Sistemul penitenciar în România
| Comentarii |
|
sistemul penitenciar în România, sistemul penitenciar românesc prezintă caracteristicile generale ale celor din ţările centrale şi est-europene, atât din punctul de vedere al evoluţiei istorice, cât şi în ceea ce priveşte reformele desfăşurate la nivel instituţional, legislativ şi administrativ. Cu toate acestea, există la nivelul politicii în domeniu câteva caracteristici care diferenţiază sistemul penitenciar românesc de cele specificate anterior, şi anume, între anii 1977 şi 1989, s-a dispus desfiinţarea sau demolarea unui număr important de închisori, fapt care a condus în timp la un fenomen de supraaglomerare, prezent şi astăzi; cele rămase s-au transformat în colonii de muncă, nefiind modernizate aproape deloc. Un alt aspect caracteristic acestei perioade a fost utilizarea repetată şi sistematică a graţierilor pentru a rezolva problema supraaglomerării. Toate aceste măsuri au fost luate în încercarea regimului comunist de a ascunde realitatea existenţei infracţionalităţii în societatea românească. Din păcate, aplicarea acestei politici penale a avut efecte devastatoare asupra sistemului penitenciar românesc, care, la începutul anilor 90, pus în faţa unor schimbări radicale, a cunoscut o puternică dezorganizare.
În ceea ce priveşte penitenciarul românesc de după 1990, „s-a pornit de la o schimbare de structură instituţională, neţinându-se cont şi de schimbarea în modelul cultural. Nu s-a înţeles că „clientul real” al organizaţiei penitenciare nu este deţinutul, ci însăşi societatea, a cărei nevoie de protecţie trebuie să o asigure". În timp, au fost iniţiate reforme pentru reorganizarea sistemului de justiţie penală, precum şi a sistemului penitenciar. Au fost refăcute anumite penitenciare şi a fost construit un penitenciar modern la Rahova; cu toate acestea, pro blema supraaglomerării este cea mai dificilă provocare a sistemului penitenciar, rata supraaglomerării fiind de cca. 151%, infracţionalitatea crescând constant după 1990 şi odată cu ea numărul deţinuţilor din închisori.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor este instituţie publică cu personalitate juridică. în subordinea Ministerului Justiţiei, având ca scop coordonarea şi controlul activităţii unităţilor care se organizează şi funcţionează în subordinea sa. Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Conducerea ei este asigurată de un director general, numit prin ordin al ministrului justiţiei, el având calitatea de ordonator secundar de credite. Finanţarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat şi din venituri proprii.
ex.Am vazut detinut condamnat la 9 ani inchisoare ca a furat 2 saci de ceapa din gospodariei de jandarmerie din Timisoara
Pentru o masina furata,sa plimbat cu ea,i sa dat 13 de inchisoare.
Exemplele ar putea continu.
DIN ACEASTA PRICINA SA-U AGLOMERAT PENITENCIARELE PANA IN ANUL 2005