inspecţie fiscală, activitate specializată desfăşurată de organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale pentru verificarea îndeplinirii de către contribuabili a obligaţiilor ce le revin potrivit legii. I.f. are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora, sancţionarea faptelor de încălcare a legislaţiei fiscale sau, după caz, sesizarea organelor de urmărire penală. Nu intră în atribuţiile i.f. efectuarea de constatări tehnico-ştiinţifice sau orice alte verificări solicitate de organele de urmărire penală în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituţii. I.f. poate fi: a) generală (atunci când urmăreşte verificarea tuturor obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă determinată de timp); sau b) parţială (când verificarea vizează una sau mai multe obligaţii fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată). I.f. se poate efectua numai în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale. De regulă, i.f. se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit,
taxă etc. datorate la buget şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Inspecţie fiscală
