Obligaţiile factorului în contractul de factoring
| Comentarii |
|
obligaţiile factorului în contractul de factoring,
în sarcina factorului sunt puse obligaţia de plată a facturilor acceptate, finanţarea aderentului, suportarea riscului de neplată de către debitorii cedaţi şi încasarea creanţelor de la aceştia. Obligaţiile factorului variază, în principal, în raport de obiectul factoringului, care constă din finanţarea, urmărirea creanţelor şi prezervarea contra riscului de credit.
1. Finanţarea prin plata către aderent a preţului facturilor acceptate
Finanţarea prin plata către aderent a preţului facturilor acceptate, în temeiul contractului de factoring, reprezintă principala obligaţie a factorului, mai ales în situaţia în care s-a realizat transferul creanţelor. Plata facturilor se va face la preţul şi în modalitatea convenită cu aderentul. Contractul de factoring, fiind sinalagmatic, în lipsa unei menţiuni exprese, avansarea sumelor de bani se va face concomitent cu primirea facturilor de către factor.
Ca modalitate practică, factorul plăteşte aderentului prin alimentarea unui cont curent, deschis pe numele aderentului, cu întreaga sumă convenită, la momentul preluării creanţelor. Deci, prin tehnica factoringului, factorul realizează finanţarea
aderentului prin aceea că aderentul este creditat cu sume de bani, deşi facturile transmise nu sunt scadente. în concret, finanţarea cuprinde perioada dintre primirea facturilor şi plata acestora de către factor şi momentul scadenţei şi încasarea efectivă a creanţelor de la debitorul cedat. Practic, finanţarea constă în achitarea preţului pe care părţile s-au înţeles ca factorul să-l plătească aderentului pentru fiecare factură cesionată.
2. Suportarea riscului de neplată a debitorului cedat
Suportarea riscului de neplată a debitorului cedat reprezintă o altă obligaţie principală a factorului, care îşi are fundamentul în transmiterea proprietăţii creanţelor, prin vânzare. Cumpărând creanţele, factorul devine proprietarul lor şi va beneficia de toate garanţiile ce le însoţesc, dar va suporta şi consecinţele încasării cu întârziere sau a neplăţii lor de către debitorii cedaţi. Mai exact, factorul va suporta riscul neexecutării sau executării necorespunzătoare (plata întârziată, plata parţială etc.) a obligaţiei de plată a creanţelor de către debitorii cedaţi. în virtutea aceluiaşi principiu, derivat din calitatea de proprietar al creanţelor, factorul va suporta şi riscul insolventei debitorilor cedati.
Am făcut precizări în rândurile anterioare că factorul se poate dispensa de această obligaţie şi ea poate fi pusă în sarcina aderentului, dar, pentru aceasta, este necesară o clauză expresă în contractul de factoring.
Pentru a opera regula de mai sus, în sensul suportării riscului de neplată de către factor, este necesar ca aderentul să-şi fi executat întocmai şi cu bună-cre-dinţă propriile obligaţii faţă de debitor, astfel cum s-a stipulat în contractul ce reglementează raporturile dintre aderent şi debitor, ce au generat creanţele.
3. încasarea creanţelor de la debitorii cedaţi
încasarea creanţelor de la debitorii cedaţi este obligaţia ce era consacrată şi de legea română, exprimată prin formularea „urmărirea creanţelor şi prezervarea contra riscurilor de credit”.
Obligaţia de încasare a sumelor aferente facturilor este mai accentuată în ipoteza factoringului la scadenţă, adică atunci când părţile convin că plata preţului se va face pe măsura încasării creanţelor de la debitor la scadenţa acestora. în această formă a factoringului, factorul va trebui să urmărească creanţele şi să le
încaseze la data exigibilităţii lor. Exigibilitatea rezultă din însăşi facturile acceptate sau dintr-un alt înscris convenit de aderent cu debitorul cedat şi transmis factorului.
Factoringul la scadenţă se poate înfăţişa sub două forme, prima potrivit căreia plata să se facă la scadenţa facturilor, indiferent dacă s-au încasat sau nu de la debitorul cedat şi a doua, pe lângă scadenţă, plata să fie condiţionată şi de încasarea creanţelor corespunzătoare. în această din urmă situaţie, când plata factoringului este condiţionată de împlinirea scadenţei şi dublată de executarea creanţei de către debitorul cedat, aderentul este cel care suportă riscul de neplată şi al insolventei debitorului.
Se impune a fi reţinut că, întrucât factoringul nu se bucură de o reglementare legală expresă, în virtutea principiului libertăţii contractuale, părţile vor putea stabili şi alte obligaţii.
