Insolvabilitate

insolvabilitate, 1. stare deficitară a patrimoniului debitorului, concretizată în depăşirea valorică a elementelor active de către elementele pasive, având drept consecinţă imposibilitatea, pentru creditorii acestuia, de a obţine, prin executare silită, plata datoriilor ajunse la scadenţă; 2. (în sensul Codului de procedură fiscală) stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează fie prin valoarea mai mică a veniturilor sau bunurilor urmăribile ale debitorului comparativ cu obligaţiile sale fiscale de plată, fie prin lipsa acestor venituri sau bunuri. 

insolvabilitate, starea în care se află o persoană juridică ale cărei disponibilităţi au o valoare mai mică decât totalitatea obligaţiilor de plată. în cazul societăţii de asigurare, i. reprezintă acea stare a societăţii de asigurare caracterizată prin una dintre următoarele situaţii:

i) incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti;

ii) scăderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumătate din limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranţă; 

iii) imposibilitatea restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare în cadrul procedurii de redresare financiară (art. 3 din Legea nr. 503/2004).

INSOLVABILITATEA, constă în imposibilitatea debitorului de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de creditori, atât din lipsa lichidităţilor cât şi a altor bunuri din care să fie satisfăcute creanţele creditorilor. Practic, pasivul (datoria) este mai mare decât activul (drepturile) patrimoniului.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Insolvabilitate