune adoptarea unor măsuri de urgență și informează Comisia în acest sens, însă Comisia nu adoptă măsurile pe care le-am expus în temeiul art. 53 din același act normativ. În atare situații, membrul care apreciază cu privire la necesitatea adoptării acestor măsuri poate adopta măsuri provizorii, cu obligația informării Comisiei și a celorlalte state membre. Într-un termen de 10 zile lucrătoare, Comisia trebuie să prezinte măsura luată de statul în cauză în vederea extinderii, modificării sau abrogării măsurii respective unui Comitet permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, constituit în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (1) din Regulamentul nr. 178/2002. Statul membru care a instituit o anumită măsură o poate menține până la adoptarea unei măsuri în conformitate cu art. 54 alin. (3) din actul normativ la care facem referire, respectiv Regulamentul nr. 178/2002.
Apreciem că între reglementarea alin. (2) și reglementarea alin. (3) din art. 54 există o oarecare contradicție deoarece, pe de o parte se prevede că un stat membru poate adopta anumite măsuri când apreciază că acestea se impun deoarece există un risc, iar în legătură cu aceste măsuri Comisia le prezintă în termen de 10 zile lucrătoare Comitetului constituit în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (1) pentru a se pronunța dacă măsurile astfel adoptate vor fi extinse, modificate sau abrogate, iar pe de altă parte, așa cum arătat, se reglementează posibilitatea statelor de a menține atare măsuri până la adoptarea unor măsuri. Contradicția apare deoarece în virtutea art. 54 alin. (2) statul membru nu are niciun cuvânt de spus în privința măsurilor adoptate, deoarece Comisia și Comitetul hotărăsc asupra măsurilor adoptate de statul respectiv, iar în virtutea alin. (3) statul este îndreptățit să mențină măsurile până la adoptarea măsurilor în conformitate cu prevederile legale mai sus arătate.
Într-o speță soluționată de CJUE au fost aduse în discuție aspecte privind situațiile de urgență adoptate de către statele membre. În esență, prin Decizia 98/294/CE din 22 aprilie 1998, Comisia Europeană a autorizat introducerea pe piață a unui soi de porumb modificat genetic la cererea Monsanto Europe. În anul 2007, Franța a adoptat cu titlu de măsură de urgență un ordin privind suspendarea transferului și utilizării semințelor de porumb iar în anul 2008 a adoptat două ordine privind suspendarea cultivării soiurilor de semințe de porumb modificat genetic. Față de aceste măsuri luate de Franța, Monsanto și alte societăți producătoare au formulat acțiuni în anulare în fața Consiliului de Stat din Franța, ridicându-se întrebarea dacă aceste măsuri puteau fi adoptate în mod direct de către Franța în temeiul Directivei 2001/18/CE sau dacă măsurile trebuiau adoptate în temeiul Regulamentului nr. 1829/2003 și al Regulamentului nr. 178/2002, care permit adoptarea unor atare măsuri de urgență doar în cazul în care Comisia Europeană a fost informată cu privire la necesitatea adoptării acestor măsuri, fără ca aceasta să procedeze la luarea măsurilor. În acest context, Consiliul de Stat a adresat Curții de Justiție a Uniunii Europene întrebări cu referire la normele aplicabile acestor măsuri de urgență care reglementează autorizațiile de introducere pe piață de care beneficiază produsele în cauză.
Curtea a apreciat, în sinteză, faptul că „atunci când un stat membru dorește să adopte măsuri de urgență în temeiul Regulamentului nr. 1829/2003 trebuie să respecte, pe lângă condițiile de fond prevăzute de acesta și condițiile de procedură prevăzute de Regulamentul nr. 178/2002, la care primul regulament face referire”.
Astfel, chiar dacă obiectul măsurilor de urgență adoptate de Franța se încadrează în categoria organismelor modificate genetic, acestea fiind supuse unor acte normative specifice, Curtea de Justiție din Luxemburg a apreciat că luarea măsurilor de urgență de către Franța trebuia să se facă cu respectarea dispozițiilor Regulamentului nr. 178/2002 referitoare la procedura adoptării unor atare măsuri.
Apreciem că situațiile de urgență trebuie să fie atent monitorizate de către Comisie și de către autoritățile competente din statele membre având în vedere că prin instituirea unor atare măsuri de urgență se poate ajunge la o cerere adresată instanțelor competente la nivelul UE care să constate faptul că statul membru nu a acționat în conformitate cu dispozițiile legale în materie la nivelul Uniunii.
Gestionarea crizelor
Gestionarea crizelor, așa cum este reglementată în art. 55 din Regulamentul nr. 178/2002 presupune stabilirea unui plan general pentru gestionarea crizelor în domeniul siguranței alimentare și al hranei pentru animale de către Comisia Europeană în strânsă cooperare cu EFSA și cu statele membre ale UE. Planul general pentru gestiunea crizelor este adoptat în momentul în care riscurile directe sau indirecte pentru sănătatea umană nu pot fi eliminate sau reduse la un nivel acceptabil doar prin aplicarea dispozițiilor existente în art. 53 și art. 54 din Regulamentul nr. 178/2002. Acesta cuprinde situațiile care implica riscuri directe sau indirecte și prevede procedurile necesare în vedere gestionării unei crize.
Astfel, în cazul în care Comisia identifică o situație ce implică un risc major direct sau indirect pentru sănătatea umană, iar riscul identificat nu poate fi prevenit, eliminat sau redus prin procedurile reglementate în art. 53 și art. 54 din Regulamentul nr. 178/2002, va transmite în acest sens o notificare către EFSA și către statele membre și va proceda de îndată la instituirea unei celule de criză la care va participa și EFSA. În cazul în care se va impune, Autoritatea va asigura asistența științifică și tehnică.
Regulamentul nr. 178/2002 stabilește atribuțiile celulei de criză în art. 57, prevăzând că celula de criză trebuie să răspundă de colectarea și evaluarea informațiilor relevante și de identificarea opțiunilor disponibile pentru prevenirea, eliminarea sau reducerea riscului la un nivel acceptabil într-un termen scurt în cel mai eficient mod posibil. Celula de criză are posibilitatea să solicite sprijinul oricărei persoane care ar putea-o ajuta la gestionarea crizei într-un mod eficient. Publicul va fi informat permanent asupra riscurilor existente și asupra măsurilor adoptate.
2.5. Colaborarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară cu autoritățile competente din statele membre
În vederea realizării obiectivelor stabilite prin Regulamentul nr. 178/2002, EFSA colaborează cu autoritățile competente în domeniul siguranței alimentare din statele membre. Această colaborare este reglementată de art. 36 din Regulament, reglemen-tându-se modalitățile în care colaborarea se realizează
Pentru ca o organizație desemnată de către un stat membru să fie competentă în stabilirea unei legături cu EFSA, este necesar să îndeplinească criteriile cerute de art. 1 din Regulamentul nr. 2230/2004 al Comisiei, respectiv: să îndeplinească sarcini de asistență științifică și tehnică în domeniile de competență ale
EFSA, să fie persoane juridice care urmăresc obiective de interes public și dețin un sistem de organizare care include proceduri și norme specifice care pot garanta îndeplinirea oricărei sarcini date de EFSA; o altă cerință este aceea a existenței unui nivel ridicat de competență științifică sau tehnică în cel puțin unul dintre domeniile de competență ale EFSA, precum și să aibă capacitatea de a lucra într-o rețea în acțiuni științifice, cu îndeplinirea eficientă a tuturor sarcinilor care ar putea fi date de către EFSA.
La propunerea Directorului executiv, Consiliul de administrație al EFSA elaborează o listă care va cuprinde organizațiile competente, arătând domeniile specifice de competență, cu evidențierea competențelor în domeniul evaluării siguranței produselor alimentare; lista astfel întocmită se publică în Jurnalul Oficial al UE, seria C. Ulterior publicării, lista se actualizează în funcție de revizuirile sau propunerile de desemnare venite din partea statelor membre.
Colaborarea efectivă dintre EFSA și autoritățile desemnate de către statele membre se realizează prin intermediul Forumului consultativ, aceasta reprezentând un organ de bază al EFSA care joacă un rol esențial în consolidarea cooperării dintre aceasta și statele membre, făcând punctul de legătură în domeniul siguranței produselor alimentare.
Spre exemplu, așa cum am arătat în partea I a prezentei cercetări, autoritatea desemnată de România ca autoritate competentă în domeniul siguranței alimentare este ANSVSA, aceasta având printre obiective sale și cooperarea cu EFSA. Astfel, în planurile de acțiuni ANSVSA sunt stabilite anual obiective pe care aceasta, prin intermediul Direcției Generale Siguranța Alimentelor, își propune să le îndeplinească. Printre obiectivele propuse se numără și dezvoltarea cooperării cu EFSA prin întreprinderea următoarelor acțiuni: „- participarea la întâlnirile organizate de către EFSA - participarea în cadrul grupurilor de lucru ale EFSA,
colaborarea cu partenerii europeni la elaborarea opiniilor științifice exprimate de EFSA, cooperarea și medierea problemelor științifice de interes comun, organizarea unor întâlniri ale EFSA în România, organizarea unor sesiuni de informare ale ANSVSA referitor la activitatea EFSA, dezvoltarea cooperării științifice în diferite programe inițiate de către EFSA, participarea activă a ANSVSA la dezbaterile științifice ale EFSA, permanenta colaborare în vederea actualizării «Ghidului pentru evaluarea riscului în domeniu alimentelor și furajelor modificate genetic», dezvoltarea activității Punctului focal EFSA în România".
În Spania, autoritatea națională competentă în domeniul siguranței alimentare este Agencia Espanola de Seguridad Alimentaria y Nutricion - AESAN. Pe pagina web oficială a AESAN se arată că toate activitățile referitoare la siguranța pentru produsele alimentare se ghidează după un set de valori esențiale pentru principiile de funcționare ale Autorității, unul dintre aceste principii fiind cooperarea cu statele membre UE.
Nominalizarea fiecărui punct focal se realizează la nivel național; în România, punctul focal este reprezentat de către ANSVSA, în timp ce în Spania de către AESAN. Principala atribuție a acestora este aceea a sprijinirii membrului din Forumul consultativ din țara sa, prin asigurarea schimbului de informații științifice între EFSA și statele membre, construirea unei rețele de lucru și creșterea vizibilității EFSA.
Această colaborare stabilită prin dispozițiile legale mai sus arătate este una deosebit de importantă având în vedere mai multe considerente, respectiv: pe de o parte, această colaborare este de natură să stabilească o relație permanentă între EFSA și statele membre prin intermediul autorităților competente desemnate în conformitate cu reglementarea mai sus analizată; și în al doilea rând, în vederea atingerii scopului autorității și îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt stabilite în sarcină prin
Regulamentul nr. 178/2002, EFSA trebuie să colaboreze cu statele membre în vederea elaborării opiniilor științifice, dar și în aspectele care țin de evaluarea și comunicarea riscului, aspecte pe care le-am analizat anterior.
Așadar, prevederile referitoare la colaborarea dintre EFSA și statele membre nu numai că sunt de o reală importanță, dar sunt și puse corespunzător în aplicare cu ajutorul Forumului consultativ al EFSA care, așa cum arătat, reprezintă punctul de legătură dintre Autoritatea europeană și statele membre ale UE.
