Principiile generale ale dreptului familiei
| Comentarii |
|
principiile generale ale dreptului familiei, 1. Principiul ocrotirii căsătoriei şi familiei 2. Principiul căsătoriei liber consimţite între soţi 3. Principiul exercitării drepturilor şi al îndeplinirii îndatoririlor părinteşti numai în interesul copiilor 4. Principiul potrivit căruia soţii sunt datori să îşi acorde unul altuia respect reciproc, fidelitate şi sprijin moral şi material
Importanță practică: cunoaşterea principiilor generale ale dreptului familiei ne serveşte în practica dreptului la darea unor soluţii juste în acele situaţii de fapt care sunt insuficient reglementate în lege, ori când legislaţia familiei este lacunară şi atunci se impune completarea normelor de dreptul familiei cu legislaţia civilă.
Dreptul familiei se bazează pe următoarele principii:
1. Principiul ocrotirii căsătoriei şi familiei. Articolul 258 alin. (2) şi (3) Noul cod civil prevede că statul ocroteşte căsătoria şi familia. Ocrotirea căsătoriei şi a familiei se realizează nu numai prin normele dreptului familiei, ci şi prin alte norme juridice, prin măsuri economice şi sociale. Rigurozitatea cu care sunt reglementate instituţiile juridice privind încheierea şi desfacerea căsătoriei, principiile care guvernează raporturile personale şi patrimoniale dintre soţi sau dintre părinţi şi copii exprimă de fapt tocmai modul în care statul şi dreptul asigură stabilitatea familiei.
2. Principiul căsătoriei liber consimţite între soţi. Acest principiu, consacrat atât în art. 258 şi art. 271 Noul Cod Civil, cât şi în art. 48 din Constituţie, nu poate fi înţeles decât în sensul că viitorii soţi sunt liberi să decidă singuri încheierea căsătoriei, fără a putea fi constrânşi din afară şi numai dacă există acea puternică afecţiune şi atracţie care, cred ei, poate da temei unei căsătorii durabile.
principiu este specific numai dreptului familiei; el se aplică în toate domeniile vieţii sociale. Precizăm că egalitatea dintre bărbat şi femeie nu exclude însă dreptul femeilor la un regim de protectie, la fel cu al tinerilor, atunci când raţiuni sociale impun aceste măsuri.
3. Principiul exercitării drepturilor şi al îndeplinirii îndatoririlor părinteşti numai în interesul copiilor. Acest principiu, consacrat prin art. 483 Noul Cod Civil, se aplică indiferent dacă copiii sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau sunt adoptaţi (art. 260 Noul Cod Civil). Modul cum se respectă acest principiu este controlat efectiv şi îndrumat continuu de instanţa de tutelă, indiferent dacă autoritatea părintească se realizează prin părinţi, tutori ori alte persoane care îi ocrotesc pe copii în lipsa părinţilor (art. 151 Noul Cod Civil).
4. Principiul potrivit căruia soţii sunt datori să îşi acorde unul altuia respect reciproc, fidelitate şi sprijin moral şi material. Acest principiu este consacrat art. 309 Noul Cod Civil
Ca o expresie a afecţiunii şi prieteniei dintre membrii familiei, este firesc ca în caz de nevoie aceştia să fie primii de la care se aşteaptă ajutorul necesar. Sprijinul material datorat rezultă şi din dispoziţiile legale care privesc obligaţia soţilor de a contribui în mod egal la menajul comun şi la întreţinerea copiilor în şcoli sau îndatoririle lor comune privind persoana şi bunurile copiilor.
Cadrul în care se desfăşoară relaţiile dintre membrii familiei are serioase interferenţe cu alte ramuri de drept, dintre care în special trebuie remarcate dreptul civil, dreptul administrativ, dreptul constituţional, dreptul muncii, dreptul financiar, dreptul internaţional privat, chiar dreptul penal şi alte ramuri de drept. Delimitarea de aceste ramuri de drept se face, desigur, aşa cum se ştie, după criteriile metodei şi obiectului de reglementare.
Normele cuprinse în aceste ramuri de drept, prin conţinutul lor, ocrotesc căsătoria, o consolidează şi o apără de orice acte îndreptate împotriva familiei.
principiile dreptului familiei, în ceea ce priveşte principiile dreptului familiei, acţionează - pe de o parte -principiul egalităţii [egalitatea dintre bărbat şi femeie - art. 16 din Constituţie, dintre soţi - art. 48 alin. (1) din Constituţie şi art. 258 alin. (1) C. civ., dintre copilul din afara căsătoriei, precum şi copilul adoptat şi copilul din căsătorie - art. 48 alin. (3) din Constituţie, art. 260 şi art. 448 C. civ.], iar - pe de altă parte - se constată că raporturile dintre părinţi şi copii nu pot intra în acest tipar, deoarece sunt raporturi de autoritate părintească specifice dreptului civil al familiei, guvernate de principiul interesului superior al copilului [art. 263 şi art. 483 alin. (2) C. civ. şi art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului], care prevalează în raport cu interesele celorlalte părţi. Sub aspectul statutului juridic al copilului şi al principiilor care îl guvernează, o veritabilă reformă conceptuală a realizat-o Convenţia ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului'11, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990. De altfel, este de remarcat că, în general, principiile dreptului civil al familiei se regăsesc atât în acte internaţionale, cât şi în reglementări interne, fie ele de forţă constituţională sau legală.
Analiza succintă a principiilor dreptului familiei impune ordonarea lor într-o anumită succesiune, determinată de faptul că unele din ele funcţionează în general, dar şi în cadrul căsătoriei şi al familiei (principiul egalităţii sexelor), altele sunt specifice numai căsătoriei (principiul monogamiei, principiul liberului consimţământ la căsătorie, principiul ocrotirii căsătoriei), în timp ce altele - în sfârşit - sunt specifice familiei, indiferent că aceasta are sau nu la bază căsătoria (principiul solidarităţii familiale).
