Obligaţiile francizorului în contractul de franciză
| Comentarii |
|
obligaţiile francizorului, 1. Transmiterea know-how-ului 2. Transmiterea dreptului de utilizare a semnelor distinctive ale francizorului 3. Asistenţa tehnică şi/sau comercială 4. Obligaţia de aprovizionare 5. Exclusivitatea teritorială
în literatura de specialitate s-a afirmat că în sarcina francizorului sunt puse următoarele obligaţii: transmiterea know-how-ului, transmiterea dreptului de utilizare a semnelor distinctive ale francizorului, asistenţa tehnică şi/sau comercială, aprovizionarea beneficiarului şi garanţia exclusivităţii teritoriale.
1. Transmiterea know-how-ului
Se susţine că transmiterea know-how-ului este o condiţie esenţială a contractului de franciză şi constituie o obligaţie continuă, în sensul că know-how-ul, fiind perfectibil, francizorul va trebui să comunice beneficiarului toate îmbunătăţirile şi dezvoltările aduse.
Pentru a putea forma obiect al francizei, know-how-ul trebuie să aparţină francizorului, să fie transmisibil şi să reprezinte un ansamblu de cunoştinţe noi, aplicabile industrial, nebrevetate, verificate, nedezvăluite public, probate de francizor în afacerea proprie şi constituind reţeta pentru reuşita afacerii. Transmiterea know-how-ului presupune şi acordarea unei asistenţe care să permită beneficiarului însuşirea acestuia.
Informaţiile care alcătuiesc conţinutul know-how-ului sunt transmise, de regulă, într-un document separat (manual, carnet de instrucţiuni, ghid de operaţiuni, caiet tehnic etc.).
2. Transmiterea dreptului de utilizare a semnelor distinctive ale francizorului
Aceasta este necesară pentru atragerea clientelei. Semnele distinctive aparţin fondului de comerţ al francizorului şi cele mai importante sunt firma, emblema şi marca. în doctrina de specialitate, inspirată din jurisprudenţa europeană în materie, se susţine că transmiterea dreptului de folosinţă asupra semnelor de atragere a clientelei este de esenţa contractului de franciză.
Beneficiarul dobândeşte doar un drept de folosinţă asupra acestor elemente, ele nu se desprind de fondul de comerţ al francizorului, nu intră în fondul de comerţ al beneficiarului, drept urmare, beneficiarul nu le poate modifica, înstrăina altor persoane şi nici nu vor putea fi utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute în contract. în schimb, beneficiarul rămâne titularul propriilor semne distinctive, asupra cărora păstrează dispoziţia deplină şi exclusivă, fără a le identifica cu ale francizorului.
3. Asistenţa tehnică şi/sau comercială
Este obligaţia în temeiul căreia francizorul trebuie să sprijine în permanenţă beneficiarul şi poate consta în: pregătirea personalului, instruirea în vederea exploatării know-how-ului, supravegherea pentru respectarea omogenităţii reţelei de franciză etc. în doctrină s-a arătat că asistenţa tehnică şi comercială este inseparabil legată de know-how-ul comunicat, dar în acelaşi timp, nu se identifică cu
aceasta, nu este o parte integrantă a know-how-ului. Asistenţa acordată este calea şi suportul concret de transmitere a know-how-ului, fiind formată dintr-un ansamblu de operaţiuni specifice, menite să formeze cadrul unei bune exploatări a know-how-ului, dar şi a însemnelor de atragere a clientelei.
O.G. nr. 52/1997 prevede în mod expres, în art. 4, că francizorul asigură beneficiarilor săi o pregătire iniţială, precum şi asistenţa comercială/tehnică permanentă, pe toată durata existenţei drepturilor contractuale. Tot astfel, în art. 1 lit. b, se prevede că francizorul va asigura beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate.
Asistenţa, indiferent sub forma în care se înfăţişează, este permanentă, începe în momentul implementării afacerii prin iniţierea beneficiarului şi instruirea personalului acestuia, continuând până la încetarea raporturilor contractuale.
4. Obligaţia de aprovizionare
Obligaţia de aprovizionare este întâlnită mai ales în cadrul francizei de distribuţie.
5. Exclusivitatea teritorială
Asigurarea exclusivităţii teritoriale este o obligaţie a francizorului menită să-l protejeze pe beneficiar. In temeiul acestei obligaţii, francizorul nu va putea nici să desfăşoare el franciza în raza teritorială pentru care a acordat exclusivitate beneficiarului şi nici să transmită dreptul de a exploata afacerea în regim de franciză altui beneficiar. Exclusivitatea se justifică pe principiile care guvernează franciza din punct de vedere financiar, în temeiul cărora, aşa cum chiar O.G. nr. 52/1997 prevede, beneficiarul va trebui să-şi amortizeze investiţia făcută. Aşa fiind, este cert că dacă însuşi francizorul deschide aceeaşi franciză în zona de acţiune a beneficiarului sau transmite acest drept şi altor persoane (beneficiari), şansele de recuperare a cheltuielilor făcute de beneficiarul iniţial sunt serios compromise.
O.G. nr. 52/1997 reglementează câteva principii după care se va concepe şi aplica clauza de exclusivitate a contractului. Aceste reguli sunt înfăţişate în art. 9, potrivit căruia, în cazul în care francizorul propune semnarea unui contract de exclusivitate, vor fi respectate următoarele reguli:
- dacă este încasată o taxă de intrare în reţeaua de franciză la semnarea contractului de franciză, suma privind drepturile de exclusivitate, prevăzută în contract, este proporţională cu taxa de intrare şi se adaugă acesteia;
- în lipsa taxei de intrare, modalităţile de rambursare a taxei de exclusivitate sunt precizate în cazul rezilierii contractului de franciză;
- taxa de exclusivitate poate fi destinată pentru a acoperi o parte a cheltuielilor necesare implementării francizei şi/sau pentru a delimita zona şi/sau pentru know-how-ul transmis;
- contractul de exclusivitate trebuie să prevadă o clauză de reziliere, convenabilă ambelor părţi;
- durata este determinată în funcţie de caracteristicile proprii fiecărei francize.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Obligaţiile francizorului în contractul de franciză
