Plângerea împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală
| Comentarii |
|
plângerea împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală, Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală ale organelor de cercetare penală. Plângerea împotriva măsurilor şi actelor procurorului. Plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu
împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală pot face plângeri părţile şi orice alte persoane, chiar străine de cauză, dacă prin măsurile şi actele respective s-a adus o vătămare intereselor legitime ale acestora.
Obiectul plângerii poate fi o măsură sau un act intervenit în cursul efectuării activităţii de urmărire penală sau un act efectuat înainte de începerea urmăririi penale, şi anume rezoluţia de a nu se începe urmărirea penală.
Se disting următoarele ipoteze:
a) plângerea în faţa procurorului împotriva actelor efectuate de organele de cercetare penală;
b) plângerea în faţa procurorului ierarhic superior împotriva actelor efectuate de procuror sau în baza dispoziţiilor acestuia;
c) plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată ori împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală ale organelor de cercetare penală
Articolul 275 alin. (3) C. proc. pen. prevede că plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare. Aceasta se poate depune direct la procuror sau la organul de cercetare penală.
în ceea ce priveşte regulile de procedură, trebuie făcute următoarele precizări: introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii.
Când plângerea a fost depusă la organul de cercetare penală, acesta este obligat ca, în termen de 48 de ore de la primirea ei, să o înainteze procurorului împreună cu explicaţiile sale, atunci când acestea sunt necesare; dacă organul de cercetare penală nu a înaintat, în această situaţie, explicaţiile necesare, în raport de obiectul plângerii, procurorul le va cere oricând consideră că este nevoie.
Procurorul, primind plângerea, este obligat să o rezolve în termen de cel mult 20 de zile şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.
Plângerea împotriva măsurilor şi actelor procurorului
Se poate face plângere împotriva actelor efectuate de procuror ori a actelor efectuate de organele de cercetare penală pe baza dispoziţiilor date de procuror. Plângerea împotriva actelor procurorului se rezolvă de către procurorul ierarhic superior.
Cu privire la termenul de exercitare a dreptului, se poate face plângere cât timp dosarul se află la procuror în timpul fazei de urmărire penală (prin excepţie, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale se poate face plângere în termen de 20 de zile de la momentul comunicării acestor soluţii de către procuror).
Organul competent să soluţioneze verifică legalitatea actului sau a măsurii atacate într-un termen de 20 de zile de la data înregistrării plângerii la parchet.
în cazul în care plângerea nu este soluţionată în termenul de 20 zile prevăzut în art. 277 C. proc. pen., persoana interesată poate apela la procedura plângerii în faţa instanţei prevăzută de art. 278' alin. (1) C. proc. pen., unde termenul prevăzut la acest alineat curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile [art. 278’ alin. (2) C. proc. pen.], dacă este atacată o soluţie de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată.
Soluţiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu nu pot fi atacate cu plângere direct la instanţă. în cazul în care este sesizată cu o astfel de plângere, instanţa o va trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent, conform art. 278’ alin. (13) C. proc. pen., în vederea parcurgerii etapelor prevăzute la art. 278 C. proc. pen.'3)
Prin Legea nr. 202/2010 s-a prevăzut că, în situaţia în care procurorul ierarhic superior respinge plângerea formulată împotriva unui act sau a unei măsuri de urmărire penală care nu conţine o soluţie de netrimitere în judecată, rezoluţia sau ordonanţa acestuia nu mai poate fi atacată pe cale ierarhică. în această situaţie persoana vătămată, precum şi orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost afectate se pot adresa cu plângere instanţei de judecată în condiţiile art. 278’ C. proc. pen.
Plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu
Se poate uza de această instituţie în ipoteza respingerii de către procuror a plângerii îndreptate împotriva actelor de urmărire penală.
Numai rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată pot constitui obiectul plângerii întemeiate pe dispoziţiile art. 278’ C. proc. pen. în consecinţă, plângerea formulată împotriva adresei prin care procurorul comunică petentului că memoriul formulat de acesta a fost transmis spre soluţionare parchetului competent este inadmisibilă.
Conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată poate fi introdusă numai de persoana vătămată sau de persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate.
S-a apreciat că denunţătorul unei fapte pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă, iar o astfel de plângere nu a fost formulată, nu are nici calitatea de persoană vătămată, nefiind subiect pasiv al faptei, şi nici calitatea de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate, întrucât efectele soluţiei procurorului nu se răsfrâng asupra sa. în acest caz, plângerea introdusă de denunţător, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., va fi respinsă ca inadmisibilă'.
Sesizată în legătură cu aplicarea neunitară a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., instanţa supremă a statuat printr-o decizie în soluţionarea unui recurs în interesul legii că Agenţia Naţională de Integritate nu are calitatea procesuală de a ataca soluţiile de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată dispuse de procuror, plângerile astfel formulate urmând a fi respinse ca inadmisibile, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a ll-a C. proc. pen.
Termenul de exercitare este de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a ordonanţei prin care a dispus asupra plângerii formulate.
în cazul în care conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 C. proc. pen., termenul de 20 de zile prevăzut pentru introducerea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată curge, conform art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile, în care conducătorul parchetului ori procurorul ierarhic superior trebuia să rezolve plângerea conform art. 277 C. proc. pen. Acest din urmă termen de 20 de zile se calculează întotdeauna de la data primirii plângerii de către organul judiciar competent să o soluţioneze.
Sub aspectul naturii juridice, termenele prevăzute pentru introducerea plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu sunt termene de decădere.
în ceea ce priveşte termenul de introducere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. nu reglementează posibilitatea repunerii în termen şi, prin urmare, judecătorul nu poate dispune repunerea în termenul de introducere a plângerii. De asemenea, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 364 şi art. 3853 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la repunerea în termenul de apel şi în cel de recurs, întrucât normele de drept procesual penal sunt de strictă interpretare, iar repunerea în termenul de apel şi recurs operează numai în cazul acestor căi de atac.
Instanţa competentă să soluţioneze plângerea este judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa de a judeca în primă instanţă cauza. Competenţa materială de soluţionare a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se stabileşte în raport cu încadrarea juridică dată de către procuror faptelor pentru care
s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar nu în raport cu încadrarea juridică dată acestora de către petent prin actul de sesizare a organelor de urmărire penală.
Actele de urmărire penală care pot fi atacate în faţa instanţei de judecată sunt: rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale; rezoluţia ori ordonanţa de clasare; rezoluţia ori ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală; rezoluţia ori ordonanţa de încetare a urmăririi penale; dispoziţia de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale cuprinsă în rechizitoriu.
în cazul în care rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată, precum şi rezoluţia sau ordonanţa prin care a fost soluţionată, potrivit art. 278 C. proc. pen., plângerea împotriva celei dintâi au fost adoptate de parchet cu încălcarea competenţei după materie ori după calitatea persoanei, judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., admiterea plângerii, desfiinţarea acestor rezoluţii sau ordonanţe şi trimiterea cauzei la parchetul competent.
Plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi adresată direct instanţei de judecată înainte de emiterea de către procuror a unei rezoluţii sau ordonanţe de netrimitere în judecată este inadmisibilă, întrucât, conform art. 2781 C. proc. pen., o astfel de plângere poate fi introdusă numai după emiterea unei rezoluţii sau ordonanţe de netrimitere în judecată şi după respingerea plângerii formulate împotriva acesteia, în condiţiile art. 275-278 C. proc. pen., de către procurorul ierarhic superior..
Plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementată de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.
în ceea ce priveşte procedura de soluţionare a plângerii, ea debutează prin adresa judecătorului la parchet în vederea trimiterii dosarului. Parchetul va trimite dosarul, în termenul maxim de 5 zile de Ia înregistrarea adresei, instanţei de judecată.
Participarea procurorului este obligatorie sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Persoana care a făcut plângerea este citată, însă neprezentarea sa nu împiedică soluţionarea cauzei, decât în ipoteza în care instanţa constată că se impune prezenţa acesteia. Persoana care a făcut plângerea şi reprezentantul parchetului sunt audiate.
Asistenţa juridică nu este obligatorie1'!.
Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate. Părţile sau procurorul pot solicita numai încuviinţarea probei cu înscrisuri noi, nefiind permisă încuviinţarea sau administrarea altor probe.
Termenul de soluţionare a plângerii este de cel mult 30 de zile de la primirea ei.
Instanţa învestită cu soluţionarea plângerii formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., în cazul retragerii acesteia de către persoana vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, urmează să ia act de această manifestare de voinţă; hotărârea astfel pronunţată nu este supusă niciunei căi de atac.
Soluţionarea cauzei se face în şedinţă publică.
în urma deliberării instanţa pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) Respingerea plângerii, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată.
Respinge plângerea ca tardivă, dacă aceasta a fost formulată după expirarea termenului prevăzut de lege.
Este respinsă ca inadmisibilă dacă anterior a mai fost introdusă o altă plângere respinsă, potrivit art. 278' C. proc. pen., printr-o hotărâre rămasă definitivă, iar în noua plângere nu se invocă fapte sau împrejurări noi. Este, de asemenea, respinsă ca inadmisibilă plângerea care nu vizează o rezoluţie sau o ordonanţă de netrimitere în judecată, ci o altă măsură procesuală a procurorului.
în cazul în care plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă, ca nefondată, în temeiul dispoziţiilor art. 278' alin. (8) lit. a) C. proc. pen., prin hotărâre rămasă definitivă, o nouă plângere formulată împotriva aceleiaşi rezoluţii va fi respinsă, ca inadmisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 278' alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
b) Admiterea plângerii, prin sentinţă, cu desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând, totodată, faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 278' alin. (8) lit. b) şi a dispoziţiilor art. 273 alin. (11) cu dispoziţiile art. 270 alin. (2) C. proc. pen., în care se prevede că reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere nu poate avea loc dacă se constată că între timp a intervenit vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 C. proc. pen., rezultă că dispoziţiile instanţei nu sunt obligatorii pentru procuror în sensul că acesta ar fi obligat să înceapă urmărirea penală, ci, aşa cum se prevede în art. 273 alin. (1') teza finală C. proc. pen., sub aspectul faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă indicate.
S-a apreciat că este nelegală hotărârea prin care judecătorul admite plângerea, desfiinţează rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale şi trimite cauza procurorului în vederea refacerii cercetărilor, întrucât art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. nu prevede o astfel de soluţie, ci, în acest caz, numai soluţia de admitere a plângerii, desfiinţare a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Sentinţa pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. este legală atunci când faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate, precum şi mijloacele de probă sunt indicate în considerente, chiar dacă nu sunt indicate în dispozitiv.
în cazul plângerii formulate, în baza art. 2781 C. proc. pen., de persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată şi care solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţă ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanţa poate dispune schimbarea acestuia, în condiţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.'3'
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 11/2009, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a statuat că „Dispoziţiile art. 49 alin. (4) C. proc. pen. se interpretează în sensul că, nu există incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmărirea penală, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. b) cu referire la art. 273 alin. (11) C. proc. pen.”
c) Admiterea plângerii, prin încheiere, cu desfiinţarea rezoluţiei sau a ordonanţei atacate şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţinerea cauzei spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă aplicându-se în mod corespunzător.
Soluţia prevăzută în art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., de admitere a plângerii, desfiinţare a rezoluţiei sau ordonanţei atacate şi reţinere a cauzei spre judecare, poate fi dispusă numai în cazul soluţiilor de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, iar nu şi în cazul celor de neîncepere a urmăririi penale, întrucât referirea la suficienţa probelor existente la dosar, din cuprinsul art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., presupune că urmărirea penală a fost începută.
Prin Decizia nr. 48/2007, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi a statuat că „în cazul plângerii formulate împotriva rezoluţiei, ordonanţei ori dispoziţiei din rechizitoriu de neîncepere a urmăririi penale sau de clasare a cauzei, instanţa învestită nu poate pronunţa soluţia prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.”
Astfel, nu este posibilă reţinerea cauzei spre judecare de către instanţă în ipoteza în care obiect al plângerii îl constituie un act al procurorului de neîncepere a urmăririi penale sau de clasare. în această situaţie, plângerea persoanei vătămate nu poate reprezenta act de sesizare a instanţei de judecată.
Judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia.
d) la act, prin sentinţă, de retragerea plângerii formulate, în cazul plângerii formulate în conformitate cu dispoziţiile art. 278' C. proc. pen., dacă petiţionarul şi-a retras plângerea, instanţa poate să stabilească, în temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen., obligaţia sa de restituire a cheltuielilor judiciare efectuate de partea intimată, numai dacă aceasta a solicitat obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare, în condiţiile art. 406 alin. (3) raportat la art. 453 alin. (1) noul C. proc. civ.
Hotărârile instanţei de judecată se comunică de îndată persoanei interesate, în ipoteza în care aceasta nu a fost prezentă la judecată.
Potrivit art. 2781 alin. (10), hotărârile pronunţate de judecătorsunt definitive. Astfel, atât sentinţele pronunţate potrivit art. 278' alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., cât şi încheierea pronunţată potrivit art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. nu sunt supuse niciunei căi de atac.
Cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., este inadmisibilă.
în forma anterioară modificării, art. 2781 alin. (10) consacra caracterul definitiv doar pentru hotărârea de admitere a plângerii urmată de reţinerea cauzei spre judecare; în cazul celorlalte hotărâri, care pot fi pronunţate în condiţiile art. 2781 alin. (8) (de respingere a plângerii sau de admitere urmată de trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale), care au natura unor sentinţe, era recunoscută posibilitatea atacării acestora doar cu recurs.
Imposibilitatea exercitării vreunei forme de control judiciar pentru toate hotărârile prin care se rezolvă această plângere este o măsură nejustificată.
Pentru hotărârea prin care plângerea este admisă şi cauza este reţinută spre judecare şi care are natura unei încheieri, caracterul definitiv este pe deplin justificat, întrucât după această hotărâre urmează întotdeauna o activitate publică şi contradictorie, care oferă garanţii procesuale suficiente pentru înlăturarea eventualelor deficienţe sau aprecieri neconforme cu realitatea. Pentru celelalte sentinţe pronunţate în materia plângerii prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., eliminarea posibilităţii atacării lor nu este susţinută de vreo raţiune procesuală.
Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. Potrivit art. 278’ alin. (13), plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent, pe cale administrativă.
în ceea ce priveşte suportarea cheltuielilor de judecată, în cazul respingerii plângerii formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Plângerea împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penală
