Rezilierea
| Comentarii |
|
rezilierea, este sancţiunea de drept civil ce intervine în cazul neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare succesivă şi constă în încetarea efectelor contractului respectiv numai pentru viitor.
De exemplu, dacă încheierea unui contract de locaţiune prin violenţă atrage nulitatea relativă a acestuia, în schimb, neplata chiriei de către locatar poate conduce la rezilierea contractului de locaţiune valabil încheiat.
Rezilierea se deosebeşte de rezoluţiune prin aceea că intervine în cazul contractelor sinalagmatice care se execută prin prestaţii succesive şi că operează numai pentru viitor. în consecinţă, comparaţia dintre nulitate şi rezoluţiune prezintă numeroase puncte comune cu aceea dintre nulitate şi reziliere, respectiv:
Asemănări şi diferenţe între nulitate şi reziliere:
Asemănările dintre nulitate şi reziliere sunt următoarele:
- ambele sunt cauze care atrag ineficacitatea actului juridic civil;
- atât rezilierea, cât şi, în principiu, nulitatea produc efecte retroactiv;
- ambele sancţiuni pot interveni, în principiu, fie în temeiul unei hotărâri a organului de jurisdicţie, fie în temeiul voinţei părţilor.
Principalele deosebiri dintre cele două sancţiuni sunt următoarele:
- nulitatea presupune un act juridic încheiat cu nerespectarea unei condiţii de validitate, pe când rezilierea presupune un act juridic valabil încheiat;
- cauza de nulitate există în momentul încheierii actului juridic şi constă în nerespectarea unei dispoziţii legale referitoare la încheierea valabilă a actului, însă cauza reziliere apare ulterior momentului încheierii şi constă în neexecutarea culpabilă a obligaţiei de către una dintre părţi;
- acţiunea în reziliere şi acţiunea în declararea nulitătii relative sunt supuse unor reguli diferite în privinţa începutului prescripţiei extinctive, iar nulitatea absolută, precum şi nulitatea relativă invocată pe cale de excepţie nu sunt supuse prescripţiei extinctive.
