Interdicţie judecătorească
| Comentarii |
|
interdicţie judecătorească, instituţie juridică urmărind ca finalitate ocrotirea persoanei fizice incapabile, care, din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale, este lipsită de discernământul necesar pentru a se putea îngriji singură de interesele proprii. I.j. se realizează prin:
a) declararea celui în cauză ca interzis sau pus sub interdicţie, prin hotărâre judecătorească definitivă pronunţată de către instanţa civilă competentă, conform unei proceduri legale speciale, denumite procedura de punere sub interdicţie;
b) punerea interzisului sub tutelă;
c) organizarea, cu referire la persoana interzisului, a unei supravegheri medicale permanente potrivit cu normativele stabilite în acest scop de Ministerul Sănătăţii. Până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie, dacă este nevoie, autoritatea tutelară poate numi un curator pentru reprezentarea şi îngrijirea celui a cărui interdicţie a fost cerută şi pentru administrarea bunurilor acestuia. Persoana pusă sub i.j. este lipsită de capacitate de exerciţiu prin efectul hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus această măsură. Incapacitatea acestei persoane este opozabilă faţă de terţi de la data transcrierii hotărârii definitive de punere sub interdicţie, în registrul special desemnat acestui scop de la instanţa locului unde a fost înregistrat actul de naştere al celui în cauză.
Punerea sub i.j. încetează prin:
a) ridicarea acestei măsuri prin hotărâre judecătorească, atunci când cauza care a legitimat punerea sub interdicţie a încetat;
b) moartea sau declararea judecătorească a morţii interzisului [sin. interdicţie judiciară].
