Înregistrarea penală: cazierul judiciar și înregistrarea dactiloscopică
| Comentarii |
|
Înregistrarea penală constă în ținerea unei evidențe sistematice a anumitor categorii de persoane și obiecte (pe baza unor fișe), în vederea identificării lor ulterioare. În cadrul înregistrării penale vor intra anumite categorii de persoane (dispărute, urmărite ), cadavrele necunoscute, animalele și obiectele de anumită valoare, pierdute sau furate. De asemenea, va fi organizată o înregistrare a procedeelor folosite de infractori, atât în cazurile când aceștia sunt cunoscuți, cât mai ales în cazurile când infracțiunea comisă a rămas cu autori necunoscuti. >a
Printre problemele care au preocupat, de foarte multă vreme, organele judiciare, a fost și aceea a identificării persoanelor condamnate sau împotriva cărora au fost luate măsuri cu caracter penal. Odată cu creșterea criminalității, problema a devenit acută, ceea ce a determinat organele de justiție și de poliție, încă de mai bine de două secole, să găsească cele mai adecvate modalități de înregistrare a infractorilor și a altor date privitoare la faptele penale, atât pentru combaterea, cât și pentru prevenirea lor. România s-a aflat printre primele țări europene care au recurs la aplicarea unor metode științifice de identificare (de exemplu, fotografia semnalmentelor și dactiloscopia), grație unor oameni de știință care s-au distins în acest domeniu (frații Mina și Nicolae Minovici, dr. Andrei Ionescu, Valentin Sava).
Scopul înregistrării penale
Privit în întregul său ansamblu, scopul înregistrării penale constă, în esență, în următoarele:
- identificarea persoanelor care au mai săvârșit infracțiuni, pe baza înregistrării penale nominale și dactiloscopice decadac-tilare;
- identificarea autorilor unor fapte penale pe baza înregistrării dactiloscopice monodactilare și după modul de operare;
- identificarea persoanelor dispărute și a cadavrelor cu identitate necunoscută, potrivit semnalmentelor exterioare ori altor date antropologice;
- identificarea unor obiecte-corp delict ori stabilirea apartenenței lor de grup, pe baza datelor din cartoteci sau din diverse colecții.
Scopul înregistrării penale nu trebuie confundat cu sistemul propriu-zis de înregistrare penală, acesta având un caracter mult mai complex din punct de vedere tehnic.
Importanța înregistrării penale
Obiectul înregistrării penale constă în evidența și sistematizarea datelor referitoare la infractori și cu privire la unele împrejurări legate de săvârșirea infracțiunilor. În practică, organele de cercetare și de anchetă folosesc materialele înregistrării penale atât în vederea descoperirii diferitelor infracțiuni, cât și cu prilejul elaborării măsurilor generale de luptă împotriva fenomenului infracționalității. Astfel, importanța înregistrării trebuie privită în dublu sens, primul vizând combaterea infracțiunilor, prin identificarea autorilor lor, inclusiv a celor cu antecedente penale, precum și a unor mijloace materiale de probă. Al doilea sens privește scopul preventiv al activității judiciare, înregistrarea celor condamnați penal, ori împotriva cărora au fost aplicate măsuri cu caracter penal, servind la o supraveghere a modului lor de reeducare și de reinserție socială.
Aceste date sunt necesare și pentru justa încadrare juridică a infracțiunii și pentru aprecierea periculozității sociale a faptei săvârșite și a infractorului. Înregistrarea penală are o deosebită importanță și în cunoașterea antecedentelor penale ale celor cercetați, ușurând astfel munca organelor de urmărire penală în elaborarea planului de cercetare, prin cunoașterea procedeelor folosite, a semnalmentelor și a caracteristicilor papilare.
Înregistrarea în cazierul judiciar
1. Înregistrarea nominală sau alfabetică
Luarea în evidența cazierului judiciar se face în două modalități distincte: evidența nominală și înregistrarea dactiloscopică. Evidența nominală se realizează prin înregistrarea datelor cu caracter personal, precum și a datelor privind situația juridică a persoanelor luate în evidența cazierului judiciar. Potrivit prevederilor Legii nr. 290/2004, republicată, evidența nominală se organizează, în linii mari, pe baza fișelor de cazier judiciar. Cazierul judiciar se organizează în scopul prevenirii și al combaterii faptelor prevăzute și pedepsite de legea penală, ca mijloc de cunoaștere a persoanelor care au comis infracțiuni contra persoanei și a libertății acesteia, a patrimoniului și, în general, a ordinii de drept. Fișele cuprind: datele de identificare a persoanei luate în evidență (ex.: nume, prenume, porecle, domiciliul, data și locul nașterii, părinții) și date în legătură cu antecedentele penale, fapta comisă, pedepsele aplicate, măsurile penale luate; date privitoare la executarea pedepsei (începere, întrerupere, încetare, evadare), la amnistie, grațiere, prescripție, reabilitare, la eventualele modificări în cazier; alte date privind începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, luarea măsurii arestării preventive
Fișa mai conține, de asemenea, formula dactiloscopică deca-dactilară și orice alte mențiuni prin care poate fi cunoscută situația de fapt și de drept a persoanei luate în evidență (art. 19 din Legea nr. 290/2004, republicată). Fișele de evidență nominală sunt clasate în ordinea alfabetică a numelui și a prenumelui și potrivit modului lor de pronunțare fonetică. În legătură cu mențiunile din fișa de evidență nominală, subliniem că ea trebuie să fie deplin concordantă cu fișa dactiloscopică decadactilară din cazier, între cele două fiind o strânsă legătură, realizată tehnic prin intermediul formulelor dactiloscopice.
2. Înregistrarea dactiloscopică
Înregistrarea dactiloscopică se numără, în prezent, printre cele mai importante forme ale înregistrării penale, nu numai în țara noastră, ci și în întreaga lume. Conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 290/2004, înregistrarea în cazierul judiciar se face nominal, prin înscrierea datelor de stare civilă și judiciare, și dactiloscopic, în cazurile prevăzute în prezenta lege, prin luarea impresiunilor digitale, necesare pentru identificarea dactiloscopică a persoanelor înregistrate și cunoașterea exactă a situației lor juridice. În acest scop, în cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane - Direcția cazier judiciar-statistică și evidența operativă funcționează un serviciu de specialitate pe probleme de dactiloscopie decadactilară, cu compartimente distincte la nivelul serviciilor județene de profil și al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.
Utilitatea acestui gen de înregistrare, respectiv a existenței cartotecilor dactiloscopice - îndeosebi a celor decadacti-lare - constă în identificarea persoanelor care au mai săvârșit infracțiuni, inclusiv a persoanelor care nu prezintă acte de identitate ori se folosesc de acte false ori furate. De asemenea, car-toteca dactiloscopică poate servi la identificarea unor cadavre necunoscute, în ipoteza în care cel decedat este înregistrat în cazierul judiciar. Criteriul care stă la baza înregistrării dactiloscopice este configurația crestelor papilare de pe falangetei degetelor de la mâini. Identificarea se bazează pe cunoscutele proprietăți ale desenului papilar: unicitatea, fixitatea și Inalterabilitatea. Unicitatea desenelor papilare constă în faptul că fiecare persoană are un desen papilar propriu, pentru fiecare deget în parte. Fixitatea desenului papilar constă în neschimbarea lui ca formă și construcție în tot timpul vieții. Prin urmare, având o configurație constantă și prezentând caracteristici individuale la oricare dintre persoane, desenele papilare permit stabilirea fără greș a identității persoanei înregistrate.
Pentru efectuarea unei verificări operative, eficiente, este necesar ca fișele dactiloscopice să fie puse într-o ordine strictă, fără de care ar fi de neconceput utilizarea unui asemenea sistem de înregistrare. Elementele principale luate în calcul la întocmirea unei formule, pe baza căreia fișele dactiloscopice se clasifică într-o anumită ordine, au la bază tipul desenului papilar, respectiv existența deltei, poziția ocupată de aceasta în desenul papilar, precum și numărul deltelor. La acestea se pot adăuga și unele caracteristici ale detaliilor, îndeosebi din centrul desenului papilar, în ipoteza alcătuirii de formule dactiloscopice monodactilare. Identificarea propriu-zisă se efectuează luându-se în calcul detaliile caracteristice ale crestelor papilare, așa cum s-a precizat la metodologia efectuării expertizei dactiloscopice.
înregistrarea dactiloscopică decadactilară (care conține impresiunile papilare ale celor 10 degete), ca formă de luare în evidența cazierului judiciar, reprezintă principalul mijloc de înregistrare dactiloscopică. Potrivit acestui sistem de clasificare, în alcătuirea formulei dactiloscopice decadactilare, în varianta sa primară, sunt avute în vedere tipurile și subtipurile de desene papilare, raportat la numărul și poziția deltelor. Datele adunate se trec în fișele de evidență, care se păstrează în fișiere într-o anumită ordine. Fișierele de înregistrare penală se organizează din punct de vedere tehnic, astfel încât să se poată obține rapid informații precise cu privire la datele înscrise. În acest context, se are în vedere și crearea de grupe sau subgrupe de fișe distribuite pe cât posibil în mod egal, astfel încât să se evite erorile de cartare a fișelor. Ca urmare, față de aceste necesități, gruparea fișelor, respectiv cartarea acestora, se face pe grupuri și subgrupuri primare, la care se adaugă grupurile secundare și cele suplimentare. Totodată, prin prelucrarea corespunzătoare, datele înregistrării penale pot fi folosite și în scopuri statistice.
Trebuie reținut faptul că, în cazier, fișele dactiloscopice deca-dactilare sunt așezate într-o ordine bine stabilită, însă alta decât aceea specifică înregistrării nominale, alfabetice. Aceasta permite stabilirea identității, pe baza formulei dactiloscopice, a unei persoane care se folosește de acte furate sau falsificate ori identificarea unui cadavru nerecunoscut, desigur cu condiția ca el să fi fost luat anterior în evidența cazierului judiciar. Înregistrarea dactiloscopică în țara noastră se face atât după sistemul deca-dactilar, cât și după sistemul monodactilar. în cadrul înregistrării decadactilare formula dactiloscopică a fiecărei fișe este întocmită după impresiunile celor zece degete, dar acest sistem nefi-ind suficient de operativ în toate cazurile, se completează cu o înregistrare monodactilară.
Înregistrarea dactiloscopică monodactilară
Deoarece în majoritatea covârșitoare a cazurilor, la locul infracțiunii se descoperă numai urme digitale izolate, doar pe baza acestor urme nu este posibilă deducerea formulei dactiloscopice decadactilare. Astfel, sistemul de înregistrare unidigi-tal (monodactilar) se organizează în vederea stabilirii identității infractorului după urmele de degete lăsate la locul săvârșirii infracțiunii. Cartoteca dactiloscopică monodactilară se constituie ca un valoros mijloc de identificare a celor care au săvârșit o faptă penală. Precizăm că fișele dactiloscopice monodactilare conțin impresiunea unui singur deget, iar cartarea acestora se face după același sistem, precum cel folosit la cartarea decadac-tilară, luându-se în calcul aceleași tipuri și varietăți ale desenului papilar, la care s-au adăugat și alte criterii de clasificare.
Înregistrarea persoanelor dispărute și a cadavrelor cu identitate necunoscută
Fișele destinate acestei înregistrări - denumite „fișe de identificare a persoanelor dispărute și a cadavrelor (persoanelor) cu identitate necunoscută" - au rubrici diferite pentru persoane și cadavre, precum și rubrici comune pentru ambele categorii, referitoare la semnalmente, la obiectele de îmbrăcăminte purtate, la alte obiecte purtate în momentul dispariției persoanei ori al găsirii cadavrului. Sunt, de asemenea, rezervate locuri pentru fotografiile de identificare, pentru amprentele digitale, inclusiv pentru înregistrarea formulei stomatologice (odontogramă judiciară)
Pentru persoanele dispărute se întocmește o fișă de înregistrare, care cuprinde următoarele date: fotografiile și semnalmentele persoanei dispărute; data și locul dispariției; numele și prenumele persoanei dispărute; data și locul nașterii; naționalitatea și profesia; descrierea îmbrăcămintei și a lucrurilor ce se aflau asupra persoanei dispărute; adresa; împrejurările în care a dispărut persoana; date referitoare la cel care a făcut sesizarea în legătură cu dispariția persoanei; de către cine a fost văzută ultima dată; dacă are antecedente de dispariție; ce organ efectuează primele cercetări în legătură cu dispariția persoanei.
Pentru fiecare cadavru neidentificat se întocmește, de asemenea, o fișă de înregistrare, în care se trec semnalmentele descrise cât mai exact și amănunțit. Aceasta cuprinde următoarele date: când a fost descoperit cadavrul; sexul; când a survenit moartea; cauza mortii; leziuni vizibile; locul unde a fost descoperit; descrierea semnalmentelor exterioare după sistemul „portretului vorbit"; impresiunile digitale; descrierea îmbrăcămintei, a lucrurilor și obiectelor care s-au găsit asupra cadavrului și în buzunarele îmbrăcămintei acestuia; organul care a efectuat primele cercetări sau ancheta; numărul dosarului și alte date necesare; unde se păstrează îmbrăcămintea, lucrurile și obiectele aparținând celui mort.
Pentru asigurarea înregistrării unor date corecte, completarea fișei se face numai pe baza datelor obținute direct de organul judiciar ori de specialistul criminalist însărcinat cu executarea acestei operații. Înregistrarea cadavrelor se efectuează în acele cazuri în care nu s-a reușit să se stabilească identitatea victimei descoperite. În ceea ce privește atât cadavrele neidentificate, cât și persoanele dispărute, principalele semnalmente pe baza cărora este posibilă înregistrarea sunt semnalmentele exterioare.
Înregistrarea după modul de operare
Înregistrarea după modul de operare al infractorilor, denumită și modus operandi sistem (MOS), reprezintă o modalitate de luare în evidență care stă la baza unei identificări sui-generis a persoanelor care s-au „specializat” în săvârșirea unui anumit gen de infracțiuni și într-un anumit mod. Cartoteca modului de operate este destinată să asigure două categorii de înregistrări:
- înregistrarea infractorilor, autori ai unor fapte penale, de genul omorului, al tâlhăriei, al violului, al înșelăciunii Fișele sunt clasate atât după genul infracțiunilor comise, cât și după modul propriu-zis de operare, tipic pentru multe categorii de reci-diviști, care încearcă să-și „perfecționeze sistemul”, dar în același timp pot fi identificați tocmai după acest sistem.
Înregistrarea infractorilor are ca scop să pună din timp, la dispoziția organelor de anchetă, datele cu privire la faptul că o persoană care, figurând ca suspect în versiunea de anchetă în derulare, a fost înregistrată anterior în evidența penală. Astfel, datele obținute de către anchetatorul penal cu privire la înregistrarea anterioară a unei persoane pot prezenta o importanță de ordin tactic în cercetare. De asemenea, acest tip de înregistrare contribuie la descoperirea diferitelor episoade ale acțiunii infracționale a unei anumite persoane, la stabilirea complicilor, precum și la faptul că, într-o serie de cazuri, acestea fac posibilă și descoperirea altor infracțiuni. Dacă o anumită persoană este bănuită de săvârșirea unei infracțiuni de aceeași natură cu cea săvârșită anterior, din dosarul anterior se pot extrage date prețioase cu privire la mijloacele și procedeele utilizate de către infractor, deoarece el putea să le utilizeze și de această dată.
Fișa întocmită pentru „modul de operare” cuprinde: datele de stare civilă, caracterizarea infractorului după modul de operare, studii, profesie, ocupație, domiciliul, formula dactiloscopică (decadactilară și monodactilară), fotografia judiciară de identitate; semnalmente, semne particulare, ce limbi vorbește. Apoi urmează descrierea modului de operare: orele când comite infracțiunea; instrumentele și materialele folosite (pregătite dinainte sau ocazionale); pretexte invocate pentru recunoașterea locului și apropierea de victimă; modul în care comite infracțiunea; obiectele urmărite, unde și cum le valorifică; complicii cu care obișnuiește să lucreze. Cartarea fișelor se face pe genuri de infracțiuni, iar în cadrul acestora, după modul de operare folosit la comiterea faptelor;
- înregistrarea datelor privitoare la fapte penale cu autori neidentificați. Fișa cuprinde datele obținute de către organul judiciar din cercetarea locului faptei, precum și din alte activități procedurale (ascultarea martorilor, a victimei, dispunerea de expertize criminalistice ). Ca și în situația precedentă, această fișă va conține date în legătură cu modul de operare, instrumentele folosite, obiectele însușite, precum și date referitoare la eventualele semnalmente ale presupușilor făptuitori și obiectele de îmbrăcăminte ale acestora. Toate urmele și obiectele descoperite în cursul cercetării locului infracțiunii se folosesc în vederea urmăririi și identificării infractorului încă de la începutul cercetărilor. Acestea însă nu-și pierd importanța nici în acele cazuri în care înăuntrul termenelor de prescripție făptuitorul nu a fost descoperit și s-a dispus încetarea procesului penal. Aceste urme și obiecte pot fi de folos mai târziu, în cursul urmăririi ulterioare a infractorului.
Adesea, ca urmare a unei activități infracționale îndelungate, infractorul recidivist își formează o „tactică de acțiune” individuală și constantă. Formarea unui anumit complex de acțiuni depinde de numeroase cauze. Pot avea importanță și particularitățile psihofiziologice ale infractorului și profesiunea acestuia, specialitatea în cadrul profesiunii Transformându-se într-un complex obișnuit de acțiuni ale infractorului, el conține, într-o anumită măsură, și trăsături individuale, proprii acestuia. Prin urmare, caracterul constant al unui anumit complex de procedee și de modalități individuale de a acționa, proprii unui anumit infractor, poate fi folosit cu succes în vederea urmăririi și identificării unui recidivist care a săvârșit o infracțiune. Prelucrarea automată a datelor din cartoteca în discuție lărgește considerabil posibilitatea identificării prin analiză a unui număr mai mare de informații și prin trierea lor rapidă.
Înregistrarea în baza de date genetice
Apariția posibilității de identificare criminalistică pe baza analizelor ADN a făcut necesară crearea unor baze de date în care să fie stocate informatii certe, obținute în urma analizelor unor probe provenind de la persoane care au fost supuse dintr-un motiv sau altul acestui tip de cercetare. Pentru a asigura confidențialitatea informațiilor, tehnicile de calcul trebuie prevăzute cu sisteme sigure de securitate, care să elimine riscul accesării bazelor de date de către persoane neautorizate ori pe cel al pierderii, ștergerii sau înlocuirii informațiilor genetice.
În SUA, înregistrarea datelor genetice s-a realizat atât de către FBI și Guvern, cât și de către serviciile secrete ale armatei și companiile de asigurare. Încă de la începutul cercetărilor s-au realizat două tipuri de bănci de date generice:
- băncile de informatii care stochează informatii cu caracter medical, utilizate pentru prevenirea fraudelor de asigurare sau în scop strict medical;
- băncile de identificare ce conțin date genetice destinate identificării indivizilor care au comis sau sunt suspecți de a fi comis o infracțiune.
În Europa, statele membre ale Consiliului Europei au adoptat un sistem diferențiat de înregistrare a materialului genetic. Recomandarea nr. R(92)1, din anul 1993, conține în art. 3 următoarele prevederi: „eșantioanelor colectate pentru analize ADN și informațiile rezultate din aceste analize în scopul investigării și urmăririi faptelor penale nu trebuie să fie folosite pentru alte scopuri. Eșantioanele prelevate de la persoane vii pentru analize ADN în scopuri medicale și informațiile derivate din aceste eșantioane nu pot fi folosite pentru scopurile investigației și urmăririi faptelor penale, decât în circumstanțele prevăzute expres în legea internă”. Totodată, s-a alcătuit o listă de criterii de acreditare a laboratoarelor, în așa fel încât să se asigure integritatea științifică a analizelor, precum și securitatea și confidențialitatea datelor genetice.
Organizarea unor baze unice de date genetice prezintă următoarele avantaje:
- asigură identificarea indubitabilă a persoanelor care au creat urme în locul săvârșirii infracțiunii, a celor care uzează de acte de identitate false, precum și a celor care nu-și cunosc identitatea (atunci când, din diferite motive, identificarea dactiloscopică nu este posibilă);
- permite stabilirea faptului că mai multe infracțiuni cu autori necunoscuți au fost săvârșite de aceeași persoană, prin compararea profilurilor genetice stabilite pe baza eșantioanelor biologice ridicate cu ocazia cercetării la locul faptei;
- limitează numărul persoanelor incluse în cercul de suspecți, prin eliminarea celor cu profil genetic diferit de cel stabilit prin cercetarea probelor biologice ridicate din locul faptei;
-contribuie la clarificarea situației persoanelor dispărute, prin compararea materialului biologic recoltat de pe obiectele de folosință personală și a celui prelevat de la persoanele sau cadavrele cu identitate necunoscută.
Alte feluri de înregistrări penale
Din sistemul cartotecilor mai fac parte și alte genuri de car-toteci, de exemplu, cartoteci ale obiectelor furate sau pierdute (bijuteriile, armele, autoturismele furate ), ale falsului de monedă ori de alte valori, ale falsurilor unor opere de artă, de produse cosmetice și alimentare, de balistică judiciară, toate având ca scop identificarea obiectelor corp delict ori, cel puțin, stabilirea apartenenței de gen sau de grup a obiectului. Pentru obiectele furate se întocmesc fișe care cuprind caracterizarea obiectului, proprietarul, date cu privire la materialul din care este confecționat, cu privire la culoare, dimensiuni, greutate, seria de fabricație a articolului, diferitele semne existente pe obiect, defectele obiectului, deteriorări
Cu prilejul cercetării furturilor, păstrarea unei evidențe sistematice a obiectelor furate poate fi de mare folos. Descoperirea obiectelor furate pune la dispoziția anchetei, pe de o parte, date în vederea urmăririi și identificării infractorului, iar, pe de altă parte, permite să se repare prejudiciul cauzat prin restituirea obiectelor furate. În prezent, pe baza colaborării polițiilor naționale, în cadrul Interpol-ului sau în urma unor înțelegeri bilaterale, zonale, pe lângă laboratoarele criminalistice mai funcționează colecții de obiecte, cum sunt cele ale pneurilor de automobile, tălpilor de încălțăminte, armelor de foc, cernelurilor și vopselelor, inclusiv ale vopselelor auto, produselor de hârtie
