Efectele contractului de întreţinere
| Comentarii |
|
efectele contractului de întreţinere, A. Obligaţiile creditorului întreţinerii B. Obligaţiile întreţinătorului-debitor
Atunci când contractul este oneros, principalul său efect constă în transmiterea dreptului de proprietate de la întreţinut la întreţinător.
în condiţiile de mai sus, contractul are caracter sinalagmatic şi deci va produce obligaţii în sarcina ambelor părţi contractante.
A. Obligaţiile creditorului întreţinerii
în principiu, creditorul întreţinerii are aceleaşi obligaţii ca şi vânzătorul: obligaţia de predare a bunului şi obligaţia de garanţie pentru vicii şi pentru evicţiune.
Dacă creditorul întreţinerii nu şi-a executat obligaţia de predare a lucrului, deşi întreţinătorul-debitor a început prestaţia sa de întreţinere prevăzută în contractul valabil încheiat, acesta (întreţinătorul) este îndreptăţit să ceară instanţei executarea obligaţiei asumate.
Ca excepţie, în condiţiile Noului cod civil rezoluţiunea contractului poate fi cerută de întreţinătorul-debitor doar atunci când „comportamentul creditorului face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor moravuri” (art. 2263 alin. 2).
De menţionat că, spre deosebire de renta viageră, creanţa de întreţinere nu poate forma obiectul unei cesiuni, deoarece este, prin esenţa sa, personală.
De menţionat că, potrivit art. 2257 alin. 5 din Noul cod civil, este interzisă „clauza prin care creditorul întreţinerii se obligă la prestarea unor servicii’ (s.n.).
B. Obligaţiile întreţinătorului-debitor
în principiu, debitorul întreţinerii datorează creditorului prestaţii stabilite în mod echitabil ţinându-se seama de valoarea capitalului şi de condiţia socială anterioară a creditorului (art. 2257 alin. 1 Noul Cod Civil).
Practic, obligaţia de întreţinere trebuie corelată atât cu nivelul de trai al persoanei întreţinute (anterior încheierii contractului), dar şi cu voinţa părţilor exprimată în clauzele contractului.
Debitorul întreţinerii trebuie să asigure întreţinerea în natură, succesivă şi permanentă, potrivit clauzelor contractuale. Astfel, întreţinătorul-debitor să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, menaj, precum şi folosinţa unei locuinţe corespunzătoare, dar şi îngrijirile medicale necesare (art. 2257 alin. 2 Noul Cod Civil).
Atunci când creditorul decedează în timpul derulării contractului, debitorul are obligaţia să îl înmormânteze pe creditor (art. 2257 alin. 3 Noul Cod Civil).
Potrivit legii, întreţinerea continuă, chiar şi dacă bunul care a constituit capitalul a pierit total sau parţial ori şi-a diminuat valoarea, dintr-o cauză pentru care creditorul întreţinerii nu este ţinut să răspundă (art. 2257 alin. 4 Noul Cod Civil). Astfel, caracteristic contractului de întreţinere este că întreţinătorul nu poate renunţa la executarea obligaţiei sale pe motiv că este prea oneroasă pentru el (chiar dacă s-ar obliga să restituie lucrul dobândit) Aceasta îşi are originea în particularitatea obligaţiei asumate (aceea de întreţinere a unei persoane şi caracterul aleatoriu al contractului).
Prin caracterul continuu (succesiv) al obligaţiei întreţinătorului, acesta trebuie să garanteze creditorului (prin ritmicitatea şi coerenţa sa) un trai normal, firesc, comparativ cu cel avut anterior încheierii contractului sau cu clauzele convenite de părţi.
In practică s-a apreciat că locul executării obligaţiei de întreţinere va fi la domiciliul întreţinutului (obligaţie portabilă), prin derogare de la regula de drept comun.
Când întreţinerea este datorată mai multor persoane (sau este obligaţia mai multor întreţinători), obligaţia de întreţinere va fi indivizibilă (nefiind susceptibilă de o executare parţială).
Potrivit art. 2257 alin. 2 Noul Cod Civil, de regulă, obligaţia de întreţinere se execută în natură (asigurându-se întreţinutului concret: hrană, medicamente, locuinţă etc., pentru un trai normal).
Ca excepţie, dacă prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate
continua din motive obiective sau dacă debitorul întreţinerii decedează, instanta judecătorească poate să înlocuiască (fie şi numai temporar), întreţinerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare (art. 2261 alin. 1 Noul Cod Civil).
Atunci când prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din culpa uneia dintre părţi, instanţa va majora sau, după caz, diminua cuantumul sumei de bani care înlocuieşte prestaţia de întreţinere (art. 2261 alin. 2 Noul Cod Civil).
Când întreţinerea a fost înlocuită prin rentă în bani, contractului îi sunt, de regulă, aplicabile dispoziţiile corespunzătore ale rentei viagere (art. 2262 alin. 1 Noul Cod Civil).
Ca excepţie, obligaţia de plată a rentei rămâne indivizibilă între debitori (art. 2262 alin. 2 Noul Cod Civilj.
Secţiunea a IV-a. încetarea contractului de întreţinere
Contractul de întreţinere încheiat pe durată determinată încetează la expirarea termenului, „cu excepţia cazului în care creditorul întreţinerii decedează mai devreme” (art. 2263 alin. 1 Noul Cod Civil).
întreţinerea încetează şi prin rezoluţiunea contractului, atunci când comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor moravuri (art. 2263 alin. 2 Noul Cod Civil).
Când executarea contractului a devenit imposibilă, precum şi atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere, rezoluţiunea se pronunţă de instanţa de judecată. Orice clauză contrară este „considerată nescrisă” (aii. 2263 alin. 3 Noul Cod Civil).
De precizat că, în cazul rezoluţiunii întemeiate pe unul dintre motivele de mai sus, oferta de întreţinere făcută de debitorul pârât după introducerea acţiunii nu poate împiedica rezoluţiunea contractului (art. 2263 alin. 4 Noul Cod Civil).
în cazul în care rezoluţiunea se pronunţă pentru unul din aceleaşi motive, debitorul în culpă nu poate obţine restituirea prestaţiilor de întreţinere deja executate (art. 2263 alin. 6 Noul Cod Civil)'. ’
în concluzie, rezoluţiunea poate fi cerută numai în două situaţii:
- când întreţinerea a devenit imposibilă;
- când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligaţiei debitorului, în schimb, potrivit art. 2263 alin. 7 Noul Cod Civil, rezoluţiunea contractului de întreţinere nu poate fi cerută, atunci când prestaţia debitorului nu mai poate continua din motive obiective sau dacă debitorul încetează din viaţă (caz în care instanţa poate să înlocuiască „întreţinerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare” -art. 2261 alin. 1 Noul Cod Civil).
Noul cod civil prevede şi un „caz special de revocare”. Astfel, „contractul de întreţinere este revocabil în folosul persoanelor cărora creditorul întreţinerii le datorează alimente în temeiul legii dacă, prin efectul contractului, el s-a lipsit de mijloacele necesare îndeplinirii obligaţiei de a asigura alimentele” (art. 2260 alin. 1 Noul Cod Civil).
în acest caz, revocarea întreţinerii poate fi cerută chiar dacă nu există fraudă din partea debitorului întreţinerii şi indiferent de momentul încheierii contractului (art. 2260 alin. 2 Noul Cod Civil).
De precizat că instanţa de judecată sesizată are posibilitatea de a alege: să dispună revocarea contractului sau, cu acordul debitorului întreţinerii, „să îl oblige pe acesta să asigure alimente persoanelor beneficiare, „fără ca în acest mod să fie diminuate prestaţiile datorate creditorului întreţinerii” (art. 2260 alin. 3 Noul Cod Civil).
Pe contractul de întreținere căți debitori pot fi trecuți?
Din câte știu trebuie după lege un întreținut și un întreținători.