Incompatibilitate
| Comentarii |
|
incompatibilitate, 1. situaţie în care un membru al completului de judecată este oprit, în cazurile prevăzute de lege, să participe la soluţionarea unui anumit litigiu. Judecătorul devine incompatibil:
a) când a pronunţat o hotărâre într-o cauză civilă, situaţie în care nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau în recurs;
b) când a pronunţat o hotărâre într-o anumită cauză, ipoteză în care nu mai poate judeca aceeaşi pricină în fond după casare; în ambele cazuri judecătorul devine incompatibil doar dacă a pronunţat hotărâri de fond; dacă judecătorul a pronunţat numai unele încheieri preparatorii, nu ne aflăm în prezenţa i.; situaţia de i. subzistă totuşi atunci când judecătorul, printr-o încheiere, a rezolvat unele aspecte ale cauzei care prejudecă fondul;
c) când a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi cauză civilă. I. se bazează, în toate situaţiile, pe o prezumţie iuris et de iure de parţialitate a judecătorului. Dispoziţiile procedurale privitoare la i. au un caracter imperativ, astfel că nesocotirea lor conduce la nulitatea absolută a hotărârii pronunţate şi a oricărui act încheiat de judecătorul respectiv. Nulitatea poate fi invocată pe cale de excepţie, de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice fază a procesului civil; hotărârea pronunţată de un judecător incompatibil poate fi criticată şi pe calea apelului sau a recursului. I. fiind strict determinată de lege, nu poate fi extinsă, pe cale de analogie, şi la alte situaţii. Astfel, judecătorul care a luat parte la judecarea unei cauze în recurs nu devine incompatibil pentru a soluţiona aceeaşi pricină în fond după casarea cu reţinere; judecătorul care a soluţionat un recurs nu devine incompatibil de a soluţiona un al doilea recurs în aceeaşi cauză (îndreptat împotriva hotărârii pronunţate în fond ca urmare a casării cu trimitere); i. nu funcţionează nici în privinţa soluţionării căilor extraordinare de atac de retractare (contestaţia în anulare şi revizuirea), de vreme ce judecătorul se află în situaţia de a aprecia asupra unor fapte sau împrejurări noi (necunoscute deci cu prilejul primei judecăţi);
2. situaţie juridică care îi opreşte pe judecători să desfăşoare unele activităţi ce ar putea determina suspiciuni cu privire la independenţa sau imparţialitatea lor. Situaţiile de i. sunt determinate prin Legea de organizare judiciară şi alte reglementări cu caracter special. Funcţiile de judecător şi de procuror sunt incom-patibile cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior; această i. funcţionează şi cu privire la magistraţi i-asistenţi şi la asistenţii judiciari; nerespectarea interdicţiei de cumul de funcţii atrage după sine îndepărtarea din magistratură; funcţia de judecător şi procuror este compatibilă numai cu funcţiile didactice, nu însă şi cu funcţiile de conducere din învăţământul superior. Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii; încălcare acestei i. conduce la eliberarea din funcţia deţinută.
incompatibilitate - instituţie prin intermediul căreia anumite persoane făcând parte din organele care desfăşoară procesul penal sau care ajută la soluţionarea acestuia sunt împiedicate să participe la activitatea procesuală datorită unor împrejurări de natură personală de natură a pune sub semnul întrebării obiectivitatea acestora. Cazurile de incompatibilitate sunt prevăzute de legea procesual penală (art. 46-58 C. proc. pen.), iar invocarea excepţiei de incompatibilitate se poate face fie prin abţinere, adică prin încunoştinţarea făcută de însuşi subiectul procesual faţă de care operează incompatibilitatea, fie prin recuzare, adică prin denunţarea cauzei de incompatibilitate de către una din părţile cauzei, v. şi abţinere, recuzare.
INCOMPATIBILITATEA, este o excepţie procesuală privind compunerea sau constituirea instanţei. Potrivit art. 24 c. pr. civilă, incompatibilitatea este situaţia în care, în condiţiile limitativ şi expres prevăzute de lege, un judecător nu poate participa la judecata unei cauze: a) după pronunţarea unei hotărâri într-o pricină, un judecător nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare; b) judecătorul care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricină, nu poate lua parte la judecată.
INCOMPATIBILITĂŢI CU EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT, sunt cazurile în care nu trebuie să se găsească un candidat la primirea în profesia de avocat, sau un avocat aflat înscris în tabloul avocaţilor. Sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat, dacă legi speciale nu prevăd altfel: a) faptele personale de comerţ exercitate cu sau fără autorizaţie; b) calitatea de asociat într-o societate comercială în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni; c) calitatea de administrator într-o societate comercială în comandită pe acţiuni; d) calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie, administrator unic, sau membru în comitetul de direcţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni sau cu răspundere limitată.
