Metode criminalistice de identificare a cadavrelor necunoscute
| Comentarii |
|
În cazul cadavrelor, pot apărea transformările tipice proceselor de putrefacție, modificările determinate de intervenția autorului unui omor, care caută să distrugă sau să facă de nerecunoscut victima Totodată, probleme deosebite de identificare apar în ipoteza accidentelor, a catastrofelor, a incendiilor Toate aceste situații reclamă folosirea de metode specifice a căror elaborare reprezintă rodul unei strânse cooperări dintre Criminalistică și Medicina legală.
Tehnicile de identificare propriu-zisă sunt precedate de o serie de activități pregătitoare, care constau în: examinarea îmbrăcămintei, a încălțămintei și a obiectelor portabile; recoltarea probelor biologice și a depozitului subunghial; întocmirea formulei odontologice (dentare); amprentarea dactiloscopică; toaletarea sau restaurarea cadavrului; executarea fotografiei de semnalmente; obținerea măștii mortuare și a mulajului membrelor superioare și inferioare. Datele obținute cu acest prilej se înscriu în fișa cadavrului cu identitate necunoscută.
1. Metoda supraproiecției
Metoda supraproiecției se folosește pentru identificarea cra-niilor osoase și a cadavrelor aflate în stare avansată de descompunere. Din punct de vedere tehnic, metoda constă în compararea prin proiecție fotografică a imaginii unui craniu necunoscut cu fotografia unei persoane dispărute, în presupunerea că acest craniu i-ar fi aparținut, urmărindu-se coincidența dintre liniile de contur și caracteristicile lor anatomo-topografice.
În vederea efectuării examinării comparative, este necesară fotografierea craniului într-o poziție identică cu cea a capului din fotografia de referință, operație efectuată cu ajutorul unei aparaturi speciale ce permite poziționarea craniului sub aceleași unghiuri în care se află dispus capul dispărutului din fotografia ocazională și la aceeași scară. Cele două imagini sunt suprapuse pe un ecran, în vederea stabilirii coincidenței sau necoincidențai elementelor anatomice și antropometrice, apreciate ca puncte de reper, rezultatul fiind fixat prin fotografiere. Fotograma reprezintă, astfel, principalul mijloc de ilustrare a concluziilor expertului antropolog.
Suprapunerea electronică a imaginilor reprezintă o variantă perfecționată a supraproiecției, având la bază combinarea electronică a imaginilor craniului necunoscut și cele ale persoanei dispărute.
2. Reconstituirea fizionomiei după craniu
Acest procedeu, aplicat de toate serviciile criminalistice, a fost pus la punct, printre alții, de savantul rus M.M. Gherasimov. La noi în țară s-a ocupat de perfecționarea acesteia Cantemir Rișcuția. Din această cauză mai este denumită „metoda Ghe-rasimov-Rișcuția”. Metoda (care aparține științelor medicale) constă în reconstituirea plastică (sculpturală), grafică și computerizată a țesuturilor moi ale capului, potrivit unor standarde de grosime determinate științific. Reconstituirea sculpturală constă în aplicarea direct pe craniu a unor materiale plastice (lut) și modelarea acestora astfel încât să poată servi la identificarea persoanei. Întreaga operație se execută pe craniul cadavrului căruia se încearcă să i se determine identitatea. Rezultatele acestui gen de identificare sunt de multe ori spectaculoase, în majoritatea cazurilor asemănarea atingând gradul perfecțiunii, mai ales dacă se face o alegere potrivită a culorii părului, a pigmentului pielii, ca și a expresiei întregii figuri. Fața astfel reconstituită poate fi prezentată în vederea recunoașterii de către rude, cunoștințe apropiate, martori
3. Identificarea după resturile osoase
Identificarea după scheletul sau resturile osoase face obiectul expertizei urmelor osteologice, specifică unui domeniu denumit în literatura medico-legală „osteo-antropometrie”. Acest gen de examinări permite obținerea unor date referitoare la: natura fragmentelor osoase (umană sau animală); rasă, sex, talie, vârstă și vechime (timpul scurs de la deces sau înhumare); existența unor leziuni traumatice; caracterele individuale ale oaselor în prezent, printr-o expertiză genetică se poate determina ADN-ul mitocondrial, profilul acestuia servind la identificarea persoanei. Expertiza criminalistică osteologică este efectuată de specialistul antropolog, care este în măsură să determine dacă urmele osteologice sunt sau nu de natură umană, dacă ne aflăm în prezența unui schelet întreg sau dacă oasele aparțin mai multor persoane.
4. Identificarea după sistemul dentar și lucrările stomatologice
Această modalitate de identificare este deosebit de valoroasă datorită unor elemente specifice de individualizare pe care le prezintă, în mod natural, dantura unei persoane. La aceste particularități, trebuie adăugate și intervențiile medicale efectuate pentru întreținerea sau înlocuirea dinților. Practica demonstrează că, în situații deosebite (catastrofe, incendii, explozii, accidente, distrugerea premeditată a corpului victimei prin diverse modalități ), sistemului dentar rămâne printre foarte puținele elemente care mai pot oferi date cu privire la cadavrele descoperite. Formula odontologică se stabilește de medicul legist, care va consemna în fișa cadavrului date privitoare la: dinții lipsă, carii, proteze și alte lucrări dentare, plombe Prin expertiza odontologică este efectiv posibilă identificarea pe baza lucrărilor dentare, ceea ce presupune, desigur, concursul medicului stomatolog, care a avut în evidență persoana. În acest caz, sunt deosebit de utile și radiografiile dentare executate în timpul vieții.
5. Identificarea prin expertiza fotografiei de portret
Expertiza fotografiei de portret este frecvent folosită de organele judiciare în stabilirea identității unui cadavru, căruia i se poate face o fotografie a semnalmentelor, după efectuarea toaletei sale. La aceasta se adaugă identificarea unei persoane amnezice sau care își ascunde identitatea. În vederea comparării, se folosesc fotografii executate după regulile fotografiei de identificare, fotografii de amatori sau fotografii artistice (executate de fotografii profesioniști). Pe cât posibil, trebuie utilizate fotografiile special destinate pentru identificarea judiciară. În lipsa lor, se aleg acele fotografii care exprimă cât mai mult semnalmentele persoanei respective. Pentru comparare, este indicat să se folosească fotografii efectuate în aceeași perioadă de timp, cu aceeași poziție a subiectului, aceleași condiții de iluminare Pentru a compara fotografiile în aceleași condiții, ele se execută la aceeași scară.
În timpul comparării, trebuie să se țină seama de influența exercitată asupra caracteristicilor ce urmează a fi studiate, de poziția și înclinarea capului, de deosebirile de iluminare, precum și de alte condiții în care au fost obținute cele două grupe de fotografii comparate. Caracteristicile pe care se întemeiază concluziile trebuie să fie clar vizibile pe fotografii. Examinarea trebuie să fie completă și multilaterală. Concluzia expertului necesită a fi motivată prin referiri concrete la trăsăturile caracterizate în amănunt.
Compararea se poate face prin confruntare, juxtapunere, măsurarea valorilor unghiulare, folosirea caroiajului, proiecția punctelor comune Confruntarea constă în prezentarea alăturată a fotografiilor și evidențierea prin marcare și descriere a punctelor de coincidență sau necoincidență dintre detaliile figurii umane. Juxtapunerea se folosește pentru a ilustra continuitatea liniară a elementelor faciale din fotografii (acestea trebuie să fie executate la aceeași scară). Caroiajul (metoda rețelelor pătrate) ilustrează plasamentul diferitelor elemente faciale, cu ajutorul unor rețele de pătrate care acoperă fotografiile examinate.
