instituţie permanentă de arbitraj, organizaţie specializată, cu caracter permanent, care îşi exercită atribuţiile jurisdicţionale neîntrerupt, ori de câte ori este sesizată cu soluţionarea unor litigii şi care funcţionează după un set de reguli prestabilite, proprii acestei instituţii (regulament de organizare şi funcţionare şi norme de procedură arbitrală) în cadrul unor asociaţii profesionale ale comercianţilor ori pe lângă camerele de comerţ şi industrie regionale, naţionale sau internaţionale. Astfel, pentru ca o instituţie să fie calificată drept i.p.a. trebuie să îndeplinească anumite condiţii: a) să aibă în obiectul său de activitate organizarea arbitrajului privat voluntar; b) să aibă o structură organizatorică prestabilită, cu activitate continuă, o conducere proprie şi personal, precum şi o bază materială corespunzătoare; c) să aibă propria listă de arbitri, părţile putând să-şi desemneze arbitrul, în principiu, doar dintre persoanele înscrise pe această listă; d) să aibă un regulament propriu de organizare şi funcţionare, precum şi reguli de procedură arbitrală. Principalele instituţii cu atribuţii în organizarea arbitrajului în România sunt comisiile de arbitraj de pe lângă camerele de comerţ şi industrie judeţene, precum şi Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti. Cu o sferă a competenţei materiale mai restrânse, putem menţiona şi Comisia centrală de arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, competentă să soluţioneze litigiile apărute între furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice şi casele de asigurări de sănătate.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Instituţie permanentă de arbitraj
