Caracterele juridice ale căsătoriei
| Comentarii |
|
caracterele juridice ale căsătoriei, ca act juridic, putem identifica următoarele caractere ale căsătoriei:
a) căsătoria este un act juridic - uniune. Fiecare parte nu urmăreşte un scop diferit de al celeilalte, ci viitorii soţi urmăresc un scop comun, care este întemeierea unei familii;
b) căsătoria este un act juridic bilateral. care presupune manifestarea de voinţă a viitorilor soţi;
c) căsătoria este un act de stare civilă.
Căsătoria are un caracter civil (laic), în sensul că încheierea şi înregistrarea căsătoriei sunt de competenţa ofiţerului de stare civilă. Aceasta este obligatorie pentru dobândirea statutului de persoană căsătorită.
Potrivit art. 48 alin. (2) din Constituţie, căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă; cu alte cuvinte, căsătoria religioasă este facultativă şi subsecventă faţă de căsătoria civilă, fiind o aplicare a libertăţii conştiinţei consacrată de art. 29 din Constituţie. Căsătoria religioasă se celebrează potrivit ritualurilor bisericeşti şi nu are nicio valoare juridică. De asemenea, conform art. 259 alin. (3) C. civ., celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după încheierea căsătoriei civile.
Totodată, cu privire la caracterul laic al căsătoriei, în raport cu art. 12 din CEDO, care garantează dreptul la căsătorie, fosta Comisie europeană a drepturilor omului a decis că obligaţia de a încheia o căsătorie în formele prevăzute de lege în locul unui ritual religios specific nu reprezintă o încălcare a dreptului fundamental la căsătorie. Tot astfel, nu constituie o încălcare a CEDO obligaţia de a respecta vârsta legală la căsătorie, chiar dacă religia părţilor interesate autorizează căsătoria la o vârstă inferioară acesteia.
în reglementarea Codului civil, caracterul laic al căsătoriei nu mai este de ordine publică în dreptul internaţional privat. Astfel, anterior Codului civil, art. 19 alin. (2) din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat prevedea că cetăţeanul român se poate căsători în străinătate doar în faţa autorităţii locale de stat competente ori în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular fie al României, fie al statului celuilalt viitor soţ, căsătoria încheiată în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României fiind supusă condiţiilor de formă ale legii române. Articolul 2587 C. civ. a eliminat această condiţie restrictivă, astfel încât cetăţeanul român poate încheia în străinătate o căsătorie cu respectarea formalităţilor religioase prevăzute de legea statutului respectiv, iar această căsătorie este recunoscută în România ca fiind valabil celebrată.
Căsătoria ca act de stare civilă nu se confundă cu aşa-numita „convenţie matrimonială” sau „contract de căsătorie” sau „contract prenupţial”. Convenţia matrimonială este un contract care se încheie înainte de căsătorie, prin care viitorii soţii stabilesc care vor fi raporturile patrimoniale dintre ei după încheierea căsătoriei. Codul familiei nu permitea încheierea convenţiilor matrimoniale, soţii fiind supuşi regimului comunităţii legale, care era unic. obligatoriu şi imperativ; în schimb. Co
dul civil reglementează posibilitatea viitorilor soţi de a alege un alt regim matrimonial decât cel legal, prin încheierea unei convenţii matrimoniale.
d) căsătoria este un act strict personal, care presupune consimţământul liber şi personal al viitorilor soţi. Căsătoria nu se poate încheia prin reprezentare;
e) căsătoria este un act juridic solemn, care se încheie în formele prevăzute de lege, în faţa ofiţerului de stare civilă, în prezenţa concomitentă a viitorilor soţi, în condiţii de publicitate, potrivit art. 278 C. civ. şi urm.;
f) căsătoria este un act juridic condiţie - părţile pot decide numai ca dispoziţiile legale care stabilesc statutul legal al căsătoriei să li se aplice sau nu, fără posibilitatea de a le modifica;
g) căsătoria este un act juridic cauzal, care implică valabilitatea cauzei. Căsătoria se încheie în scopul întemeierii unei familii, care este cauza necesară şi determinantă a acesteia. Căsătoria încheiată în alt scop decât cel al întemeierii unei familii este o căsătorie fictivă, fiind sancţionată cu nulitatea absolută;
h) căsătoria este un act juridic pur şi simplu, care nu poate fi afectat de modalităţi (termen sau condiţie);
i) căsătoria se încheie, în principiu, pe viaţă. Căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soţi şi poate fi desfăcută prin divorţ, în condiţiile legii. De asemenea, căsătoria poate fi desfiinţată, potrivit legii, dacă este afectată de o cauză de nulitate absolută sau relativă.
