Indivizibilitate
| Comentarii |
|
indivizibilitate - stare de legătură între diverse aspecte ale unei cauze penale care impune reunirea într-un singur tot a acestora datorită unităţii infracţiunii deduse judecăţii şi examinarea lor în cadrul aceluiaşi proces penal Cazurile de indivizibilitate prevăzute de art. 33 C. proc. pen. sunt: cazurile când la săvârşirea unei infracţiuni au cooperat mai multe persoane, a căror contribuţie constituie împreună o singură infracţiune (par-ticipaţia penală), concursul ideal de infracţiuni (când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin acelaşi act, deci au, din punct de vedere material, o cauzalitate comună); infracţiunile colective (când există infracţiuni continuate sau orice alte infracţiuni, cum sunt cele complexe şi, de obicei, în conţinutul cărora intră două sau mai multe acte materiale). în caz de indivizibilitate cauzele penale se reunesc la instanţa competentă, dacă se află în faţa primei instanţe, chiar după casare cu trimitere; de asemenea, se reunesc şi la instanţele de recurs de acelaşi grad, dacă se află în acelaşi stadiu de judecată (art. 35 C. proc. pen.).
INDIVIZIBILITATE, modalitate a obligaţiilor cu subiecţi multipli în temeiul căreia fiecare creditor este îndreptăţit şi fiecare debitor este obligat la plata integrală a creanţei. Indivizibilitatea rezultă din natura indivizibilă a obiectului sau din convenţia părţilor care privesc obiectul ca fiind indivizibil (deşi acesta prin natura sa, ar fi divizibil). Spre deosebire de solidaritate, indivizibilitatea trece şi la moştenitori şi ea operează concomitent, atât activ (între creditori) cât şi pasiv (între debitori). între codebitorii unei obligaţii afectate de indivizibilitate nu există mandat reciproc de reprezentare, aşa cum există la solidaritate. Indivizibilitatea încetează dacă obiectul obligaţiei devine divizibil (sau dacă părţile convin să-l privească în viitor ca fiind divizibil); ea nu poate înceta însă prin renunţarea creditorului, câtă vreme obiectul rămâne indivizibil.
