Impedimentele la căsătorie
| Comentarii |
|
impedimentele la căsătorie (sau piedicile legale la căsătorie), definiție: constituie, împrejurări de fapt şi de drept care, dacă există, căsătoria nu mai poate fi încheiată.
Inexistenţa acestor impedimente constituie acele condiţii negative de fond la căsătorie, cum au mai fost numite în literatura juridică de unii autori, sau, de către alţii, condiţii privitoare la aptitudinea morală de a se uni prin căsătorie.
Toate impedimentele la căsătorie sunt expres prevăzute de noul cod civil prin art. 273, art. 274, art. 275, art. 276 şi art. 277.
Aceste impedimente sunt:
a) bigamia sau statutul de căsătorit al unuia dintre viitorii soţi (art. 273).
b) rudenia de sânge în gradul oprit de lege, adică între rudele în linie dreaptă la infinit, iar între cele în linie colaterală până la gradul al IV-lea inclusiv [art. 274 alin. (1) şi (2)];
c) rudenia rezultată din adopţie [art. 274 alin. (3)], căsătoria fiind oprită între următoarele categorii de persoane:
- între adoptator sau ascendenţii săi, pe de o parte, şi adoptat sau descendenţii săi, pe de altă parte;
- între copiii adoptatorului, pe de o parte, şi adoptat şi copiii săi, pe de altă parte;
- între cei adoptaţi de aceeaşi persoană;
- între cei a căror rudenie firească a încetat ca urmare a adopţiei.
d) starea de tutelă, căsătoria fiind oprită pe timpul tutelei între tutore şi persoana minoră aflată sub tutela sa (art. 275);
e) starea de alienaţie sau debilitate mintală (art. 276);
f) este interzisă căsătoria între persoane de acelaşi sex (art. 277).
Clasificarea impedimentelor la căsătorie.
Impedimentele la căsătorie pot fi clasificate după trei criterii:
a) după sancţiunea încălcării impedimentului, impedimentele pot fi: dirimante şi prohibitive;
b) după persoanele faţă de care opresc căsătoria, impedimentele sunt: absolute şi relative;
c) după criteriul raţiunilor ori rosturilor pentru care au fost prevăzute, impedimentele sunt de ordin: fizic, psihic şi moral.
Dirimante şi prohibitive
a) Impedimentele sunt dirimante atunci când încălcarea lor atrage sancţiunea nulităţii absolute a căsătoriei. în categoria impedimentelor dirimante intră: bigamia, rudenia de sânge, rudenia în linie dreaptă rezultată din adopţie, alienaţia ori debilitatea mintală, căsătoria între persoane de acelaşi sex.
Impedimentele prohibitive nu atrag nulitatea absolută a căsătoriei, ci doar sancţiuni administrative pentru funcţionarul care nu a fost vigilent în a le observa. Sunt impedimente prohibitive cele privind căsătoria între copiii adoptatorului cu adoptatul sau copiii săi (deci între fraţi prin adopţie), precum şi între tutore şi persoana minoră aflată sub tutelă.
Absolute şi relative
b) După cel de-al doilea criteriu, impedimentele sunt absolute când ele opresc căsătoria faţă de orice persoană. Sunt impedimente absolute: bigamia, alienaţia ori debilitatea mintală şi căsătoria între persoane de acelaşi sex. Când căsătoria este oprită numai faţă de anumite persoane, impedimentele sunt relative, astfel sunt: rudenia firească, adopţia, tutela.
Impedimentele de ordin fizic, psihic şi moral
c) Cea de-a treia clasificare nu are relevanţă juridică, dar explică finalitatea impedimentelor:
- impedimentele de ordin fizic se justifică prin raţiuni biologice, fiziologice şi morale (de exemplu, rudenia de sânge);
- impedimentele rezultând din înfiere şi tutelă se justifică prin raţiuni de ordin moral;
- impedimentele rezultând din alienaţie şi debilitate se justifică prin raţiuni biologice, psihice şi sociale.
Dovada existenţei impedimentelor la căsătorie. Potrivit art. 281 Noul Cod Civil, viitorii soţi sunt obligaţi să arate în chiar cuprinsul declaraţiei de căsătorie că între ei nu există nicio piedică legală la căsătorie, adică niciun impediment.
Dacă declaraţiile lor sunt false, orice persoană poate face în scris opoziţie la căsătorie (art. 285) sau chiar delegatul de stare civilă, din oficiu, dacă se întemeiază pe probe certe (art. 286).
impedimentele la căsătorie,
1. Definiție. Reglementare
Condiţiile de fond negative (impedimentele sau piedicile la căsătorie) sunt împrejurări de fapt sau de drept care împiedică încheierea căsătoriei.
Ca natură juridică, impedimentele sunt limite legale ale capacităţii matrimoniale sau ale dreptului de a încheia o căsătorie (incapacităţi speciale).
într-adevăr, dreptul de a încheia o căsătorie este un drept fundamental al persoanei, consacrat de art. 48 alin. (1) din Constituţie şi art. 12 din CEDO, dar exercitarea lui se supune legilor fiecărei ţări, care stabilesc în concret care sunt condiţiile legale pentru încheierea valabilă a căsătoriei.
La baza impedimentelor stau raţiuni de ordin biologic, psihologic, social şi moral.
în esenţă, reglementarea impedimentelor la căsătorie în Codul civil nu diferă faţă de reglementarea anterioară din Codul familiei.
2. Clasificare
Tradiţional, impedimentele la căsătorie se clasifică după următoarele criterii:
a) din punctul de vedere al sancţiunii încălcării lor, impedimentele sunt diriman-te şi prohibitive. încălcarea impedimentelor dirimante atrage sancţiunea nulităţii căsătoriei, în timp ce încălcarea celor prohibitive atrage numai sancţiuni administrative pentru ofiţerul de stare civilă care a celebrat căsătoria în dispreţul lor. în reglementarea Codului familiei, era calificat ca fiind impediment prohibitiv tutela, întrucât încheierea căsătoriei cu încălcarea acestei condiţii de fond negative nu era sancţionată cu nulitatea. în reglementarea Codului civil, potrivit art. 300, căsătoria încheiată între tutore şi persoana minoră aflată sub tutelă este lovită de nulitate relativă, deci impedimentul nu mai este prohibitiv, ci dirimant.
b) din punctul de vedere al opozabilităţii lor, respectiv al persoanelor între care ele există, impedimentele sunt absolute şi relative. Astfel, impedimentele absolute opresc căsătoria unei anumite persoane cu orice alte persoane, iar cele relative opresc căsătoria unei persoane doar cu o altă persoană, determinată. Nu se confundă această clasificare a impedimentelor cu aceea a nulităţilor în absolute şi relative. De exemplu, rudenia este un impediment relativ, deoarece interzice căsătoria între persoanele care sunt rude, dar sancţiunea care se aplică în cazul încălcării acestui impediment este nulitatea absolută.
3. Analiza impedimentelor la căsătorie
A. Existenţa unei casatorii a unuia dintre soţi
Potrivit art. 273 C. civ. (anterior, art. 5 C. fam.), este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana care este căsătorită.
Textul consacră principiul monogamiei, a cărui încălcare constituie infracţiunea de bigamie. Impedimentul este dirimant, potrivit art. 293 C. civ. (anterior, art. 19 C. fam.),
întrucât încălcarea lui se sancţionează cu nulitatea absolută, şi absolut (persoana căsătorită nu se poate căsători cu nicio altă persoană).
în cazul a două căsătorii succesive, se pot face următoarele precizări, în raport cu soarta primei căsătorit.
- dacă prima căsătorie nu a fost valabil încheiată şi este lovită de nulitate, iar persoana în cauză încheie o a doua căsătorie, nu există bigamie, chiar dacă prima căsătorie este declarată nulă după încheierea celei de-a doua căsătorii, deoarece nulitatea are, în principiu, efect retroactiv;
- dacă prima căsătorie se desface prin divorţ, nu există bigamie, dar numai dacă cea de a doua căsătorie este încheiată după data rămânerii definitive a hotărârii de divorţ sau, după caz, de la data eliberării certificatului de divorţ de către ofiţerul de stare civilă, în cazul divorţului pe cale administrativă şi, respectiv de către notarul public, în cazul divorţului pe cale notarială;
- dacă prima căsătorie încetează prin decesul unuia dintre soţi, nu există bigamie, dacă data încheierii celei de a doua căsătorii se situează după data decesului, în cazul în care soţul din prima căsătorie este declarat mort prin hotărâre judecătorească, ceea ce interesează este data morţii stabilită prin hotărâre judecătorească şi această dată trebuie să fie anterioară încheierii noii căsătorii de către soţul supravieţuitor.
Potrivit art. 293 alin. (2) C. civ. (anterior, art. 22 C. fam.), în cazul în care soţul unei persoane declarată moartă s-a recăsătorit şi, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, căsătoria cea nouă este valabilă, iar prima căsătorie este desfăcută pe data încheierii noii căsătorii. Este un caz de aparentă bigamie soluţionat de legiuitor în favoarea celei de-a doua căsătorii, ţinând seama de faptul că aceasta este cea care produce efecte, prin existenţa în fapt a relaţiilor de familie. Spre deosebire de art. 22 C. fam., art. 293 C. civ. prevede expres condiţia ca soţul celui declarat mort să fi fost de bună-credinţă la încheierea celei de-a doua căsătorii. Numai în acest caz nu există bigamie şi se produce efectul desfacerii primei căsătorii pe data încheierii celei de-a doua căsătorii. Dacă însă soţul celui declarat mort a fost de rea-credinţă, adică a cunoscut că, în realitate, soţul declarat mort este în viaţă, atunci se face vinovat de bigamie, iar cea de-a doua căsătorie este lovită de nulitate, fiind încheiată cu încălcarea impedimentului rezultat din existenţa unei căsătorii anterioare nedesfăcute.
B. Rudenia
Potrivit art. 274 C. civ. (anterior, art. 6 C. fam.), este interzisă căsătoria între rudele în linie dreaptă, la nesfârşit, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. Cu toate acestea, pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea (veri) poate fi autorizată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea. Instanţa se va pronunţa pe baza unui aviz medical special dat în acest sens.
Este un impediment dirimant (este sancţionat cu nulitatea absolută) şi relativ (există numai între rudele prevăzute de lege).
Trei precizări sunt necesare:
- rudenia constituie impediment indiferent că este din căsătorie sau din afara căsătoriei:
- pentru identitate de raţiune, rudenia din afara căsătoriei este impediment la căsătorie, chiar dacă nu a fost legal stabilită, atunci când este de notorietate şi se reflectă într-o posesie de stat evidentă;
- impedimentul bazat pe rudenie se aplică şi în cazul adopţiei. în acest sens, potrivit alin. (3) al art. 274, impedimentul funcţionează atât între cei care au devenit rude prin adopţie (rudenie civilă), cât şi între cei a căror rudenie firească a încetat prin adopţie.
Prin urmare, în cazul adopţiei, impedimentul există sub două aspecte:
a) în ceea ce priveşte raporturile adoptatului cu rudele sale fireşti, deci cu familia de origine, deşi, ca urmare a adopţiei încetează orice raporturi juridice de rudenie firească. Este interzisă căsătoria între adoptat şi rudele sale fireşti, deoarece acest impediment are la bază existenţa unei legături de sânge;
b) în ceea ce priveşte raporturile dintre adoptator şi rudele acestuia, pe de o parte, şi adoptat, pe de altă parte, este, de asemenea, interzisă căsătoria, deoarece adopţia, fiind cu efecte depline, este asimilată rudeniei fireşti.
în cazul reproducerii umane asistate medical cu un terţ donator, nu poate fi stabilită nicio legătură de filiaţie firească între terţul donator şi copilul astfel conceput (art. 441 C. civ.), ceea ce înseamnă că impedimentul din rudenie se va raporta la filiaţia şi rudenia atribuite de lege. Apreciem ca fiind judicioasă soluţia exprimată în literatura juridică, în sensul că încheierea căsătoriei poate fi considerată ca o situaţie de excepţie de la principiul confidenţialităţii informaţiilor referitoare la reproducerea umană asistată medical şi prevăzută de art. 445 C. civ., ceea ce înseamnă că, în baza autorizării instanţei de tutelă, potrivit art. 445 alin. (2)
C. civ., asemenea date pot fi comunicate ofiţerului de stare civilă care instrumentează dosarul de căsătorie. Ar rezulta că impedimentul izvorât din rudenia firească funcţionează şi în cazul reproducerii umane asistate medical, însă cu respectarea dispoziţiilor speciale în această materie referitoare la confidenţialitatea informaţiilor.
C. Tutela
Potrivit art. 275 C. civ. (anterior, art. 8 C. fam.), căsătoria este oprită între tutore şi persoana minoră ce se află sub tutela sa. Evident, impedimentul funcţionează
cât timp există starea de tutelă. După încetarea funcţiei tutorelui sau încetarea tutelei, căsătoria devine posibilă. Sub acest aspect, art. 8 C. fam. prevedea expres că nu este permisă căsătoria „în timpul tutelei". Soluţia este neîndoielnic aceeaşi şi în lumina art. 275 C. civ.
Impedimentul este dirimant şi relativ.
D. Alienaţia, debilitatea mintală şi lipsa vremelnică a facultăţilor mintale
Potrivit art. 276 C. civ. (anterior, art. 9 teza I C. fam.), este oprit să se căsătorească alienatul mintal şi debilul mintal. Se remarcă faptul că, spre deosebire de art. 9 C. fam., Codul civil reglementează distinct ipoteza alienatului şi a debilului mintal, ca impediment la încheierea căsătoriei, de ipoteza celui vremelnic lipsit de discernământ, care constituie doar o cauză de nulitate relativă a căsătoriei.
Alienaţia sau debilitatea mintală constituie un impediment dirimant, deoarece încălcarea lui se sancţionează cu nulitatea, şi absolut, deoarece persoana care se află într-o asemenea situaţie nu se poate căsători cu nicio altă persoană.
Alienatul sau debilul mintal nu se poate căsători, indiferent dacă este sau nu pus sub interdicţie, deoarece textul nu distinge. Deci nu există identitate de situaţie între starea care generează acest impediment şi lipsa capacităţii de exerciţiu a persoanei.
De asemenea, alienatul sau debilul mintal nu se poate căsători nici măcar în momentele de luciditate pasageră. Cu alte cuvinte, această situaţie nu se rezumă la o lipsă a discernământului.
Alienaţia sau debilitatea mintală constituie impediment la căsătorie deoarece, în concepţia Codului civil, o asemenea stare este incompatibilă cu finalitatea căsătoriei.
Potrivit art. 211 din Legea nr. 71/2011, în sensul Codului civil, precum şi al legislaţiei civile în vigoare, prin expresiile alienaţie mintală sau debilitate mintală se înţelege o boală psihică ori un handicap psihic ce determină incompetenţa psihică a persoanei de a acţiona critic şi predictiv privind consecinţele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile.
Pot fi încadrate în categoria alienaţiei şi debilităţii mintale bolile psihice grave, precum: schizofrenia, oligofrenia, precum şi alte afecţiuni care alterează grav şi permanent discernământul persoanei, chiar dacă aceasta cunoaşte unele perioade pasagere de luciditate.
De aceea, efectuarea expertizei psihiatrice în cadrul unui proces având ca obiect nulitatea căsătoriei pentru încălcarea acestui impediment este indispensabilă.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Impedimentele la căsătorie
