Modalități de invocare a uzucapiunii
| Comentarii |
|
modalități de invocare a uzucapiunii, uzucapiunea poate fi invocată pe cale de acțiune (caz în care posesorul care pretinde că s-a împlinit termenul de prescripție achi-zitivă va putea cere, pe calea acțiunii în constatare, dobândirea prin uzucapiune a dreptului real respectiv) și pe cale de excepție (în cadrul acțiunii în revendicare introduse împotriva posesorului), în ambele cazuri, instanța de judecată va da o hotărâre care ține loc de titlu de proprietate al uzucapantului.
Cât privește momentul de la care poate fi invocată uzucapiunea, acesta este ziua următoare celei în care se împlinește termenul defipt de lege. De la acest moment, uzucapiunea poate fi invocată oricând, cu mențiunea că, în cazul în care împotriva posesorului se îndreaptă acțiunea în revendicare a proprietarului cu titlu, neinvocarea uzucapiunii până la pronunțarea hotărârii în apel atrage decăderea posesorului din dreptul de o mai invoca, în raport cu revendicantul.
În trecut, conform art. 1841 C. civ., în materie civilă, judecătorii nu pot aplica prescripția dacă cel interesat nu va fi invocat acest mijloc’. Prin urmare, spre deosebire de prescripția extinctivă, așa cum era reglementată prin Decretul-lege nr. 167/1958, uzucapiunea reglementată de Codul civil din 1864 nu poate fi invocată de instanță din oficiu, căci art. 1841, după modelul său francez, o interzice. Uzucapiunea nu își produce efectele din oficiu, ci trebuie invocată de cel interesat. Deci, prin împlinirea termenului de uzucapiune nu va rezulta uzucapiunea, ci pentru aceasta este nevoie de invocarea ei, exprimarea art. 1890 C. civ. fiind defectuoasă când menționează că acțiunile „se vor prescrie prin 30 de ani, căci după acest termen ele nu vor fi „prescrise’, ci numai „prescriptibile".
S-a spus că, în momentul în care sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege pentru ca posesia să fie calificată ca uzucapiune, se naște doar dreptul potestativ al uzucapantului de a invoca dobândirea unui anumit drept real principal. Efectul achizitiv al uzucapiunii nu se produce de drept. Pentru ca acest efect să se producă este necesar ca uzucapiunea să fie invocată de persoana interesată, adică de uzucapant, în mod direct sau prin reprezentant, de creditorii chirografari sau de alte persoane cărora legea le conferă legitimitatea procesuală activă.
Deși s-a arătat că ar fi posibilă și exercitarea pozitivă extrajudiciară a dreptului de opțiune cu privire la uzucapiune, printr-un act juridic unilateral expres în sensul invocării uzucapiunii, se recunoaște însă că un astfel de act juridic unilateral nu poate să facă dovada îndeplinirii condițiilor necesare pentru nașterea dreptului și că o astfel de dovadă se produce numai pe cale judiciară.
În concluzie, în sistemul Codului civil din 1864, este exclusă recunoașterea dobândirii unui drept real prin efectul uzucapiunii altfel decât într-o procedură judiciară contencioasă. Caracterul contencios al procedurii aplicabile cererii de uzucapiune rezultă din profilul juridic al instituției, așa cum a fost reglementată de Co
dul civil din 1864, rolul ei primordial fiind acela de a dovedi (iar nu de a constitui) dreptul de proprietate.
Recent, s-au exprimat opinii potrivit cărora, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, conform principiului imediatei aplicări a normelor de drept procesual civil, cererile privind uzucapiunea reglementată de Codul civil din 1864 vor trebui judecate potrivit procedurii speciale instituite de art. 1049-1052 NCPC, întrucât aceste dispoziții se aplică, conform art. 1049 NCPC, „oricăror cereri de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii”.
Principiul imediatei aplicări a normelor de drept procesual civil nu justifică aplicarea procedurii speciale prevăzute de art. 1049-1052 NCPC cererilor de uzucapiune întemeiate pe Codul civil din 1864, întrucât, conform prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, condițiile de invocare, ca și efectele uzucapiunii reglementate de Codul civil din 1864 rămân supuse acestei legi. Or, procedura specială menționată, corelată cu dispozițiile art. 930 NCC, în a căror aplicare a fost adoptată, se referă la condiția de producere a efectelor uzucapiunii constând în urmarea procedurii de înscriere a dreptului dobândit prin uzucapiune în cartea funciară și la efectul constitutiv al acestei înscrieri, aspecte care nu sunt strict procesuale, ci privesc condițiile de invocare și efectele uzucapiunii. Prin urmare, procedura specială reglementată de noul Cod de procedură civilă nu este compatibilă cu aplicarea dispozițiilor de drept material în materie de uzucapiune din vechiul Cod civil. În același sens, trebuie menționate dispozițiile art. 1052 alin. (2) NCPC, conform cărora „în toate cazurile, registratorul de carte funciară nu va putea dispune înscrierea dreptului, în teme
iul uzucapiunii, dacă acesta a fost intabulat sau înscris provizoriu în folosul unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune; în cazul în care s-a făcut numai o notare, se va putea dispune înscrierea dreptului, fără ca înscrierea să fie opozabilă celui care a cerut notarea", a căror aplicare în cazul uzucapiunii reglementate de Codul civil din 1864 ar contraveni, de asemenea, condițiilor de invocare a uzucapiunii, care, conform legii vechi, nu este împiedicată de înscrierea dreptului în cartea funciară în folosul unei terțe persoane.
În aceste condiții, considerăm nepotrivită interpretarea dată dispozițiilor art. 1049 NCPC, în sensul că voința legiuitorului a fost aceea de a aplica noua procedură specială și uzucapiunilor începute sub imperiul Codului civil din 1864.
Aplicarea procedurii speciale, care îmbină normele de procedură cu cele de drept material care se regăsesc în noul cod civil (art. 930), în sensul mai sus arătat, nu este compatibilă cu instituția juridică a uzucapiunii reglementate de Codul civil din 1864. Aplicarea procedurii reglementate de noul Cod de procedură civilă uzucapiunilor supuse vechiului Cod civil ar însemna o modificare a regimului juridic al instituției care este exclusă de dispozițiile de drept intertemporal cuprinse în Legea nr. 71/2011, conform cărora uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a noului Cod civil rămân în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Pe de altă parte, o astfel de modificare ar crea o lex tertia, prin combinarea elementelor prevăzute de legea veche, respectiv de legea nouă, contrară principiului aplicării unei singure legi, principiu de la care nu s-a derogat prin dispozițiile de drept tranzitoriu cuprinse în Legea nr. 71/2011.
Dispozițiile speciale din noul Cod de procedură civilă sunt destinate a fi aplicate uzucapiunii extratabulare reglementate de noul Cod civil. Ele se vor aplica și uzucapiunii extratabulare reglemen-
tate de Decretul-lege nr. 115/1938, constituind o formă modernă a procedurii prevăzute de art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938, conformată întru totul condițiilor de drept material ale instituției.
