Inculpare (învinuire)
| Comentarii |
|
inculpare (învinuire) - act procesual care se realizează prin punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva unei persoane, ce devine inculpat (art. 23 C. proc. pen.).
inculpare, activitate procesuală de punere în mişcare a acţiunii penale împotriva unei persoane (inculpat). Actul prin care se pune în mişcare acţiunea penală (act de inculpare) poate fi: ordonanţa procurorului prin care se pune în mişcare acţiunea penală în cursul urmăririi penale (art. 235, C.p.p.); rechizitorul de trimitere in judecată întocmit de procuror, dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare anterior (art. 262, C.p.p.); plîngerea prealabilă adresată de partea vătămată instanţei judecătoreşti, în cauzei penale de formă atipică (lipsite de faza urmăririi penale), dacă, in prealabil, a fosi îndeplinită în faţa comisiei de judecată procedura de împăciuire prevăzută de lege (art. 279, lit. a, 282, C.p.p.) etc.
învinuire - activitate procesuală, desfăşurată în cadrul urmăririi penale, fără a fi pusă în mişcare acţiunea penală, care are drept scop dovedirea faptului că o anumită persoană a săvârşit o infracţiune, tragerea la răspundere penală, trimiterea în judecată şi susţinerea în faţa instanţei a vinovăţiei acelei persoane, astfel ca instanţa de judecată, constatând vinovăţia inculpatului, să aplice acestuia pedeapsa prevăzută de lege. ~ mincinoasă - afirmaţie mincinoasă făcută printr-o plângere sau printr-un denunţ despre săvârşirea unei infracţiuni de către o anumită persoană. Acela care face asemenea afirmaţii poate fi tras la răspundere pentru denunţare calomnioasă. ~ nedreaptă -învinuire pentru care nu există temeiurile de fapt şi de drept cerute de lege. Producerea ori ticluirea unor probe mincinoase în sprijinul unei astfel de învinuiri poate atrage răspunderea pentru denunţarea calomnioasă (art. 259 C. pen.).
învinuire, activitate procesuală care se desfăşoară în legătură cu persoana care are calitatea de învinuit în procesul penal. Î. mincinoasă, afirmaţie mincinoasă făcută printr-o plîngere sau denunţ despre săvîrşirea unei infracţitini de către o anumită persoană. Acela care face asemenea afirmaţii poale fi tras la răspundere penală pentru săvîrşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă. Î. nedreaptă, î., pentru care nu există temeiurile de fapt şi de drept cerute de lege. Producerea ori ticluirea unor probe mincinoase în sprijinul unei astfel de î. poate atrage răspunderea tot pentru denunţare calomnioasă (art. 259, C.p.), V. şi învinuit.
