Indiviziune succesorală
| Comentarii |
|
indiviziune succesorală, 1. indiviziune generată prin efectul transmisiunii succesorale către doi sau mai mulţi moştenitori (coindivizari) şi care durează, în timp, până la împărţeala moştenirii, când încetează ca urmare a acesteia; 2. starea averii succesorale (masei succesorale) transmise unei pluralităţi de moştenitori. Sursa cea mai frecventă a i.s. este transmisiunea succesorală. Fiind o varietate a indiviziunii (privită în general), i.s. este guvernată de regulile incidente în materia indiviziunii. Nu se găsesc în i.s.: a) drepturile de creanţă şi obligaţiile corelative unor asemenea drepturi, deoarece acestea, cu excepţia acelora dintre ele care au fost declarate de către părţi indivizibile, se divid de drept între moştenitori; b) bunurile individual determinate care fac obiectul unor legate particulare, deoarece legatarii dobândesc dreptul de proprietate asupra acestora chiar de la data deschiderii succesiunii.
INDIVIZIUNE SUCCESORALĂ, stare a patrimoniului succesoral care este dobândit de mai mulţi erezi cu vocaţie universală. Nu se află în stare de indiviziune succesorală: a) drepturile de creanţă şi obligaţiile, deoarece acestea, afară de cele pe care părţile le-au declarat indivizibile se divid între moştenitori; b) bunurile individual determinate care fac obiectul unor legate cu titlu particular, deoarece legatarii dobândesc dreptul de proprietate asupra acestora chiar de la data deschiderii succesiunii. Reguli aplicabile indiviziunii succesorale: 1. fiecare coindivizar are un drept individual, absolut şi exclusiv asupra cotei-părţi ideale ce i se cuvine, având ca obiect bunurile din indiviziune; 2. nici unul dintre coindivizari nu este titular exclusiv asupra vreunui bun sau bunurilor indivize privite în materialitatea lor. Indiviziunea succesorală încetează prin partaj. Acţiunea de partaj succesoral este imprescriptibilă.
