sticlă (urmă de s.), material amorf, izotrop, cu structură macromoleculară, cu strălucire caracteristică în spărtură, transparent, opac sau translucid pentru radiaţiile vizibile, incolor sau divers colorat. La încălzire se înmoaie înainte de topire. Sticla poate constitui urme materie în procesul săvîrşirii unei infracţiuni, apărînd sub forma obiectului întreg, a unor cioburi sau bucăţi de masă topită, provenite din diferite obiecte (geam, geam de far, sticlă de ambalaj etc.) formate în timpul producerii infracţiunii, prin spargere, tăiere, rupere sau datorită unei temperaturi ridicate. Forma, mărimea şi starea în care se găsesc cioburile pot furniza date cu privire la obiectul din care provin sau modul de formare al lor. Uneori cioburile rămîn anexate plasei de sîrmă dacă provin dintr-un geam armat; cele de la sticla securit au mărime asemănătoare şi formă relativ regulată; dacă marginile nu au aşchii poate fi un indiciu că au fost formate în urma tăierii cu un diamant, etc. Descoperirea acestor urme se face prin observare directă sau cu ajutorul lupei. Se pot găsi la locul producerii infracţiunii sau la o distanţă oarecare de acesta (accidente de circulaţie), pe hainele făptuitorului sau victimei, în autovehicul sau pe drumul parcurs de acesta după producerea infracţiunii. Uneori urmele de sticlă descoperite la locul săvîrşirii infracţiunii sînt purtătoare a altor urme materie care au legătură cu infracţiunea cercetată (impresiuni digitale, urme de toxice, de ruj, de fire de pâr, de fibre textile etc.). Din interpretarea urmelor se pot obţine informaţii asupra: făptuitorului (prezenţa urmelor de sticlă pe haine), obiectului creator, numărului de lovituri şi succesiunea acestora, obiectului din care provine, timpului scurs de la comiterea infracţiunii, stabilirii unor împrejurări în care s-a produs fapta. Expertiza acestor urme se poate face prin examinarea traseologică, fizico-chimică, spectroscopie de emisie, putînd să se răspundă la următoarele întrebări: a) care este natura sticlei (cioburilor) prezentate : de geam, securit, de oglindă, de far etc.; b) dacă cioburile prezentate provin dintr-un anumit obiect; c) care este compoziţia chimică a cioburilor prezentate; d) modul de formare a cioburilor; e) dacă au aceeaşi compoziţie chimică, grosime, indice de refracţie ca şi proba de comparaţie; f) dacă cioburile au făcut corp comun cu obiectul prezentat.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Sticlă
