Identificarea biometrică

Dicționar juridic (DEX)

Biometria reprezintă o știință care se folosește de caracteristicile fiziologice (morfologice) sau comportamentale unice ale persoanelor, în scopul verificării identității acestora. Cele mai multe siteme biometrice folosesc un cârd de acces sau PIN (Personal

Identification Number) care, odată introduse într-un sistem de citire, stabilesc dacă utilizatorul este una și aceeași persoană cu proprietarul. Biometria își găsește utilizarea în aplicații comerciale (e-commerce, ATM-uri, POS-uri bancare ), în aplicații guvernamentale (card de identitate, permis de conducere, pașaport ), în aplicații medico-legale (identificarea cadavrelor) și în domeniul Criminalisticii (identificarea persoanelor suspecte, a celor dispărute sau urmărite ).

Identificarea pe baza fotografiei semnalmentelor

În prezent, fotografia semnalmentelor este cea mai utilizată metodă biometrică. Ținând cont de faptul că o serie de detalii ale feței se modifică, câteodată destul de rapid, unele echipamente folosesc pentru identificare o serie de date antropometrice, măsurabile pe o imagine bidimensională. Parametrii măsurați trebuie să fie cât mai constanți în timp. De exemplu, se recomandă măsurarea distanței dintre orbite, a grosimii nasului, a formei pomeților, a grosimii buzelor în vederea comparării cu o serie de fotografii realizate din mai multe unghiuri, unele sisteme de identificare fizionomică construiesc un model tridimensional al feței persoanei (hologramă). Compararea automată a imaginii fizionomiei cu informațiile memorate face necesară folosirea tehnicilor digitale pentru stocarea și folosirea imaginilor.

Tehnici antropometrice

Antropometria presupune măsurarea unor părți ale corpului uman în vederea reconstituirii dimensiunilor acestuia pornind de la cele câteva fragmente de schelet descoperite. După fotografia judiciară, aceasta este cea mai veche metodă biometrică folosită în cercetarea criminalistică.

Recunoașterea retinei

Acest procedeu de identificare constă în determinarea aspectului și a mărimii vaselor de sânge care provin de la nervul optic și sunt dispersate în retină. Acestea formează o adevărată hartă, care diferă de la un individ la altul. Investigația reprezintă o sursă de informații biometrice datorită celor trei proprietăți importante ale retinei: anatomia, unicitatea și topografia dispunerii vaselor sangvine. Pentru înregistrarea caracteristicilor irisului se folosește o cameră video prevăzută cu sursă de radiații infraroșii de mică intensitate, care se proiectează direct pe retină. De aceea, tehnologia de recunoaștere a retinei este încă percepută de public ca o „amenințare” asupra sănătății, deoarece investigația se face fără ochelari, ceea ce ar putea afecta ochiul. Toate aceste motive nu permit încă generalizarea acestei proceduri la nivelul dorit de autorități.

Recunoașterea irisului

Descoperită în 1987 de doi oftalmologi, Leonard Flom și Aron Safir, această metodă bazată în special pe tehnici fotografice permite prelucrarea corectă a imaginii irisului, chiar dacă persoana respectivă poartă ochelari sau lentile de contact. Recunoașterea irisului este extrem de eficientă, fiind considerată mai performantă decât recunoașterea bazată pe amprente și mult mai exactă decât amprenta ADN. Irisul are o morfologie unică și irepetabilă, care exclude posibilitatea existenței a două irisuri identice (chiar la aceeași persoană). El conține peste 400 caracteristici distincte, dintre care aproximativ 260 pot fi înregistrate și codificate după criterii matematice, cu ajutorul unui algoritm. Codul de identificare se obține cu ajutorul unor camere fotografice prevăzute cu un sistem special de captare și procesare a imaginii irisului.

Termograma facială

Termograma facială este o fotografie a temperaturii feței unei persoane. O termograma facială este obținută prin explorarea feței cu un detector sensibil la radiații infraroșii. Termograma capturează o imagine a emisiilor faciale în infraroșu, obținută numai prin metode pasive, fără a fi emise niciun fel de radiații dăunătoare. Pentru realizarea termogramei sunt folosite camere de termoviziune instalate la cca. 45 cm de persoana care trebuie recunoscută, fiind posibilă și scanarea termică a persoanelor fără ca acestea să știe că sunt verificate.