Raporturile debitorului cedat cu părţile în contractul de factoring
| Comentarii |
|
raporturile debitorului cedat cu părţile în contractul de factoring, 1. Raporturile dintre debitorul cedat şi aderent 2. Raporturile dintre debitorul cedat şi societatea de factoring
Deşi participă la mecanismul factoringului, debitorul cedat nu este parte în contractul de factoring. Cu toate acestea, anumite efecte juridice ale contractului se răsfrâng şi asupra debitorului cedat. în ceea ce priveşte aderentul, acesta nu va mai putea solicita plata facturilor de la debitor, iar debitorul, după primirea notificării, va face plata valabilă exclusiv societăţii de factoring. Aşadar, în temeiul contractului de factoring, vom avea anumite raporturi între debitor şi aderent şi anumite raporturi între debitor şi factor.
1. Raporturile dintre debitorul cedat şi aderent
încheierea contractului de factoring transferă obligaţia de plată a debitorului cedat de la aderent către societatea de factoring. Transferul obligaţiei de plată se realizează din momentul acceptării sau primirii notificării de către debitorul cedat. Din acest moment, debitorul este obligat să facă plata sumelor consemnate în facturi doar societăţii de factoring.
2. Raporturile dintre debitorul cedat şi societatea de factoring
Aceste raporturi se caracterizează, în principal, prin obligaţia de plată a debitorului direct în mâinile factorului, prin acţiunea ce o are acesta din urmă împotriva debitorului pentru valorificarea creanţei şi prin invocarea excepţiilor pe care le poate opune factorului.
a. Plata creanţelor de către debitor direct factorului se va realiza din momentul
primirii notificării sau a acceptării plăţii de către debitorul cedat. De remarcat că, aşa cum transmiterea creanţelor către factor rămâne fără efect sub aspectul exigibilităţii, tot astfel, primirea notificării sau acceptarea cesiunii nu are nicio consecinţă asupra scadenţei. Mai precis, debitorul cedat va plăti factorului nu în momentul primirii notificării sau acceptării cesiunii, ci la data la care creanţele vor deveni exigibile, astfel cum s-a statuat în raporturile iniţiale dintre debitor şi aderent.
b. Fiind titularul creanţelor, în temeiul contractului de factoring, factorul are acţiune directă împotriva debitorului cedat, pentru cazul în care acesta refuză plata facturilor. Prin urmare, deşi nu este parte în contractul de factoring, debitorul poate fi acţionat în judecată de către factor în cazul în care refuză plata. Aceasta întrucât, aşa cum s-a mai arătat, transmiterea creanţelor operează şi transferul accesoriilor acestora: garanţiile reale mobiliare, garanţiile reale imobiliare, garanţiile personale, inclusiv dreptul de acţiune împotriva debitorului.
c. în acţiunea de recuperare a creanţelor, intentată de societatea de factoring, debitorul poate invoca toate excepţiile şi formula apărările pe care le avea împotriva aderentului. în concret, debitorul poate opune factorului excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a stingerii datoriei prin plată, anterior notificării, a compensaţiei, intervenită anterior cesiunii creanţei etc.
Tot astfel, debitorul se poate apăra prin invocarea exceptio non adimpleti con-tractus, adică prin refuzarea plăţii pe motiv că nici aderentul nu şi-a executat propria obligaţie de predare a mărfurilor, de prestare a serviciilor, executare de lucrări sau şi le-a executat în mod necorespunzător, adică peste termenul convenit sau sub standardele prevăzute în contractul cu aderentul etc. Este evident că, dacă debitorul a făcut anumite plăţi factorului şi sunt îndeplinite condiţiile excepţiei de neexecutare a contractului de către aderent, debitorului trebuie să i se recunoască o acţiune în repetiţiune împotriva factorului.
Transmiterea creanţelor societăţii de factoring, prin intermediul contractului, nu produce efecte nici în privinţa prescripţiei extinctive. Momentul curgerii prescripţiei şi, implicit, al naşterii dreptului la acţiune, va fi cel stabilit în raporturile iniţiale dintre debitor şi aderent, fără ca transferul creanţelor sau primirea notificării ori acceptarea cesiunii de către debitor să schimbe cursul prescripţiei. Acceptarea cesiunii nu are valoarea recunoaşterii creanţei de către debitor pentru a fi întreruptivă de prescripţie, ci doar a luării la cunoştinţă despre schimbarea creditorului.
