Personalul din penitenciare
| Comentarii |
|
personalul din penitenciare, potrivit art. 3 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor: „(1) Personalul din sistemul administraţiei penitenciare este constituit din funcţionari publici cu statut special, al căror statut este reglementat de prezenta lege, denumiţi în continuare funcţionari publici cu statut special, şi din personal contractual. (2) Statutul special al funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare este conferit de natura atribuţiilor de serviciu care implică îndatoriri şi riscuri deosebite. (3) în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, funcţionarul public cu statut special este învestit cu exerciţiul autorităţii publice. în limitele competenţelor stabilite prin lege. în exercitarea misiunilor de pază. escortare şi supraveghere a persoanelor private de libertate, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, funcţionarul public cu statut special poate folosi, în condiţiile legii, tehnica, mijloacele şi armamentul din dotare. Autoritatea funcţiei nu poate fi exercitată în interes personal. (4) Personalul din sistemul administraţiei penitenciare încadrat în funcţii pe baza contractului individual de muncă se supune legislaţiei muncii".
Personalul administraţiei penitenciare este format, potrivit art. 9 alin. (1) din lege. din funcţionarii publici cu statut special, care se împart în două categorii, în raport cu nivelul minim al studiilor necesare, după cum urmează:
a) categoria A - corpul ofiţerilor de penitenciare - cuprinde funcţionarii publici cu statut special cu studii superioare, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, emisă de instituţii acreditate de Ministerul Educaţiei Naţionale:
b) categoria B - corpul agenţilor de penitenciare - cuprinde funcţionarii publici cu statut special cu studii liceale absolvite cu diplomă de bacalaureat.
Personalul de conducere este însărcinat cu gestiunea şi funcţionarea administraţiei centrale şi a unităţilor subordonate şi reprezintă 4,7% din total, fiind format din: directori, directori adjuncţi, şefi de servicii şi de compartimente.
Personalul de supraveghere formează partea cea mai numeroasă a penitenciarului, cca 60%, şi este format din ofiţeri de penitenciare şi agenţi de penitenciare, care
îşi desfăşoară activitatea în sectoarele de deţinere, pentru supraveghere, la baza perimetrului, escortare, evidenţa deţinuţilor şi organizarea muncii acestora.
Personalul cultural-educativ reprezintă circa 3% din total, fiind format din profesori, educatori, sociologi, psihologi, asistenţi sociali, preoţi. Atribuţiile lor se referă la şcolarizare, calificare, consiliere şi terapie, organizarea activităţilor culturale, a celor sportive, de hobby şi a timpului liber.
Alte categorii de personal-, medici şi asistenţi personali, personal financiar-contabil. ingineri, economişti, personal de resurse umane, personal secretariat şi informatică.
Procesul de formare a personalului conţine următoarele elemente:
- trebuie să fie diferenţiată în două tipuri mari de activitate: pază şi resocializare;
- personalul trebuie să beneficieze de o pregătire polivalentă, care să le permită mobilitatea către alte sectoare, fapt care va avea implicaţii pozitive asupra imaginii publice a instituţiei penitenciare:
- există o relaţie directă între nivelul cultural al personalului, de obicei ridicat, şi motivarea sau demotivarea personalului de a-şi perfecţiona pregătirea: funcţionarii „de rang înalt” din sistemul penitenciar trebuie să beneficieze de programe de pregătire specifice:
- nu trebuie să existe bariere ideologice în ceea ce priveşte formarea personalului de penitenciar, pentru că obiectivele acestei instituţii sunt identice pe întregul continent.
in ceea ce priveşte profesionalismul personalului, acesta se caracterizează prin educaţie şi formare în domeniu, experienţă specializată, precum şi printr-un set de valori fundamentale care fac parte din profesie.
Munca personalului privită din interior şi cunoscută în toate laturile ei este foarte grea. din cauza următoarelor considerente: din cercetările ştiinţifice realizate pe plan naţional şi internaţional rezultă faptul că lucrătorul din penitenciar este supus. în munca sa. tuturor formelor de stres. Acest lucru se manifestă în modul cel mai negativ cu putinţă asupra propriei sale existenţe, asupra calităţii relaţiilor cu cei din jurul său şi, implicit, asupra relaţiilor cu propria sa familie. De regulă, persoana care îşi desfăşoară activitatea în penitenciar este un om căruia nu îi place să vorbească despre munca sa, care este puţin comunicativ, care uneori este mai irascibil şi se află permanent într-o stare de incertitudine. Din cauza stresului la care este supus în timpul serviciului, a mediului specific în care îşi desfăşoară existenţa o bună perioadă de timp, nu de puţine ori intră în conflict cu propria sa familie. Personalul din penitenciar trăieşte permanent cu o teamă nemărturisită, generată de grija aplicării în mod corect a instrucţiunilor şi regulilor care reglementează regimul de deţinere a condamnaţilor, respectarea drepturilor omului şi a legislaţiei în vigoare.
Pentru lucrătorii corecţionali, factorii stresori se împart în patru categorii:
- stresori externi organizaţiei, cum este atitudinea publicului faţă de penitenciar;
- stresori interni organizaţiei, cum sunt condiţiile materiale de muncă, distanţa faţă de domiciliu:
- stresorii înrădăcinaţi în activitatea corecţională: munca în ture, conflictul de roluri, disproporţia dintre numărul de agenţi şi cel de deţinuţi, inactivitatea, boli cronice:
- stresori particulari, individuali: responsabilităţile familiale, teama de contactul cu deţinuţii.
Există cazuri când membrii ai personalului au fost atacaţi cu violenţă, pe stradă sau în alte locuri publice, de către foşti deţinuţi. Nu o dată, cadre din penitenciare, inclusiv factori de conducere, au fost ameninţate cu răpirea copiilor lor, cu violarea soţiilor sau spargerea şi jefuirea locuinţelor.
Din cauza programului încărcat, membrii personalului nu beneficiază de prea multe modalităţi de recreere. de petrecere a timpului liber în familie, de o stare de siguranţă normală. De cele mai multe ori, educaţia copiilor constituie un apanaj al partenerilor acestora. În aceste condiţii, simptomele stresului cronic specific personalului din închisori - melancolie, cinism, comunicare dificilă, izolare, nivel scăzut de performanță, agresivitate, îngrăşare excesivă, hipertensiune arterială, divorţ, accidente de circulaţie - nu surprind.
