Măsuri speciale de sesizare a organelor de urmărire penală
| Comentarii |
|
măsuri speciale de sesizare a organelor de urmărire penală, în anumite situaţii cu caracter excepţional, legiuitorul român a stabilit reguli cu caracter derogatoriu în ceea ce priveşte sesizarea organelor de urmărire penală, în sensul că declanşarea procesului penal şi punerea în mişcare a acţiunii penale nu pot avea loc în lipsa unor anumite sesizări.
în acest sens, dispoziţiile art. 221 alin. (2) C. proc. pen. statuează că, în situaţiile în care, potrivit legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea penală nu poate începe în lipsa acestora.
De asemenea, urmărirea penală nu poate începe fără exprimarea dorinţei guvernului străin în cazul infracţiunii prevăzute în art. 171 C. pen.
Sesizarea organului prevăzut de lege intervine în cazul unor infracţiuni ce prezintă, prin natura lor, modul de săvârşire, consecinţele produse etc., un grad deosebit de ridicat de pericol social. Este vorba, spre exemplu, de infracţiuni care aduc atingere capacităţii de apărare a ţării (art. 331, art. 332, art. 333, art. 334, art. 348, art. 353, art. 354 C. pen.), infracţiuni legate de siguranţa circulaţiei pe căile ferate (art. 278 C. pen.), de siguranţa navigaţiei civile sau fluviale [art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 191/2003 privind infracţiunile la regimul transportului naval], infracţiuni săvârşite de membri ai Guvernului în exerciţiul funcţiei pe care o ocupă sau infracţiunea de înaltă trădare săvârşită de Preşedintele României.
Astfel, concluzionând şi sintetizând, în aceste situaţii excepţionale, sesizarea trebuie să provină din partea următoarelor organe prevăzute de lege:
a) sesizarea comandantului, pentru infracţiuni comise de militari sau de civili în legătură cu obligaţiile militare (infracţiuni contra ordinii şi disciplinei militare, sustragerea de la serviciul militar, sustragerea de la recrutare etc.);
b) sesizarea organelor competente ale căilor ferate, pentru unele infracţiuni contra siguranţei pe căile ferate;
c) cererea Camerei Deputaţilor, a Senatului şi a Preşedintelui României, pentru infracţiuni săvârşite în exerciţiul funcţiei de către membrii Guvernului;
d) hotărârea Camerei Deputaţilor şi a Senatului de punere sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare.
Autorizaţia organului prevăzut de lege, ca modalitate specială de sesizare a organelor de urmărire penală, reprezintă o condiţie sine qua non pentru a fi pusă în mişcare acţiunea penală şi începută urmărirea penală.
Astfel, autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este necesară în cazul infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului tării contra statului român sau contra vieţii unui cetătean român ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român, când sunt săvârşite de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării (art. 5 C. pen.).
De asemenea, în cazul infracţiunilor săvârşite de Preşedintele României, faţă de calitatea acestuia, Constituţia stipulează că nu poate fi pus sub acuzare decât printr-o hotărâre adoptată de cele două camere ale Parlamentului în şedinţă comună, cu votul a 2/3 din numărul parlamentarilor. Deputatul sau senatorul care a săvârşit o infracţiune în exerciţiul funcţiunii nu va putea fi reţinut, cercetat sau percheziţionat fără încuviinţarea Camerei din care face parte, dar urmărirea penală va putea începe fără o astfel de autorizare, cu excepţia infracţiunilor pentru care are imunitate.
în ceea ce îi priveşte pe magistraţi, dispoziţiile constituţionale sunt explicite în sensul că aceştia nu pot fi reţinuţi, arestaţi sau percheziţionaţi fără încuviinţarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Măsuri speciale de sesizare a organelor de urmărire penală
