Principiul liberului consimţământ la căsătorie
| Comentarii |
|
principiul liberului consimţământ la căsătorie, toate actele internaţionale din domeniul drepturilor omului consacră acest principiu:
- art. 16 pct. 2 din Declaraţia universală a drepturilor omului;
- art. 23 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice;
- art. 10 pct. 1 teza a II-a din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.
El se regăseşte şi în legislaţia internă, atât la nivel constituţional [art. 48 alin. (1) din Constituţie], cât şi la nivel legal (art. 258 alin. (1) şi art. 259 alin. (1) C. civ.]. Trebuie subliniat că în Codul civil se găsesc o serie de norme referitoare la procedura încheierii căsătoriei, menite să asigure - prin fixarea unor reguli procedurale stricte - garanţiile necesare respectării acestui principiu. Reglementările interne sunt în concordanţă cu prevederile Convenţiei ONU privind consimţământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie şi înregistrarea căsătoriilor, ratificată de România prin Legea nr. 116/1992, şi care, în art. 1, postulează că nicio căsătorie nu se va putea încheia legal fără liberul şi deplinul consimţământ al ambelor părţi.
Libertatea consimţământului la căsătorie presupune că manifestarea de voinţă a viitorilor soţi în sensul întemeierii unei familii este condiţia indispensabilă la încheierea căsătoriei.
