scris patologic, scrisul persoanelor ce suferă de diverse maladii temporare sau cronice şi mai ales de dereglări neuropsihice. În s.p. se produc modificări (mai mult sau mai puţin pronunţate) ale caracteristicilor grafice faţă de scrisul normal. Datorită slăbiciunii fizice, a scăderii tonusului muscular, precum şi a afectării altor funcţii ale organismului, scrisul patologic se caracterizează printr-o dezorganizare generală a grafismului, prin pierderea siguranţei mişcărilor şi prin instabilitatea caracteristicilor sale de ansamblu şi individuale. La bolnavii psihici, în cazurile de leziuni ale creierului (traumatice, vasculare, inflamatorii), de hipertensiune intra-craniană, paralizie progresivă, schizofrenie etc. au loc importante tulburări neuropsihologice ale personalităţii, care se manifestă în tulburări ale scrisului (simultan cu tulburările desenului şi ale limbajului oral). Se încalcă echilibrul activităţii nervoase superioare, raportul dintre excitaţie şi inhibiţie, capacitatea de reglare şi control a reacţiilor. Drept consecinţă, apar fenomene de disgrafie, agrafie, paragrafie şi ataxie. Scrisul capătă uneori un aspect haotic, cu dezalinieri ale literelor (în cuvinte) şi a rîndurilor, cu inegalitatea spaţiilor dintre ele, cu marginile textului şi alineatele neregulate etc. De asemenea, se pot întîlni trăsături zig-zagate şi tremurate, litere înzorzonate, folosirea în exces a majusculelor la începutul cuvintelor, semne grafice parazitare, precum şi multe retuşări, dintre care unele incorecte sau inutile. După dispariţia cauzei care a provocat tulburarea scrisului, persoana poate reveni la grafismul diacritice. S.g. se compune din trăsături şi elemente. Primele reprezintă linii trasate pe hîrtie ori pe un alt suport, executate fără întrerupere şi schimbarea direcţiei de mişcare a instrumentului de scriere. Prin element se înţelege o parte constructivă a semnului grafic ce poate consta dintr-o singură trăsătură sau mai multe. Trăsăturile şi elementele semnelor grafice sînt de mai multe feluri: a) drepte (verticale, oblice, orizontale), semi-ovalice şi ovalice, spiroidale (centrifuge, centripede, dextrogire, sinistrogire), arcadate, unghiulare, concave, convexe, urcătoare (ascendente), coborîtoare (descendente), de abducţie şi aducţie (orientate spre dreapta ori spre stînga) ; în raport cu forma trăsăturilor, unele elemente au denumiri speciale cum sînt, de exemplu, bastonata la minuscula ,,d", voluta la majuscula ,,P", bucla sau bucleta la minusculele ,,b", „e" etc.; b) depasante, care depăşesc în sus ori în jos linia de bază a scrisului (de exemplu, minusculele „b", „d", „f", „g", „h", „1", „p", „t") şi nedepasante (minusculele ,,a", ,,c", ,,e", ,,m'', ,,n", ,,o", ,,u") ; c) trăsături de legătură, prin care se unesc elementele unui semn grafic, precum şi semnele grafice între ele (în cuvinte etc.) ; asemenea trăsături se mai numesc şi duete, care pot fi ghirlandiforme, unghiulare, fusiforme, eterate; d) trăsături premergătoare şi finale ale unor semne grafice, care de cele mai multe ori nu sînt absolut necesare pentru construcţia acestora; astfel sînt, de pildă, croşetele (de forma unui cîrlig ascuţit) şi gesturile grafice reflexe, produse spontan, fără control conştient şi care, de regulă, au o valoare individualizatoare marcantă ; e) trăsături şi elemente complementare, cum sînt suprasemnele la minusculele ,,ă", ,,i", „î" şi sedilele minusculelor ,,ş", „ţ".
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Scris patologic
