Principiile dreptului civil
| Comentarii |
|
principiile dreptului civil, 1. Categorii de principii ale dreptului civil. Orice sistem de drept este guvernat de anumite principii fundamentale, adică de idei călăuzitoare (reguli de bază), comune tuturor ramurilor de drept. în acelaşi timp, fiecare ramură de drept cuprinde reguli de bază pentru întreaga legislaţie din domeniul respectiv, precum şi reguli de bază ce se aplică uneia sau mai multor instituţii ale ramurii de drept respective.
Şi în dreptul civil îşi găsesc aplicare trei categorii de principii, anume: principiile fundamentale ale dreptului român; principiile generale ale dreptului civil român; principiile uneia sau mai multor instituţii de drept civil.
Principiile fundamentale ale dreptului român sunt idei de bază ce se regăsesc în întreaga legislaţie a României, fiind consacrate de legea fundamentală, precum şi de alte legi mai importante. Ele sunt aplicabile tuturor ramurilor de drept, deci şi dreptului civil.
Principiile generale ale dreptului civil sunt idei călăuzitoare pentru întreaga legislaţie civilă, vizând deci toate instituţiile dreptului civil, chiar dacă nu îşi manifestă prezenţa cu aceeaşi intensitate. Aceste principii au o vocaţie generală, pentru întreaga ramură de drept civil.
Vom include în această categorie: principiul proprietăţii; principiul egalităţii în faţa legii civile; principiul îmbinării intereselor personale cu interesele generale; principiul garantării şi ocrotirii drepturilor subiective civile; principiul bunei-credinţe.
Principiile instituţiilor dreptului civil sunt idei de bază care se aplică fie numai într-o instituţie, fie în două sau mai multe instituţii ale dreptului civil, iar uneori chiar numai pentru o anumită materie a unei instituţii, având deci o vocaţie mai redusă decât principiile generale ale dreptului civil. Spre exemplu, principiul consensualismului priveşte forma actului juridic civil;
principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali, principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă şi principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemate la moştenire sunt specifice devoluţiunii succesorale legale etc.
Ţinând cont de faptul că principiile fundamentale ale dreptului român se studiază la disciplina teoria generală a dreptului (introducere în studiul dreptului), iar principiile instituţiilor dreptului civil se analizează în cadrul diferitelor materii sau instituţii ale dreptului civil, în cele ce urmează vom face unele precizări doar în legătură cu principiile generale ale dreptului civil.
2. Principiile generale ale dreptului civil
Principiul proprietăţii este consacrat în Constituţie şi dezvoltat de normele dreptului civil. Astfel, art. 44 din Constituţie se referă la protecţia proprietăţii private, dispunând, printre altele, că dreptul de proprietate este garantat şi că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Tot la proprietate se referă şi art. 136 din Constituţie.
Normele juridice civile reglementează diferite aspecte referitoare la dreptul de proprietate, inclusiv mijlocul specific de ocrotire a lui (acţiunea în revendicare), însă acestea vor fi analizate la instituţiile corespunzătoare.
Cât priveşte principiul egalităţii în faţa legii civile, în prealabil trebuie menţionat că art. 4 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie consacră, cu caracter general, principiul egalităţii în faţa legii.
Atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru persoanele juridice, principiul egalităţii în faţa legii civile este evocat în art. 30 C. civ., potrivit căruia „rasa, culoarea, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenenţa politică, sindicală, la o categorie socială ori la o categorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum şi orice altă situaţie similară nu au nicio influenţă asupra capacităţii civile”.
Cât priveşte persoanele juridice, acest principiu trebuie înţeles în sensul că toate persoanele juridice dintr-o anumită categorie se supun, în mod egal, normelor juridice edictate pentru reglementarea acelei categorii de persoane juridice.
Principiul îmbinării intereselor individuale cu interesele generale este consacrat atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru persoanele juridice.
Art. 11 C.civ. stabileşte că nu se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale „de la legile care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri”; art. 14 alin. (1) C.civ. dispune că „orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri”; art. 60 C.civ. prevede că „persoana fizică are dreptul să dispună de sine însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”; art. 187 C.civ. stabileşte că „orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general”.
Şi în Constituţie se regăsesc numeroase dispoziţii care privesc acest principiu, spre exemplu, art. 26, art. 40, art. 44 alin. (5) şi (7) etc.
Principiul garantării şi ocrotirii drepturilor subiective civile este consacrat de o serie de dispoziţii cuprinse în Constituţie [art. 1 alin. (3), art. 18, art. 21 etc.], dar şi în art. 26 C.civ. potrivit căruia „drepturile şi libertăţile civile ale persoanelor fizice, precum şi drepturile şi libertăţile civile ale persoanelor juridice sunt ocrotite şi garantate de lege”. De asemenea, art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului (la care România a aderat prin Decretul nr. 212/1974) dispune că „toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii (...)”. Garantarea drepturilor subiective civile este prevăzută şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (ratificată de România prin Legea nr. 30/1994).
în cazul încălcării dreptului subiectiv civil, se poate obţine restabilirea acestuia prin intermediul procesului civil.
Principiul bunei-credinţe este consacrat atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru persoanele juridice. Art. 14 alin. (1) C.civ. dispune că „orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, (...)”. Acest principiu este reglementat nu numai în privinţa exercitării drepturilor subiective civile, ci şi a executării obligaţiilor civile.
De reţinut că art. 14 alin (2) C.civ. instituie o prezumţie legală relativă a bunei-credinţe, care poate fi răsturnată prin proba contrară.
în Codul civil se regăsesc nenumărate dispoziţii referitoare la buna-credinţă, spre exemplu: art. 39 alin. (2), art. 142 alin. (1), art. 293 alin. (2), art. 304 alin. (1), art. 557 alin.(1), art. 1.582. alin. (2) etc.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Principiile dreptului civil
