Interpretarea contractului colectiv de muncă
| Comentarii |
|
interpretarea contractului colectiv de muncă, în literatura juridică a fost definită ca „operația prin care se determină înțelesul exact al clauzelor acestor contracte prin cercetarea manifestării de voință a celor două părți în strânsă corelație cu voința lor internă”.
Pe parcursul executării contractelor colective de muncă pot apărea neclarități sau incidente cu privire la interpretarea clauzelor contractuale. Or, Codul muncii și Legea nr. 62/2011 nu se pronunță în materia interpretării clauzelor contractelor colective de muncă. În acest context, interpretarea contractelor colective de muncă se va face conform dreptului comun, respectându-se particularitățile care intervin în cazul interpretării contractelor colective.
Cu titlu de exemplu, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 11 din 19 septembrie 2011, respectiv un recurs în interesul legii, și-a declinat competența în materia interpretării clauzelor contractelor colective de muncă, stabilind în cuprinsul deciziei următoarele: „Actul de sesizare al Colegiului de conducere al Curții de Apel Bacău nu întrunește cerințele legale, fiind inadmisibil, întrucât vizează interpretarea și aplicarea unitară a unor clauze din contractele colective de muncă și nu se referă la interpretarea și aplicarea unitară a unor prevederi legale, care pot constitui obiectul recursului în interesul legii".
În doctrina de drept civil, s-a afirmat că legiuitorul a rămas consecvent interpretării subiective a contractului. Această categorie de interpretare „intervine atunci când contractul sau clauzele sale sunt obscure, confuze sau chiar contradictorii; în aceste situații judecătorul cercetează voința comună a părților”. O primă posibilitate de interpretare a clauzelor contractuale este lăsată la latitudinea părților. O a doua posibilitate de interpretare intervine în cazul în care părțile nu se înțeleg în a interpreta clauzele contractelor colective de muncă, în această situație fiind incidente regulile generale de interpretare stabilite de Codul civil.
Codul Civil a consacrat sediul juridic al interpretării clauzelor contractuale la art. 1266-1269, stabilind regulile generale de interpretare. Astfel, interpretarea dispozițiilor contractuale se face după voința părților, iar nu după sensul literal al termenilor. Se va lua în considerare scopul urmărit de părți la momentul încheierii contractelor, modul în care s-au purtat negocierile înainte de încheierea contractului, practicile agreate în comun de către părți și comportamentul lor după încheierea contractului. O altă regulă de interpretare, stabilită la art. 1267 C. civ., este interpretarea sistematică, conform căreia clauzele contractuale se interpretează unele prin altele, stabilindu-se înțelesul lor prin raportare la interpretarea contractului în ansamblul său.
Cu privire la clauzele îndoielnice, în art. 1268 C. civ. sunt stabilite următoarele reguli de interpretare:
- clauzele care au mai multe înțelesuri se vor interpreta conform înțelesului concordant cu natura și obiectul contractului;
- clauzele îndoielnice se vor interpreta luându-se în considerare natura contractului, împrejurările în care a fost încheiat contractul, modul în care părțile au interpretat contractul înainte de intervenirea neconcordanțelor de interpretare, sensul atribuit în general clauzelor care sunt supuse interpretării și de uzanțe.
O altă regulă esențială de interpretare este cea conform căreia clauzele contractuale se interpretează în sensul în care produc efecte juridice și nu în vreun sens în care nu ar produce efecte juridice. În cazul în care termenii folosiți au un caracter general, contractul se interpretează în consens cu obiectul (lucrul) pentru care a fost încheiat. Codul civil prevede în art. 1268 alin. (5) că în cazul în care contractul cuprinde clauze care sunt inserate în sensul de a exemplifica și înlătura orice îndoială asupra aplicării respectivului contract la cazuri particulare, acest fapt nu va îngrădi aplicarea contractului pentru alte cazuri care nu au fost expres prevăzute. S-a afirmat că natura contractului este un factor determinant în interpretarea contractelor, în special pentru instanțele care sunt investite pentru a se pronunța cu privire la aceasta.
Articolul 1269 alin. (1) C. civ. stabilește că, în cazul în care după aplicarea regulilor de interpretare conținutul contractului rămâne neclar, contractul se va interpreta în favoarea celui ce se obligă. Se acceptă că, în cazul contractului colectiv de muncă, dacă după procedurile de interpretare nu reiese în mod clar modul de aplicabilitate a clauzelor contractuale, acestea se vor interpreta în favoarea salariaților, deoarece acest sens de interpretare con-sonează cu principiile legislației muncii. Dar interpretarea contractelor colective de muncă nu trebuie să fie făcută în scopul de a avantaja în mod unilateral salariații, ci de a restabili echitatea urmărită de părți la momentul încheierii contractului colectiv de muncă.
Pentru a se stabili echitatea în cadrul relațiilor colective, angajatorul are dreptul de a se adresa instanței și de a cere o interpretare judecătorească a clauzelor contractuale în cazul în care s-ar simți lezat de interpretarea dată în favoarea salariaților. În acest context, intervine posibilitatea de interpretare a clauzelor contractelor colective de muncă, respectiv prin intermediul instanței de judecată. Interpretarea pe care instanța o va acorda clauzelor contractuale are caracter obligatoriu, urmând să fie respectată de către părți.
A se ține seama de principiul bunei-credințe constituie un argument în plus pentru interpretarea contractelor colective de muncă. Tribunalul Ialomița, învestit prin cererea nr. 2227/98/2012 din 13 iunie 2012, prin care salariații solicitau plata a 7 salarii compensatorii de la unitatea care s-a desființat din cauza concedierii colective, deși au fost reangajați a doua zi la noua unitate beneficiind de toate drepturile legale, în interpretarea contractului colectiv de muncă a statuat următoarele: „Instanța, făcând aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate la împrejurările de fapt ale speței, rezultă că în cauză reclamanții înțeleg să invoce obligații decurgând din Contractul Colectiv de Muncă, ce vizează asigurarea unei protecții sociale a acestora în cazul intervenirii concedierii colective prin asigurarea unor plăți salariale compensatorii menite să acopere eventualele prejudicii suferite de cei asupra cărora se aplică concedierea colectivă. Rezultă așadar că rațiunea acordării plăților compensatorii rezidă în acoperirea eventualelor prejudicii suferite de salariați în cazul concedierii colective, condiție care în cazul de față nu este îndeplinită din moment ce, potrivit deciziilor aflate la dosarul cauzei, contractele individuale de muncă ale acestora au fost desfăcute la data de 29 decembrie 2011, iar reangajarea lor s-a făcut pe data de 30 decembrie 2011. De altfel, există un principiu potrivit cu care interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, și principiul bunei-credințe în exercitarea drepturilor și obligațiilor civile. Așadar, pentru aceste considerente, tribunalul consideră că cererea recla-manților nu este întemeiată".
muncă. Prevederile contractului colectiv de muncă rămân valabile cu atât mai mult, cu cât, în practică, de multe ori nu se schimbă și locul muncii, salariații rămânând în același loc de muncă, fiind doar sub conducerea unui nou angajator.
În situația pierderii autonomiei întreprinderii sau a unității, salariații transferați pot fi reprezentați de reprezentanții salariaților din întreprinderea cesionarului. Acest fapt nu se realizează fără acordul prealabil al salariaților transferați. Chiar dacă legiuitorul face referire la faptul că salariații transferați pot fi reprezentați de „reprezentanții salariaților din întreprinderea cesionarului”, conform accepțiunii terminologice a acestei legi, în categoria reprezentanților salariaților intră și organizațiile sindicale.
Dacă întreprinderea sau unitatea își păstrează autonomia, reprezentanții salariaților supuși transferului își mențin statutul, cu obligația respectării condițiilor de reprezentativitate. În cazul în care nu îndeplinesc condițiile de reprezentativitate, salariații își vor alege alți reprezentanți, conform legii. Reprezentanții salariaților beneficiază în continuare de măsuri de protecție, chiar dacă mandatul lor încetează ca urmare a transferului.
