Reprezentare prin avocat
| Comentarii |
|
reprezentare prin avocat, varietate a reprezentării convenţionale care se distinge prin aceea că persoana fizică care este parte într-un proces este reprezentată de un avocat. Potrivit legii, în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor. Avocatul are dreptul să reprezinte partea în temeiul unui contract de asistenţă juridică încheiat în formă scrisă de avocat şi client ori de mandatarul acestuia. Contractul prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului său, iar avocatul, în baza acestui contract, se legitimează prin împuternicirea avocaţială. Dacă nu se prevede altfel, avocatul poate să efectueze orice act specific profesiei, pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului său. Pentru actele procesuale de dispoziţie, avocatul are nevoie de procură specială; procura nu mai este necesară dacă în contractul de asistenţă juridică s-a prevăzut expres dreptul avocatului de a face astfel de acte. Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite, de asemenea, orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de partea însăşi. Actele făcute de avocat în aceste condiţii nu trebuie ratificate de parte, deoarece el s-a întemeiat pe o împuternicire prevăzută de lege [v. şi reprezentare convenţională; reprezentare convenţională a persoanei fizice prin mandatar neavocat; reprezentare convenţională a persoanelor juridice].
reprezentarea convenţională prin avocat, reprezintă o varietate a reprezentării convenţionale, care se distinge prin aceea că persoana fizică care este parte într-un proces este reprezentată de un avocat.
Potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (3) NCPC [corespondent art. 68 alin. (1) CPC], împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei.
În conformitate cu prevederile Statului profesiei de avocat, avocatul are dreptul să reprezinte partea în temeiul unui contract de asistenţă juridică încheiat în formă scrisă de avocat şi client ori de mandatarul acestuia. Contractul de asistenţă juridică este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem. Acesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenţii şi dobândeşte dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidenţă al avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat. Contractul prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului său, iar avocatul, în baza acestui contract, se legitimează prin împuternicirea avocaţială.
Contractul de asistenţă juridică trebuie semnat obligatoriu de către client, aceasta făcând dovada naşterii raportului juridic respectiv. Împuternicirea avocaţială nu este necesar a fi semnată de client în cazul în care forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părţilor, conţinutul şi data contractului de asistenţă juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea, aspect prevăzut în modelul de împuternicire avocaţială stabilit de statut. Dacă se contestă existenta mandatului, instanta îi va pune în vedere avocatului să depună la dosar contractul de asistenţă juridică, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, rubricile cu caracter confidenţial putând fi acoperite. Din acelaşi model de împuternicire avocaţială stabilit de statut rezultă că semnătura avocatului şi aplicarea ştampilei nu sunt necesare în situaţia în care împuternicirea avocaţială este semnată de către client sau reprezentantul acestuia.
Dacă nu se prevede altfel, avocatul poate să efectueze orice act specific profesiei, pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului său.
În condiţiile în care art. 81 alin. (1) NCPC nu distinge, înseamnă că avocatul are nevoie de un mandat special pentru a putea face acte procedurale de dispoziţie. Având în vedere şi prevederile art. 126 alin. (3) din Statut, potrivit cărora, pentru activităţile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistenţă juridică, acesta reprezintă un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare, administrare ori dispoziţie în numele şi pe seama clientului, s-a apreciat că, pentru actele procedurale de dispoziţie, este suficient ca avocatul să prezinte în instanţă contractul de asistenţă juridică prin care a fost împuternicit în acest sens. După cum, este suficient ca, prin contract, avocatul să fie împuternicit să săvârşească acte procesuale de dispoziţie, în general, iar nu un anume asemenea act.
Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (2) NCPC [corespondent art. 69 alin. (2) CPC], avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp şi poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate. în aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de parte. Susţinerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri.
Astfel, prin excepţie de la regula consacrată în art. 2013 NCC, conform căreia contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală, avocatul care a asistat o parte la judecata pricinii, în temeiul unui mandat expres, poate, într-o etapă procesuală ulterioară, chiar în absenţa unui mandat expres, să îndeplinească actele necesare păstrării drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexecutarea lor la timp şi să exercite căile de atac împotriva hotărârii date.
Actele făcute de avocat în aceste condiţii nu trebuie ratificate de parte, deoarece el s-a întemeiat pe o împuternicire prevăzută de lege.
în doctrină s-a exprimat şi opinia contrară, în sensul că aceste acte de conservare au fost săvârşite de mandatar în temeiul unui mandat tacit, valabilitatea lor fiind condiţionată de o ulterioară ratificare de către parte.
Lipsind mandatul expres, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de partea însăşi, iar pentru susţinerea căii de atac este necesară o nouă împuternicire.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Reprezentare prin avocat
