interes judiciar, condiţie necesară pentru ca o persoană fizică sau juridică să dobândească calitatea de parte într-un proces civil. Condiţia interesului se concretizează în folosul material ori moral pe care l-ar putea obţine oricare dintre părţi de pe urma activităţii judiciare pe care intenţionează să o desfăşoare. Activitatea procesuală nu poate fi declanşată şi întreţinută fără justificarea unui i.j. de către persoana care solicită protecţia organelor de justiţie. I.j. reprezintă o entitate juridică distinctă faţă de interesul ocrotit de lege (dreptul subiectiv); el este o condiţie de ordin subiectiv care se analizează, de regulă, atât în persoana reclamantului, cât şi a pârâtului. Condiţia i.j. are un caracter general, în sensul că îndeplinirea acesteia se impune nu doar cu prilejul promovării acţiunii civile, ci pentru îndeplinirea oricărui act procedural, în orice fază a procesului civil. I.j. urmează să fie justificat, cu prilejul promovării acţiunii, de către reclamant; dacă pârâtul solicită probe, invocă excepţii sau formulează anumite cereri, el trebuie să-şi justifice interesul de a proceda astfel. Părţile nu pot invoca în procesul civil un interes oarecare, ci trebuie să justifice: a) un interes legitim, adică în deplină conformitate cu ordinea de drept şi cu regulile de convieţuire socială; i.j. presupune ca demersurile făcute în faţa organelor de justiţie să se bazeze pe adevăr, adică să vizeze, în ultimă analiză, un raport social recunoscut de lege; i.j. este prezent şi în acele acţiuni prin care nu se urmăreşte în mod direct valorificarea unor drepturi subiective (acţiunile posesorii, cererile pentru asigurarea dovezilor, acţiunile în constatare negative etc.); b) un interes personal, adică propriu celui ce promovează acţiunea civilă sau îndeplineşte un act procedural; în dreptul modern, regula caracterului personal al i.j. nu are un caracter absolut; îmbinarea strânsă a intereselor generale cu cele personale justifică promovarea acţiunii civile şi de alte persoane sau organe decât cele care sunt sau pretind a fi titulare ale unui drept subiectiv; aşa este cazul acţiunilor pentru promovarea cărora legea recunoaşte o legitimare procesuală extraordinară; în asemenea împrejurări, i.j. subzistă sub forma unui interes social, iar nu a unuia strict personal; c) un interes născut şi actual, adică un interes care se află în fiinţă la data promovării acţiunii civile şi pe tot timpul exercitării acesteia; de regulă, i.j. se consideră că există şi a devenit actual din momentul încălcării unui drept subiectiv; practic însă, i.j. poate deveni actual fără ca dreptul subiectiv să fi dobândit acest caracter; o asemenea situaţie poate să apară atunci când legea permite promovarea acţiunii civile, deşi dreptul nu a devenit actual [v. şi actualitatea dreptului].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Interes judiciar
