Obligaţiile constituitorului în contractul de fiducie
| Comentarii |
|
obligaţiile constituitorului în contractul de fiducie, 1. Transferarea drepturilor şi suportarea cheltuielilor legate de această operaţiune 2. Plata remuneraţiei fiduciarului
Noul cod civil nu instituie vreo obligaţie expresă în sarcina constituitorului, aşa cum face în ceea ce-l priveşte pe fiduciar, dar cu toate acestea, din chiar definiţia legală a fiduciei dată de art. 773, precum şi din economia normelor relative la fiducie se desprind anumite obligaţii şi în sarcina constituitorului.
1. Transferarea drepturilor şi suportarea cheltuielilor legate de această operaţiune
Aşa cum s-a văzut, în acord cu textul art. 773 Noul Cod Civil, constituitorul transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi către unul sau mai mulţi fiduciari. Prin urmare, pentru naşterea operaţiunii de fiducie, constituitorul este obligat să se preocupe de transferul drepturilor ce alcătuiesc patrimoniul fiduciar de la el către fiduciar.
Legea nu prevede cine suportă costurile generate de realizarea transferurilor asupra drepturilor ce constituie obiectul fiduciei, ceea ce ne trimite la contractul de fiducie. în concret, părţile vor trebui să stabilească persoana în sarcina căreia vor cădea aceste cheltuieli. în lipsă de stipulaţie în contract, credem că trebuie să distingem în raport de persoanele în folosul cărora se face fiducia. Dacă fiducia se face în folosul constituitorului, atunci acesta este obligat la cheltuielile legate de transferul drepturilor, iar dacă fiducia este în folosul ambelor părţi, a constituitorului şi a fiduciarului, cheltuielile vor fi suportate de ambele sau toate părţile contractante, proporţional cu cota de beneficiu din fiducie. Când beneficiarul fiduciei este un terţ, suntem de părere că astfel de cheltuieli nu pot fi puse în sarcina lui pentru simplul motiv că, nefiind parte în contract, el nu se obligă la nimic în legătură cu fiducia, ci va culege doar fructele acesteia. De aceea, într-o asemenea situaţie, cheltuielile legate de transferul drepturilor fiduciare vor fi avansate, în lipsă de stipulaţie contractuală contrară, tot de către constituitorul fiduciei.
Rezultă că, pe lângă principala obligaţie de a realiza transferul drepturilor asupra cărora poată fiducia, fiduciarul mai are şi obligaţia suportării cheltuielilor ocazionate de această operaţiune, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în contract.
2. Plata remuneraţiei fiduciarului
Articolul 784 alin. 2 Noul Cod Civil statuează că fiduciarul va fi remunerat potrivit înţelegerii părţilor, iar în lipsa acesteia, potrivit regulilor care cârmuiesc administrarea bunurilor altuia. Ca atare, fiducia se înfăţişează ca o operaţiune oneroasă din perspectiva constituitorului, prin aceea că fiduciarul are dreptul la remuneraţie chiar dacă în contract nu s-a prevăzut acest lucru. Cu alte cuvinte, contractul de fiducie nu se presupune a fi gratuit, dezinteresat. în lipsă de clauze în contract, fiduciarul va fi remunerat la fel ca administratorul bunurilor altuia.
Ca drept corelativ al obligaţiilor de transfer al drepturilor şi de remuneraţie a fiduciarului, constituitorul păstrează prerogativa verificării modului de gestiune al patrimoniului fiduciar şi dacă se constată abateri, în sensul că sunt prejudiciate interesele constituitorului sau ale beneficiarului, acesta poate în orice moment să schimbe fiduciarul.
